ICCJ. Decizia nr. 2456/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2456/2010
Dosar nr.4644/63/2009
Şedinţa publică din 24 iunie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin sentinţa nr. 1093 din 16 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială a fost admisă în parte acţiunea precizată formulată de reclamanţii CIMF DR. B.A., CIMF DR. B.D., CIMF DR. C.E., CIMF G.M., CIMF DR G.A., CIMF DR. M.G., CIMF DR. M.L., CIMF DR. S.I., CIMF DR. V.C., CIMF DR. S.N.D. şi a fost obligată pârâta RA T. Craiova la restituirea către reclamanţi a diferenţelor de preţ de la preţul practicat pentru persoane juridice la cel practicat pentru persoane fizice pentru perioada 2003 - 2008, respectiv: CIMF DR. B.A - 646,67 ron, CIMF DR. B.D. - 914,16 ron, CIMF DR. C.E. - 825,46 ron, CIMF G.M. - 1073,8 ron, CIMF DR. G.A. - 782,99 ron, CIMF DR. M.G. 825,46 ron, CIMF DR. M.L. - 862,42 ron, CIMF DR. S.I. - 811,19 ron, CIMF DR. V.C. - 914,16 ron, CIMF DR. S.N.D. - 782,99 ron.
A fost respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei sa factureze pe viitor energia termică furnizată pentru încălzirea cabinetului medical la preţul ce se aplică persoanelor fizice şi a fost obligată pârâta la plata către fiecare dintre reclamanţii CIMF DR. B.A., CIMF DR. B.D., CIMF DR. C.E., CIMF G.M., CIMF DR. G.A., CIMF DR. M.G., CIMF DR. M.L., CIMF DR. S.I., CIMF DR. V.C., CIMF DR. S.N.D. a sumei de 50 ron cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a apreciat că, faţă de natura serviciilor prestate, reclamanţii nu pot fi incluşi în categoria agenţilor economici, iar în cauză, nu are relevanţă faptul că aceştia sunt organizaţi sau nu ca persoane juridice, căci simpla natură a activităţii lor face ca aceştia să nu poată fi încadraţi noţiunii de „agent economic".
Totodată, s-a considerat ca neîntemeiată apărarea pârâtei în sensul că diferenţierea de tarife a avut în vedere necesitatea stabilirii unui tarif special pentru populaţia ce putea beneficia de subvenţii, acest argument nefiind de natură să determine o posibilă încadrare a reclamanţilor în categoria agenţilor economici. Într-adevăr, faptul că, criteriile de diferenţiere între tarife sunt simplist şi sumar tratate în hotărârile Consiliului Local reprezintă o lipsă de diligenţă din partea pârâtei şi a autorităţilor locale care trebuiau să aibă în vedere situaţiile multiple ce puteau apărea în practică şi să stabilească şi alte criterii suplimentare de diferenţiere. Însă nimeni nu îşi poate invoca propria culpă în apărare, lipsa de diligentă a pârâtei neputând constitui o apărare pentru aceasta.
În aceste condiţii instanţa a apreciat că în perioada 2003-2008 reclamanţilor nu li se putea aplica la facturarea energiei termice consumate tariful stabilit pentru agenţi economici, căci aceştia nu sunt agenţi economici, astfel încât a admis primul capăt de cerere şi a dispus obligarea pârâtei la restituirea către reclamanţi a diferenţelor de preţ de la preţul practicat pentru agenţi economici la cel practicat pentru persoane fizice pentru perioada 2003 -2008.
Cu privire însă la cererea de obligare a pârâtei să factureze pe viitor energia termică furnizată pentru încălzirea cabinetului medical la preţul ce se aplică persoanelor fizice, instanţa a reţinut că metodologia de tarifare a energiei termice consumate de către diverşii consumatori se stabileşte anual de către pârâtă în colaborare de către autorităţile administrative locale şi cu luarea în considerare a reglementărilor legale stabilite la nivel naţional.
Obligarea pe cale silită la executarea unei obligaţii de a face se poate face de către instanţă numai în cazul în care debitorul obligaţiei nu înţelege să o execute de bună-voie, în condiţiile art. 1073 şi urm. C. civ.
