ICCJ. Decizia nr. 249/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 249/2010
Dosar nr. 394/44/2009
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focşani sub nr. 1/231/2008 reclamanta SC S.E.N. SRL Vânători, în contradictoriu cu pârâta SC C.U.P., Focşani, a solicitat instanţei să oblige pârâta la executarea obligaţiei pe care şi-a asumat-o prin contractul nr. 9855 din 22 septembrie 2004 pentru preluarea în Staţia de Epurare a materiilor de vidanjă, în vederea epurării, cu daune cominatorii de 2000 lei pentru fiecare zi de întârziere începând cu 20 august 2008 când a fost reziliat contractul.
În justificarea demersului său judiciar reclamanta a arătat că pârâta a reziliat unilateral contractul nr. 9855 din 22 septembrie 2004 invocând un motiv situat în afara clauzelor contractuale, respectiv modernizarea staţiei de epurare, împrejurare de natură a-i aduce grave prejudicii concretizate în imposibilitatea desfăşurării propriei activităţi.
Judecătoria Focşani, prin sentinţa nr. 86 din 25 februarie 2008, a admis excepţia invocată de pârâtă, de necompetenţă materială şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Vrancea, secţia comercială şi de contencios administrativ, care, prin sentinţa nr. 472 din 4 septembrie 2008, a respins acţiunea, ca nefondată.
În pronunţarea acestei soluţii instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că rezilierea contractului a fost legală întrucât motivul invocat de pârâtă se înscrie în evenimentele de forţă majoră ce putea interveni în derularea contractului, aspect confirmat oficial de C.C.I.A. Vrancea prin adresa nr. 37 din 28 ianuarie 2008.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC S.E.N. SRL Vânători criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin încheierea din 8 ianuarie 2009, Curtea de Apel Galaţi a dispus scoaterea cauzei de pe rolul secţiei comerciale şi de contencios administrativ şi înregistrarea acesteia pe rolul secţiei civile, reţinându-se că raportul juridic dedus judecăţii vizează neexecutarea unui contract civil de prestări servicii.
Prin încheierea din 5 martie 2009, Curtea de Apel Galaţi a dispus scoaterea cauzei de pe rolul secţiei civile şi înregistrarea acesteia pe rolul secţiei comerciale, dat fiind faptul că, în speţă, este vorba de un contract comercial, în aplicarea art. 56 C. com.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, prin Decizia nr. 47/ A din 10 iunie 2009, a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a admis acţiunea, a obligat pârâta să execute obligaţiile asumate prin contractul nr. 9855 din 22 septembrie 2004 încheiat între părţi şi a luat act că reclamanta a renunţat la judecarea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii, cu cheltuieli de judecată.
În fundamentarea acestei decizii instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că pârâta nu a dovedit că a fost împiedicată de o împrejurare extraordinară, absolută şi imprevizibilă să-şi execute obligaţiile asumate prin contract, că executarea în natură a obligaţiilor contractuale este o regulă, cu valoare de principiu instituită de art. 1073 C. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC C.U.P. Focşani, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta-pârâtă îşi subsumează criticile motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. şi celor de modificare reglementate de art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ.
Critica întemeiată pe dispoziţiile art. 306 pct. 3 C. proc. civ., vizează excepţia de necompetenţă materială a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în soluţionarea cauzei şi necenzurarea acestui aspect de către instanţa de apel prin anularea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei competente, respectiv secţia comercială a Tribunalului Vrancea.
Critica este nefondată întrucât pricina a fost soluţionată în fond de secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Vrancea.
Împrejurarea că în denumirea secţiei tribunalului se regăsesc două jurisdicţii, din raţiuni de administrare a justiţiei, nu poate fi invocată ca argument serios, în raport de evidenţa soluţionării litigiului din perspectiva caracterului său comercial, fapt evidenţiat în considerentele sentinţei.
Mai mult de cât atât, acest fapt este confirmat şi de încheierea din 5 martie 2009. Curtea de Apel Galaţi a dispus scoaterea cauzei de pe rolul secţiei civile şi înregistrarea acesteia pe rolul secţiei comerciale, rămasă irevocabilă prin nerecurare.
Aşadar, instanţa de control nu avea ce să cenzureze întrucât comercialitatea litigiului a fost afirmată şi confirmată odată cu judecata fondului.
Criticile subsumate de recurenta-pârâtă motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct. 6 şi 9 vizează aspecte ce ţin de netemeinicia deciziei recurate, respectiv de administrarea de probe şi prezentarea de situaţii de fapt, astfel cum acestea au fost redate de recurentă:
- instanţa de apel s-a mărginit să reţină faptul că nu există nicio dovadă că închiderea staţiei de epurare ar fi reprezentat un eveniment neprevăzut. În ceea ce priveşte certificatul de forţă majoră emis de C.C.I.A. Vrancea, instanţa de apel a concluzionat că acesta „nu reprezintă decât un mijloc de probă fără valoare probatorie superioară altor mijloace de probă";
- la dosarul de fond pârâta a depus înscrisuri prin care a făcut dovada imposibilităţii temporare de a executa obligaţiile contractuale faţă de societatea reclamantă (graficul orientativ de execuţie al obiectivelor din cadrul contractului);
- din răspunsul A.N.A.R. la adresa pârâtei nr. 848 din 28 iunie 2007, precum şi din minuta încheiată în data de 9 august 2007 între reprezentanţii pârâtei, pe de o parte şi cei ai D.A. Siret Bacău şi cei ai S.G.A. Vrancea, pe de altă parte rezultă fără echivoc imposibilitatea de a executa obligaţiile contractuale;
- art. 4, lit. j) din Legea nr. 335/2007 a camerelor de comerţ din România precizează că una dintre atribuţiile principale ale camerelor judeţene este „avizarea existenţei cazurilor de forţă majoră şi influenţa acestora asupra obligaţiilor comercianţilor". Un astfel de caz a fost avizat prin Certificatul emis de C.C.I.A. Vrancea în speţa de faţă.
De menţionat, cu privire la acest ultim aspect invocat de recurenta – pârâtă este faptul că în cauză nu este vorba de interpretarea şi de aplicarea art. 4 din Legea nr. 335/2007 a C.C.R., nefiind pusă sub semnul întrebării atribuţia camerelor de comerţ ce formează obiectul reglementării textului de lege menţionat.
Şi cea din urmă critică, cea privind acordarea apelantei - reclamante a cheltuielilor de judecată de la fond şi din apel, este nefondată întrucât instanţa de control judiciar a făcut o corectă aplicare a art. 274 C. proc. civ., ţinând cont de cererile din dosar şi de identitatea persoanei care a asigurat reprezentarea juridică a părţii care a avut câştig de cauză în ambele etape procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C.U.P. SA Focşani împotriva deciziei nr. 47/ A din 10 iunie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 243/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 250/2010. Comercial → |
|---|
