ICCJ. Decizia nr. 2735/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2735/2010
Dosar nr. 3502/83/2008
Şedinţa publică din 15 septembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, sub nr. 3502/83/2008, reclamantul RVA I.S. SPRL, lichidator judiciar al SC C. SA Carei, a chemat în judecată pe pârâta SC R.B. SA Bucureşti solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 284.846,27 lei, cu titlu de daune interese, reprezentând beneficiul nerealizat, precum şi dobânda legală începând cu data de 28 februarie 2002 şi până la momentul plăţii efective.
Tribunalul Satu Mare prin sentinţa civilă nr. 199 din 17 aprilie 2009 a respins acţiunea reclamantei, apreciind că nu sunt îndeplinite prevederile art. 999 – art. 1002 C. civ., privind răspunderea civilă delictuală, art. 1084, art. 1088 ori art. 1800 C. civ., cât şi cele prevăzute de art. 20, art. 25, art. 77 din Legea 85/2006.
Prin Decizia nr. 90/C/2009 pronunţat de Curtea de Apel Oradea a fost admis apelul formulat de SC C. SA Carei prin lichidator RVA I.S. SPRL Satu Mare în contradictoriu cu pârâtele SC R.B. SA Agenţia Carei şi SC R.B. SA, sucursala Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 199 din 17 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, sentinţa ce a fost desfiinţată, cauza fiind trimisă la Tribunalul Satu Mare pentru o nouă judecată.
În motivarea deciziei menţionate, s-a reţinut în esenţă că instanţa de fond a încălcat principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, în contextul în care nu au fost puse concluzii pe fond de către părţi ci doar pe excepţiile invocate de pârâtă. Procedând astfel, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, nefiind cercetat practic fondul cauzei, ceea ce impune aplicarea dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ. respectiv desfiinţarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi administrate probe şi pentru asigurarea respectării principiilor contradictorialităţii şi al dreptului la apărare.
Împotriva deciziei nr. 90 din 3 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Oradea au formulat recurs pârâtele SC R.B. SA Carei şi SC R.B. SA, sucursala Bucureşti, solicitând admiterea recursurilor, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului promovat de SC C. SA Carei prin lichidator RVA I.S. SPRL Satu Mare şi menţinerea sentinţei civile nr. 89/A-C din 17 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Satu Mare.
În motivarea recursurilor, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentele pârâte au invocat, în esenţă următoarele.
Potrivit art. 112 alin. (5) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere iar din probele administrate, în mod corect instanţa de fond a apreciat că reclamanta nu a probat existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile care priveşte patrimoniul falitei SC C. SA Carei.
În faţa instanţei de fond, au fost invocate mai multe excepţii, unirea excepţiilor cu fonul cauzei fiind o posibilitate prevăzută de dispoziţiile art. 137 alin. (2) C. proc. civ., iar instanţa în mod, corect după respingerea excepţiilor invocate s-a pronunţat asupra fondului cauzei.
În cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., întrucât instanţa de fond a intrat în cercetarea fondului şi a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând că nu s-au dovedit condiţiile răspunderii civile delictuale.
Instanţa de fond în soluţionarea cauzei a tinut cont de întregul complex de drepturi şi garanţii procesuale, dând posibilitatea părţilor să-şi apere interesele legitime şi în consecinţă nu se impune anularea hotărârii pentru nerespectarea principiului oralităţii, contradictorialităţii, dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil.
Intimata RVA I.S. SPRL Satu Mare a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât prin hotărârea pronunţată de instanţa de fond au fost încălcate atât dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţia României cât şi art. 6 alin. (1) C.E.D.O.
Analizând recursurile formulate în raport de criticile invocate şi temeiurile de drept arătate, se constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente.
Reglementarea prevăzută de art. 297 C. proc. civ. constituie o garanţie a aplicării principiilor care guvernează procesul civil cât şi principiul prevăzut de art. 6 din C.E.D.O., privind judecarea cauzei în mod echitabil, într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părţilor.
Din verificarea documentaţiei existente la dosar, apare fără putinţă de tăgadă că în şedinţa publică din data de 6 aprilie 2009, instnţa de fond dând eficienţă dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. a pus în discuţia părţilor excepţia tardivităţii modificării cererii de chemare îm judecată, excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Satu Mare, excepţia prematurităţii şi a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, excepţii invocate de pârâţi şi a rămas în pronunţare doar asupra excepţiilor fără ca părţile să pună concluzii şi pe fond.
Este de necontestat, că instanţa de fond, avea obligaţia legală de a se pronunţa, doar asupra celor patru excepţii invocate ce au fost puse în discuţie cu respectarea principiului oralităţii, contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, fără a putea analiza fondul cauzei, în condiţiile în care nu au fost puse concluzii pe fond de către părţile prezente.
Procedând astfel, în cauză au fost încălcate principiile care guvernează procesul civil, respectiv principiul oralităţii, principiul contradictorialităţii, principiul dreptului la apărare cât şi dispoziţiile art. 6 alin. (1) C.E.D.O., art. 21 alin. (3) din Constituţia României, aspecte reţinute corect de instanţa de apel.
Din această perspectivă, faţă de modalitatea defectuoasă de examinare a cauzei, prin omisiunea de a acorda părţilor cuvântul pe fondul cauzei, devin pe deplin aplicabile dispoziţiile imperative cuprinse în art. 297 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc că în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.
Mai mult, prin trimiterea spre rejudecare la instanţa de fond a cauzei, se va realiza o judecată completă şi unitară, cu respectarea exigenţelor normelor procedurale, avându-se în vedere că închiderea dezbaterilor poate fi dispusă numai după administrarea tuturor probelor solicitate în condiţiile art. 1169 C. civ. şi cu respectarea dispoziţiilor art. 129 pct. 5 C. proc. civ.
Pentru aceste raţiuni, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele SC R.B. SA Agenţia Carei şi SC R.B. SA, sucursala Bucureşti împotriva deciziei nr. 90/C-A din 3 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâtele SC R.B. SA Agenţia Carei şi SC R.B. SA, sucursala Bucureşti, împotriva deciziei nr. 90/C-A din 3 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 250/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2737/2010. Comercial → |
|---|