Instanţa a constatat astfel că în prezent nu poate fi vorba de o neîndeplinire de către pârâtă a obligaţiei indicate de către reclamanţi de vreme ce pentru moment aceasta nu a stabilit încă nici tariful şi nici criteriile de diferenţiare ce vor fi avute în vedere în iarna 2009-2010.Instanţa de fond a avut în vedere că la momentul formulării acţiunii, solicitarea reclamanţilor ca instanţa să dispună cu privire la îndeplinirea pe viitor a unei obligaţii de a face existente în sarcina pârâtei este prematură, reclamanţii păstrându-şi posibilitatea formulării unei noi acţiuni în justiţie în cazul neîndeplinirii de către pârâtă a obligaţiei sale.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat apel RA T. Craiova, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând în drept dispoziţiile art. 282 – art. 298 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 271 din 7 decembrie 2009 Curtea de Apel Craiova, sectia comercială, a admis apelul declarat de pârâta RA T. Craiova, a schimbat sentinţa nr. 1093 din 16 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială, în sensul respingerii acţiunii.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prin acţiunea introductivă reclamanţii, în calitate de cabinete individuale de medici de familie, au solicitat ca pârâta RA T. Craiova să fie obligată să factureze energia termică furnizată pentru încălzirea cabinetului medical la preţul ce se aplică persoanelor fizice, precum şi la restituirea diferenţei de preţ pe perioada ultimilor trei ani, de la data introducerii acţiunii, de la preţul pentru persoană juridică la preţul pentru persoane fizice, cu cheltuieli de judecată.
Fiecare cabinet ocupă un spaţiu în cadrul Micropoliclinicii B.N. în baza unui contract de comodat încheiat cu spitalul din Craiova, iar în perioada 2003-2008 reclamanţii au achitat energia termică la preţul pentru agenţi economici stabilit prin hotărârile Consiliului Local al Municipiului Craiova.
Potrivit Hotărârilor nr. 320/2003, 379/2003, 26/2004, 133/2004, 75/2004. 149/2004, 29/2005, 160/2005, 473/2005, 33/2006, 388/2006, 472/2006, 16/2007, 347/2007, Consiliul Local al Municipiului Craiova a avizat tarifele pentru energia termică, diferenţiat, pentru populaţie şi agenţi economici.
În hotărârile arătate mai sus sunt precizate ca temei juridic al avizării diferenţiate actele normative avute în vedere la adoptarea acestor hotărâri: OG nr. 73/2002 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de alimentare cu energie termică, OG nr. 48/2004 privind rectificarea bugetului de stat pe anul 2004, OUG nr. 115/2001 privind reglementarea unor măsuri de asigurare a fondurilor necesare în vederea furnizării energiei termice şi a gazelor naturale pentru populaţie modificată prin OG nr. 81/2003, HG nr. 1254/2005 privind stabilirea preţului naţional de referinţă pentru energia termică furnizată populaţiei prin sisteme centralizate în scopul încălzirii locuinţelor şi al preparării apei calde, OG nr. 36/2006 privind instituirea preturilor locale pentru energia termică furnizată populaţiei prin sisteme centralizate, Legea nr. 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică.
Astfel, OG nr. 73/2002, în vigoare la momentul de la care reclamantul solicită restituirea diferenţei de preţ, stabileşte în art. 6 alin. (l) lit. j) conţinutul noţiunii de utilizator de energie termică, anume persoana fizică sau juridică ce cumpără energie termică pe bază de contract şi o utilizează în instalaţiile proprii legate nemijlocit la instalaţiile unui producător sau distribuitor.
Acelaşi act normativ defineşte în art. 28 alin. (4) distribuitorii şi furnizorii de energie termică ca fiind persoane juridice române, autorizate şi/sau licenţiate de autoritatea de reglementare competentă, având ca obiect de activitate distribuţia energiei termice în scopul vânzării acesteia.
Art. 28 alin. (4) reglementează totodată încheierea contractului de furnizare între furnizor şi utilizator, care trebuie să cuprindă cel puţin clauzele minimale, pe categorii de consumatori, stabilite de autorităţile administraţiei publice locale şi de autoritatea naţională de reglementare competentă prin contractele-cadru.
Deşi în art. 33 sunt prevăzute ca utilizatori de energie termică atât persoanele fizice cât şi persoanele juridice care consumă în instalaţiile proprii, pe bază de contract, energia termică livrată de un distribuitor/furnizor, în art. 50 alin. (2) se distinge în raport de destinaţia spaţiului în care este furnizată energia termică.
