ICCJ. Decizia nr. 2737/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2737/2010
Dosar nr. 5056/40/2008
Şedinţa publică din 15 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoşani, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, şi înregistrată, sub nr. 5056/40 din 28 noiembrie 2008, astfel cum a fost ulterior precizată, reclamanta SC P.T. SRL Rădăuţi reprezentată prin S.G. în calitate de administrator, în numele propriu şi ca reprezentant al SC P.G.S.M. SRL şi SC Z.G.S.M. SRL, în contradictoriu cu pârâtele SC V. SRL Botoşani, SC C.P. SRL Botoşani şi SC V.T. SRL Botoşani, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
-obligarea pârâtei SC V. SRL Botoşani la plata sumei de 163.980,08 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale din 12 iunie 2007 şi a sumei de 50.834 lei penalităţi de întârziere calculate până la data de 15 septembrie 2007, sumă pe care o solicită reactualizată până la data plăţii efective .
-obligarea pârâtei SC C.P. SRL Botoşani la plata sumei de 164.057,33 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale din 12 iunie 2007 şi a sumei de 50.858 lei penalităţi calculate până la data de 15 septembrie 2007, sumă ce va fi actualizată până la data plăţii efective.
-obligarea pârâtei SC V.T. SRL Botoşani la plata sumei de 164.057, 33 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale din 12 iunie 2007 şi a sumei de 50.858 lei penalităţi de întârziere calculate până la data de 15 septembrie 2007, sumă ce va fi actualizată până la data plăţii efective.
Prin sentinţa nr. 665 din 4 iunie 2009, Tribunalul Botoşani, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia invocată de pârâtele SC V. SRL Botoşani, SC C.P. SRL Botoşani şi SC V.T. SRL Botoşani şi a respins acţiunea reclamantelor SC P.G.S.M. SRL Rădăuţi şi SC Z.G.S.M. SRL Rădăuţi împotriva pârâtelor pentru lipsa calităţii procesuale active a acestora din urmă.
Totodată, a fost respinsă acţiunea reclamantei SC P.T. SRL Rădăuţi ca nefondată şi au fost obligate reclamantele să plătească pârâtei SC V. SRL Botoşani suma de 10.158,79 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că reclamantele SC P.G.S.M. SRL şi SC Z.G.S.M. SRL nu pot pretinde restituirea contravalorii unor produse pe care în fapt nu le-au livrat, astfel că a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a acestora, excepţia invocată de pârâte prin întâmpinare.
A mai reţinut prima instanţă că reclamanta SC P.T. SRL Rădăuţi nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin antecontractul de cesiune de părţi sociale din 12 iunie 2007, care se completează cu antecontractul de cesiune de părţi sociale, pe care de asemenea reclamanta nu l-a respectat, astfel că a fost respinsă acţiunea acestei reclamante.
Prin Decizia nr. 3 din 21 ianuarie 2010, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei mai sus menţionate.
A schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că:
A admis acţiunea reclamantei şi a obligat-o pe pârâta SC V. SRL să plătească suma de 163.980,08 lei reprezentând contravaloarea facturii din 12 06 2007 precum şi suma de 50.834 lei cu titlu de penalităţi întârziere calculate până la data de 15 septembrie 2007 şi care vor fi calculate în continuare.
A obligat-o pe pârâta SC C.O.B.P. SRL (fostă SC C.P. SRL ) să-i plătească reclamantei suma de 164.057,33 lei reprezentând contravaloarea facturii din 12 iunie 2007 precum şi suma de 50.858 lei cu titlu de penalităţi de întârziere calculate până la data de 15 septembrie 2007şi care se vor calcula în continuare până la data plăţii efective a sumei.
A obligat-o pe pârâta SC U.C. SRL (fostă SC V.T. SRL) să-i plăteasca reclamantei suma de 164.057,33 lei reprezentând contravaloarea facturii din 12 iunie 2007 precum şi suma de 50.858 lei cu titlu de penalităţi de întârziere calculate până la 15 septembrie 2007 şi care se vor calcula in continuare până la achitarea sumei.
A înlăturat dispoziţia din dispozitivul sentinţei apelate în ce priveşte obligarea reclamantelor să-i plătească pârâtei SC V. SRL suma de 10.158,79 cheltuieli de judecată.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Au fost obligate pârâtele intimate să-i plătească reclamantei suma de 14.473 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru din ambele instanţe.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Între părţile în litigiu s-au încheiat două antecontracte, unul de cesiune de părţi sociale din 12 iunie 2007 şi al doilea antecontract de cesiune mărci, domenii internet, stocuri din 12 iunie 2007 prin care părţile au convenit ca reclamanta SC P.T. SRL, SC P.G.S.M. SRL şi SC Z.G.S.M. SRL în calitate de promitent-cesionare să achite contravaloarea avansului preţului prin remiterea unui stoc de marfa respectiv cartele telefonice, reprezentând plata în natură cu bunuri de gen în acord cu specificul obiectului de activitate al părţilor.
