ICCJ. Decizia nr. 2487/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2487/2010
Dosar nr. 43263/3/2007
Ședința publică de la 29 iunie 2010
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 12026 din 10 noiembrie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 43263/3/2007 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI- a comercială s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantele Comuna Afumaţi şi Consiliul Local al Comunei Afumaţi împotriva pârâtelor SC Z.I. SRL, SC P.I. SA, A.N.A.R. şi A.D.S., s-a constatat nulitatea absolută a contractului de leasing din 1999 şi s-a respins ca neîntemeiată cererea de evacuare.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă - investită ca urmare a admiterii excepţiei necompetenţei funcţionale a secţiei civile, prin încheierea din 18 octombrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IlI- a civilă - a reţinut în esenţă că reclamantele au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de leasing imobiliar din 3 iunie 1999 încheiat între pârâtele SC P.I. SA şi SC Z.I. SRL având ca obiect iazurile din Afumaţi cu dotările aferente, iar în subsidiar, să se constate inopozabilitatea contractului faţă de reclamante şi să se dispună evacuarea pârâtei SC Z.I. SRL din imobilele menţionate.
În acest context, arată tribunalul, cererea reclamantelor este întemeiată în privinţa primului capăt de cerere cu motivarea că prin Decizia nr. 2405 din 22 iunie 2006 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a stabilit irevocabil că pârâta SC P.I. SA nu este proprietara activului ce face obiectul contractului din 1999, modificat prin actul adiţional din 5 ianuarie 2000, ci acestea aparţin domeniului public al Comunei Afumaţi, contractul fiind prin urmare lovit de nulitate absolută.
Referitor la petitul privind evacuarea pârâtei SC Z.I. SRL pentru lipsa unui titlu valabil, prima instanţă, respingând această cerere a arătat că pârâta este titulara contractului de concesiune din 3 iulie 2006 şi a procesului - verbal de punere în posesie din 29 septembrie 2006 încheiat cu C.N.A.F.P. în conformitate cu Legea nr. 192/2001, astfel încât susţinerile reclamantelor sunt nefondate.
Apelurile formulate de reclamante şi pârâtele SC P.I. SA şi SC Z.I. SRL au fost respinse ca nefondate prin Decizia nr. 433 din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V- a comercială.
Pentru a proceda astfel, instanţa de apel a arătat că deşi reclamantele nu au motivat apelul acesta va fi examinat potrivit art. 292 alin. (2) C. proc. civ. numai pe baza celor invocate la prima instanţă.
În privinţa apelurilor pârâtelor, s-a reţinut că tribunalul a tăcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale în funcţie de situaţia de fapt din care a rezultat că pârâta SC P.I. SA nu este proprietara activului din litigiu, astfel că în mod corect s-a constat nulitatea contractului de leasing imobiliar.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta Comuna Afumaţi şi pârâta SC Z.I. SRL Afumaţi.
În dezvoltarea criticilor recurenta reclamantă tară a indica temeiul de drept, invocă faptul că atât instanţa de apel cât şi tribunalul au omis să soluţioneze capetele de cerere depuse la prima instanţă având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de concesiune din 30 iulie 2006 încheiat între pârâtele SC Z.I. SRL şi C.N.A.F.P. şi respectiv cererea subsidiară prin care s-a solicitat să se constate inopozabilitatea contractelor din litigiu faţă de reclamante, în a cărei proprietate publică se află bunurile ce au făcut obiectul contractelor contestate.
Pârâta SC Z.I. SRL nu a motivat recursul formulat.
Analizând recursul reclamantei, Curtea, cu aplicarea prevederilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., constată că dezvoltarea criticilor face posibilă încadrarea motivelor în prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi reţine ca este fondat.
Astfel, precizarea de acţiune formulată de reclamantă şi depusă la tribunal pentru primul termen de judecată (fila7) prin care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a contactului de concesiune încheiate între pârâte şi în subsidiar inopozabilitatea contractelor faţă de reclamantă, a fost ignorată de prima instanţă. în plus se reţine drept temei al respingerii cererii de evacuare faptul că pârâta SC Z.I. SRL are un titlu valabil respectiv contractul de concesiune din 2006 contestat de reclamantă prin precizarea menţionată cu motivarea că este lovit de nulitate absolută deoarece vizează un bun aparţinând domeniului public al Comunei Afumaţi.
La rândul său, instanţa de apel, deşi reţine că reclamantele nu au motivat apelul şi că sunt incidente prevederile art. 292 alin. (2) C. proc. civ., nu arată în considerente în conformitate cu art. 261 pct. 5 C. proc. civ. argumentele care au determinat pronunţarea deciziei recurate.
În acest sens dispoziţiile art. 292 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că în ipoteza în care apelul nu se motivează, instanţa de apel se va pronunţa, în fond, numai pe baza celor invocate în primă instanţă.
Din accesată perspectivă, rezultă că instanţa de apel era obligată să examineze cauza sub aspectul tuturor motivelor invocate de reclamantă, adică inclusiv cu privire la cele arătate prin precizarea de acţiune.
Prin urmare, fiind incidente şi dispoziţiile art. 312 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., soluţia ce se impune este aceea de admitere a recursului reclamantei, casarea deciziei, desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond care va soluţiona acţiunea reclamantei ţinând seama de toate motivele invocate şi va administra toate probele necesare şi utile justei soluţionări a cauzei.
În privinţa recursului pârâtei urmează a se constata, în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., nulitatea recursului deoarece nu au fost arătate, în termenul legal, motivele de nelegalitate ale deciziei recurate astfel cum se impun dispoziţiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ., iar prin cele depuse la acest termen nu sunt invocate motive de ordine publică pentru a fi incidente prevederile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta Comuna Afumaţi Prin Primar împotriva Deciziei nr. 433 din 28 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V- a comercială, pe care o casează, desfiinţează sentinţa nr. 12026 din 10 noiembrie 2008 a tribunalului Bucureşti, secţia a VI- a comercială şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond.
Constată nulitatea recursului declarat de pârâta SC Z.I. SRL Afumaţi împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2484/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2471/2010. Comercial → |
|---|