Conform art. 50 alin. (2) începând cu data intrării în vigoare a OG nr. 73/2002 proiectarea şi realizarea noilor imobile tip condominiu cu destinaţie de locuinţe sau cu destinaţie mixtă locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie, având sursă comună de energie termică sau racordate la reţelele publice de distribuţie, trebuie să asigure individualizarea consumurilor şi condiţiile de montare a sistemelor de măsurare înregistrare repartizare a consumurilor pentru întregul imobil şi pentru fiecare apartament sau spaţiu cu altă destinaţie.
Deci legiuitorul a prevăzut expres că măsurarea, înregistrarea, repartizarea consumurilor în imobilele tip condominium se face în funcţie de destinaţia spaţiului, de locuinţă sau spaţiu cu altă destinaţie.
Chiar în condiţiile în care noţiunea de locuinţă nu este definită expres în ordonanţă, accepţiunea este cea dată de Legea locuinţei nr. 114/1996 construcţie alcătuită din una sau mai multe camere de locuit, cu dependinţele, dotările şi utilităţile necesare, care satisface cerinţele de locuit ale unei persoane sau familii.
Or, cabinetele reclamanţilor care, aşa cum s-a arătat, funcţionează în incinta Micropoliclinicii B.N., nu sunt spaţii cu destinaţia de locuinţă.
Cabinetele medicale realizează venituri din: servicii medicale prestate în baza contractului încheiat cu C.A.S. ori cu alte persoane fizice sau juridice; servicii medicale cu plata directă din partea beneficiarilor; donaţii şi sponsorizări; activităţi de consiliere medicală; activităţi contractante cu unităţile care coordonează activităţile de învăţământ şi de cercetare din reţeaua Ministerului Sănătăţii şi Familiei; alte surse obţinute conform dispoziţiilor legale, inclusiv cele provenind din valorificarea aparaturii proprii, uzată fizic sau moral (art. 8 din OG nr. 124/1998).
În plus cheltuielile efectuate cu unităţile necesare înfiinţării şi funcţionării cabinetelor medicale se scad din veniturile realizate [art. 9 alin. (2) din OG nr. 124/1998], posibilitatea deducerii neexistând pentru persoanele fizice care utilizează energia termică în spaţiile cu destinaţia de locuinţă.
În acelaşi sens din anul 2006 domeniul serviciului public de alimentare cu energie termică este reglementat de Legea nr. 325/2006 care în Secţiunea I art. 40 prevede stabilirea diferenţiată a preţului local şi a preţului local pentru populaţie menţionând expres în alin. (11) al art. 40 că, pentru spaţiile cu altă destinaţie decât cea de locuinţă dintr-un condominiu, consumatorii plătesc preţul local.
Preţul local este diferit de preţul local pentru populaţie, acesta din urmă fiind subvenţionat din bugetul local potrivit art. 40 alin. (9) teza finală (diferenţa dintre preţurile locale ale energiei termice şi preţurile locale pentru populaţie se alocă din bugetele autorităţilor administraţiei publice locale sau ale asociaţiilor de dezvoltare comunitară, după caz).
OUG nr. 115/2001 şi OG nr. 36/2006 reglementează modul în care se suportă subvenţiile pentru acoperirea diferenţelor de preţ şi de tarif la energia termică livrată populaţiei, precum şi acordarea de ajutoare băneşti familiilor cu venituri mici.
În concluzie, soluţia primei instanţe care, fără a se raporta la dispoziţiile aplicabile în materia energiei termice, analizează doar încadrarea reclamanţilor în categoria agenţilor economici ca şi comercianţi şi concluzionează că aceştia nu fac parte din categoria enunţată, este greşită.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii CIMF DR. B.A., CIMF DR. B.D. C., CIMF DR. C.E., CIMF DR. G.M., CIMF DR. G.A.M., CIMF DR. G.M., CIMF DR. M.G., CIMF DR. M.L.E., CIMF DR. P.M.L., CIMF DR. S.N.D., CIMF DR. S.I., CIMF DR. V.C. invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ. în temeiul cărora au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului ca nefondat şi menţinerea în tot a hotărârii pronunţate de Tribunalul Dolj.
În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenţii au susţinut, în esenţă, următoarele:
- Instanţa a interpretat greşit dispoziţiile legale referitoare la norma juridică aplicabilă speţei de faţă, considerând că OG nr. 73/2002 reglementează fără dubiu „noţiunea de utilizator de energie termică" motiv pentru care constată aplicabile dispoziţiile art. 50 alin. (2) din OG nr. 73/2002.
