ICCJ. Decizia nr. 2464/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2464/2010
Dosar nr.1235/87/2010
Şedinţa publică din 24 iunie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 27 februarie 2009 la Tribunalul Braşov, creditoarea DGFP Braşov a solicitat instanţei deschiderea procedurii de insolvenţă a debitoarei SC L.R. SRL.
A motivat, în esenţă, că are împotriva debitoarei o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, în cuantum de 285.775 ron reprezentând obligaţii bugetare.
A arătat că debitoarea se află în insolvenţă, fiind îndeplinite condiţiile deschiderii procedurii de insolvenţă a acesteia.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006.
La data de 1 aprilie 2009, debitoarea SC L.R. SRL a formulat contestaţie prin care a solicitat respingerea cererii creditoarei.
A motivat că reclamanta creditoare nu are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, între părţi existând un litigiu pe calea dreptului comun, pe rolul Tribunalului Braşov, privitor la creanţa pretinsă de creditoare.
A susţinut că nu se află în stare de insolvenţă, blocajul financiar cu care se confruntă fiind unul temporar.
Prin cererea înregistrată sub nr. 3759/62 din 22 aprilie 2009 la Tribunalul Braşov, creditoarea SC L. SRL societate în faliment prin lichidator judiciar R. IPURL a solicitat instanţei deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă a debitoarei SC L.R. SRL.
A motivat, în esenţă, că are împotriva debitoarei o creanţă în cuantum de 718.369,93 ron, care este certă, lichidă şi exigibilă.
De asemenea, prin cererea înregistrată sub nr. 3903/62 din 29 aprilie 2009 pe rolul aceleiaşi instanţe, creditoarea SC P. SRL, a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei SC L.R. SRL, pentru o creanţă compusă din: 16.314,26 ron - preţ şi 8.640 ron - penalităţi de întârziere, conform sentinţei civile nr. 7054/2008.
A arătat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3 alin. (6), (12) din Legea nr. 85/2006 pentru deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei.
În cauză, s-a dispus conexarea dosarelor nr. 3759/62/2009 şi 3903/62/2009 la dosarul nr. 1555/62/2009, conform art. 31 alin (3) din Legea nr. 85/2006.
Prin cererea depusă la data de 10 decembrie 2009 (dosar 1555/62/2009) debitoarea SC L.R. SRL a invederat instanţei că şi-a schimbat denumirea în SC L.R.S. SRL precum şi sediul, pe raza unui alt judeţ, motiv pentru care se impune declinarea competenţei soluţionării cauzei la instanţa unde se află noul sediu.
Prin sentinţa civilă nr. 404 din 25 februarie 2010, Tribunalul Braşov a admis excepţia de necompetenţă teritorială a acestei instanţe şi a declinat competenţa soluţionării pricinii în favoarea Tribunalului Teleorman.
Prin sentinţa comercială nr. 347 din 26 aprilie 2010 Tribunalul Teleorman, secţia civilă, a declinat competenţa soluţionării cererilor de insolvenţă formulate de creditoarele: DGFP Braşov, SC L. SRL prin lichidator R. IPURL Tărlugeni, şi SC P. SRL Braşov împotriva debitoarei SC L.R. SRL (actualmente SC L.R.S. SRL) în favoarea Tribunalului Braşov.
A constatat conflict negativ de competenţă.
A suspendat din oficiu, orice altă procedură şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru a hotărî asupra conflictului.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că art. 6 alin (1) din Legea nr. 85/2006 stabileşte o competenţă teritorială exclusivă în favoarea tribunalului în a cărui rază teritorială îşi află sediul debitorul, astfel cum figurează în registrul comerţului. În speţă, la data formulării cererilor de insolvenţă: 27 februarie 2009, 22 aprilie 2009 şi 29 aprilie 2009 debitoarea îşi avea sediul în judeţul Braşov. De asemenea inclusiv la data formulării contestaţiei debitoarea avea sediul în judeţul Braşov.
De altfel, menţinerea competenţei teritoriale a Tribunalului Braşov, investit cu soluţionarea cererilor de insolvenţă se justifică şi prin aceea că în circumscripţia acestuia se găsesc înregistrate principalele evidenţe contabile ale debitoarei, fiind de natură a asigura o administrare mai bună a justiţiei şi implicit asigurarea protecţiei tuturor participanţilor la procedură.
Investită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă în condiţiile în care Tribunalul Braşov şi Tribunalul Teleorman s-au declarat necompetente a judeca pricina prin hotărâri rămase irevocabile prin nerecurare Înalta Curte reţine ca fiind competent Tribunalul Braşov.
Potrivit art. 6 din Legea nr. 85/2006 toate procedurile prevăzute de prezenta lege sunt de competenţa tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are sediul debitorul, astfel cum acesta figurează în registrul comerţului.
În interpretarea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 pentru determinarea tribunalului competent teritorial prezintă relevanţă juridică numai sediul pe care debitorul îl avea la momentul înregistrării cererii de deschidere a procedurii, mutarea ulterioară a sediului neavând relevanţă sub aspectul instanţei competente.
În speţă la data formulării cererilor de insolvenţă: 27 februarie 2009, 22 aprilie 2009 şi 29 aprilie 2009 debitoarea îşi avea sediul în judeţul Braşov.
Aşa fiind competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Braşov, secţia comercială, în a cărui rază teritorială îşi avea sediul debitoarea la momentul înregistrării cererilor de deschidere a procedurii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Braşov, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2456/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2507/2010. Comercial → |
|---|
