ICCJ. Decizia nr. 2471/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2471/2010
Dosar nr. 4922/103/2007
Şedinţa publică din 29 iunie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1363 din 9 decembrie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 4922/103/2007 al Tribunalului Neamţ, secţia comercială şi contencios administrativ, s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta SC I. SRL Piatra Neamţ împotriva pârâtei C.N.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă investită ca urmare a administrării excepţiei necompetenţei materiale, prin încheierea din 4 septembrie 2007 a Tribunalului Neamţ, secţia civilă, a reţinut în esenţă că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 2.134,9 lei reprezentând contravaloarea bunurilor neachitate şi 3.000 lei cu titlu de daune.
Reclamanta a invocat în drept prevederile art. 2 din Legea nr. 11/1991 arătând în motivare că pârâta a avut calitatea de angajat în perioada 1 septembrie 2003 - 16 octombrie 2005 şi a îndeplinit şi funcţia de responsabil de marketing al reclamantei, iar la data de 17 octombrie 2005 a înfiinţat o societate comercială cu acelaşi obiect de activitate principală ca şi reclamanta, încălcând prevederile legale menţionate.
Tribunalul a concluzionat pe baza expertizei efectuate în cauză că modelele produse de societatea al cărei asociat unic este pârâta nu satisfac criteriul de identitate, în sensul Legii nr. 129/1992, iar modalitatea de găsire a clienţilor de către cele două societăţi constă în prezentarea produselor direct firmelor care le comercializează. De asemenea, scăderea livrărilor reclamantei către alte societăţi care au stabilit raporturi comerciale cu societatea pârâtei nu poate fi imputată acesteia, astfel că nu se poate reţine săvârşirea unor fapte de concurenţă neloială din partea acesteia.
Apelul declarat de reclamantă a fost admis prin Decizia nr. 71/2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, cu consecinţa modificării sentinţei, admiterii acţiunii şi obligării pârâtei la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de daune şi 7.789 lei cheltuieli judecată către reclamantă.
Pentru a proceda astfel instanţa de apel a arătat că solicitarea de acordare a daunelor patrimoniale în temeiul dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 11/1991 este întemeiată pentru că reclamanta a prezentat în acţiune o serie de acte şi fapte în sprijinul dovedirii raportului juridic de concurenţă neloială iar probele administrate au confirmat aceste susţinerii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C.N. criticând-o pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În mod concret recurenta invocă faptul că instanţa de apel analizând superficial cauza şi interpretând eronat probele administrate de prima instanţă, a concluzionat, fără temei şi în lipsa unei motivări corespunzătoare că practicile sale comerciale reprezintă concurenţă neloială materializată prin diferite activităţi enumerate la art. 4 şi art. 5 din Legea nr. 11/1991, fără însă a le preciza.
Pe de altă parte, susţine recurenta, existenţa concurenţei neloiale este exclusă dată fiind diferenţele de calitate între produsele celor două societăţi comerciale.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi dispoziţiilor legale anterior menţionate, Curtea, constată că este întemeiat.
Astfel, potrivit art. 261 pct. 5 C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au formulat convingerea instanţei - cerinţă pe care decizia recurată nu o îndeplineşte, în lipsa prezentării, în concret, a argumentelor care au determinat soluţia adoptată, iar motivarea, în termeni generali că susţinerile reclamantei au fost confirmate de probele administrate în cauză atrage incidenţa prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Cu referire la critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se impune precizarea că aceste prevederi au fost doar indicate de recurentă, fără o dezvoltare corespunzătoare a motivelor, astfel că verificarea legalităţii deciziei sub acest aspect nu este posibilă.
În privinţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. derivat din aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2, 4, 5 şi art. 9 din Legea nr. 11/1991, se va reţine că în conformitate cu art. 2 din lege, constituie concurenţă neloială orice act sau fapt contrar uzanţelor cinstite în activitatea comercială sau industrială, materializată prin desfăşurarea activităţilor de captare a clientelei prin mijloace lipsite de onestitate.
Din această perspectivă, împrejurarea că produsele fabricate de societatea intimatei se încadrează în aceeaşi ramură a industriei de confecţii cu cele produse de recurentă - nu este prin ea însăşi o condiţie suficientă pentru calificarea acestei activităţi ca fiind concurentă neloială, cu atât mai mult cu cât tribunalul a arătat - iar curtea de apel nu a înlăturat motivat acest argument - faptul că modelele produse de societate al cărui asociat unic este pârâta nu sunt satisfac criteriul de identitate astfel cum acesta este definite prin Legea nr. 129/1992.
De asemenea, în lipsa existenţei raportului de cauzalitate între scăderea livrărilor intimatei şi activitatea comercială a recurentei, răspunderea patrimonială a acesteia nu poate fi antrenată, în conformitate cu prevederile art. 9 din Legea nr. 11/1991.
În consecinţă, recursul va fi admis în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., iar decizia recurată va fi modificată în sensul respingerii apelului reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta C.N. împotriva Deciziei nr. 71/2009 din 17 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta SC I. SRL Piatra Neamţ împotriva sentinţei nr. 1368/Com din 9 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia comercială şi contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2487/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2478/2010. Comercial → |
|---|