- Instanţa a interpretat în mod greşit şi dispoziţiile contractului de comodat încheiat în baza OG nr. 124/1998, între medici ca şi persoane fizice, ce desfăşoară activitatea în Micropoliclinică.
- Instanţa a interpretat în mod greşit actele deduse judecăţii considerând că perioadei 2003-2006 îi sunt aplicabile dispoziţiile prevăzute de Legea nr. 325/2006.
Recurenţii au depus concluzii scrise, solicitând admiterea recursului aşa cum a fost formulat.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamanţi.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi primit întrucât instanţa şi-a fundamentat soluţia pe raportul juridic dintre părţi născut ca urmare a aplicării OG nr. 73/2002, OG nr. 48/2004, OUG nr. 115/2001, OG nr. 81/2003, HG nr. 1254/2005, OG nr. 36/2006, Legea nr. 325/2006, OG nr. 124/1998 şi s-a pronunţat în raport de acestea când a respins acţiunea, neschimbând natura şi înţelesul actelor juridice deduse judecăţii.
Instanţa a făcut o corectă calificare a contractului de comodat încheiat în baza OG nr. 124/1998.
Nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat.
Cabinetele medicale sunt unităţi fără personalitate juridică furnizoare de servicii medicale primare de medicină generală, de stomatologie şi de specialitate [art. 1 alin. (1) din OG nr. 124/1998] ce se înfiinţează la cererea medicului sau a grupului de medici în următoarele forme de organizare: cabinet medical individual; cabinete medicale grupate; cabinete medicale asociate; societate civilă medicală [art. 5 coroborat cu art. 1 alin. (3) din OG nr. 124/1998].
Faptul că reclamanţii, cabinete medicale nu se încadrează în categoria agenţilor economici, nefiind comercianţi nu prezintă relevanţă sub aspectul destinaţiei spaţiului, rezultând fără dubiu din dispoziţiile OG nr. 124/1998 că destinaţia este desfăşurarea de servicii medicale, deci cu totul alta decât locuinţă.
Legiuitorul prin OG nr. 73/2002 a stabilit conţinutul noţiunii de utilizator de energie termică şi a prevăzut expres că măsurarea, înregistrarea, repartizarea consumurilor în imobilele tip condominium se face în funcţie de destinaţia spaţiului, de locuinţă sau spaţiu cu altă destinaţie.
Consiliul Local al Municipiului Craiova prin hotărârile emise a precizat ca temei juridic al avizării diferenţiate a tarifelor pentru energia termică OG nr. 73/2002 şi Legea nr. 325/2006, a căror aplicabilitate corect a fost reţinută în cauză.
În materia stabilirii preţurilor legale pentru energia termică, în perioada 2003-2009, legiuitorul a avut în vedere două criterii: destinaţia spaţiului în care este furnizată energia termică, locuinţă sau spaţiu cu altă destinaţie şi categoria de utilizatori, populaţie sau alţi utilizatori.
În raport de aceste două criterii destinaţia spaţiului şi încadrarea sau nu în categoria populaţie, reclamanţii care utilizează spaţiul pentru prestarea serviciilor medicale şi nu cu destinaţia de locuinţă şi care nu se încadrează în categoria populaţie, nu pot beneficia de facilităţile acordate populaţiei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţă şi deci, nu pot plăti tariful pentru populaţie.
Domeniul serviciului public de alimentare cu energie termică este reglementat de Legea nr. 325/2006 care în Capitolul VIII, Secţiunea I art. 40 prevede stabilirea diferenţiată a preţului local şi a preţului local pentru populaţie, menţionând expres în alin. (11) al art. 40 că pentru spaţiile cu altă destinaţie decât cea de locuinţă dintr-un condominium consumatorii plătesc preţul local şi în mod legal instanţa de apel s-a raportat şi la aceste prevederi.
Pentru considerentele expuse se apreciază că hotărârea nu este afectată nici de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încât în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul reclamanţilor ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii CIMF DR. B.A., CIMF DR. B.D.C., CIMF DR. C.E., CIMF DR. G.M., CIMF DR. G.A.M., CIMF DR. G.M., CIMF DR. M.G., CIMF DR. M.L.E., CIMF DR. P.M.L., CIMF DR. S.N.D., CIMF DR. S.I., CIMF DR. V.C. împotriva deciziei nr. 271 din 7 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2455/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2464/2010. Comercial → |
|---|