În aceste condiţii convenite de părţi, reclamanta apelantă SC P.T. SRL, la data de 12 iunie 2007 a livrat stocul de marfă pentru care a emis facturile fiscale din 12 iunie 2007 pe numele SC V. SRL Botoşani în sumă de 163.980,08 lei; factura din 12 iunie 2007 către SC V.T. SRL Botoşani în sumă de 164.057,33 lei şi factura din 12 iunie 2007 pe numele SC C.P. SRL Botoşani pentru suma de 164.057,33 lei.
Facturile fiscale au fost semnate de reprezentanţii societăţilor pârâte ceea ce demonstrează că marfa a fost acceptată şi primită de destinatari.
Potrivit clauzelor de la punctul 5.4. din antecontractul de cesiune părţi sociale din 12 iunie 2007 „reprezintă situaţia asimilată cazului fortuit neobtinerea acordurilor de continuare a relaţiilor contractuale din partea operatorilor de telefonie mobilă din motive independente de culpa vreuneia din părţi precum şi neacordarea de către O. România către SC P.T. SRL a sprijinului financiar necesar pentru finalizarea tranzacţiei precum şi un aviz negativ din partea Consiliului Concurenţei, caz în care părţile vor fi puse în situaţia anterioară".
În antecontractul de cesiune mărci, domenii de internet, stocuri din 12 iunie 2007, la clauza de la art. 7.4, părţile au convenit că „reprezintă situaţie asimilată cazului fortuit neobtinerea acordurilor de continuare a relaţiilor contractuale din partea operatorilor de telefonie mobilă din motive independente de culpa vreuneia din părţi, precum şi neacordarea de către O. România către SC P.T. SRL a sprijinului financiar necesar pentru finalizarea tranzacţiei precum şi un aviz negativ din partea Consiliului Concurenţei, caz în care părţile vor fi puse în situaţia anterioară".
Aşa după cum se observă, clauza de la art. 7.4 din antecontractul de cesiune mărci, domenii de internet şi stocuri din 12 iunie 2007 a fost preluată din antecontractul de cesiune de părţi sociale din 12 iunie 2007 - art. 5.4.
Între părţi a intervenit actul adiţional la antecontractul de cesiune de părţi sociale din 12 iunie 2007, prin care acestea „decid prelungirea valabilităţii antecontractului de cesiune de părţi sociale din 12 iunie 2007, până la 16 iulie 2007, dată la care antecontractul îşi încetează efectele, iar părţile nu vor mai fi ţinute de executarea obligaţiilor".
Din economia clauzelor citate rezultă până la evidenţă că la data de 16 iulie 2007, antecontractul intervenit între părţi îşi încetează efectele deoarece părţile au stabilit „imposibilitatea realizării obiectului antecontractului până la 2 iulie 2007 din cauza lipsei acordului O. la transferul şi finanţarea operaţiunii, precum şi lipsa avizului Consiliului Concurenţei" astfel cum au reţinut părţile în art. 6 alin. (1) din actul adiţional.
În acest context al convenţiilor intervenite între părţi şi cum O. România nu a mai avut disponibilitatea de a finaliza operaţiunea, iar pe de altă parte adresa de înaintare a actului de notificare a Consiliului Concurenţei a fost semnată şi de reprezentanţii pârâtelor nu se poate reţine că reclamanta apelantă SC P.T. SRL Rădăuţi nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate şi nu se poate lua act că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile clauzei de la pct. 9.5 din antecontract.
Dealtfel, nu ar fi echitabil ca reclamantei care şi-a îndeplinit obligaţia principal şi a achitat contravaloarea avansului preţului prin remiterea unui stoc de marfa, respectiv cartele telefonice, ce reprezintă o plată în natură cu bunuri de gen, să nu-i fie achitate facturile fiscale semnate şi acceptate de către societăţile pârâte, atâta vreme cât cele două antecontracte intervenite între părţi nu au mai fost concretizate, astfel cum s-a arătat mai sus.
Penalităţile de întârziere au fost calculate în conformitate cu dispoziţiile clauzei de la punctul 13.1 din Protocolul nr. 1 şi art. 12.2 din Protocolul nr. 2 ambele din 12 iunie 2007 precum şi a calculului întocmit de reclamantă.
Împotriva deciziei curţii de apel au declarat recurs pârâtele SC V. SRL, SC U.C. SRL şi SC C.O.B.P. SRL, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a deciziei atacate şi, rejudecând cauza în fond, menţinerea hotărârii primei instanţe ca legală şi temeinică, în sensul respingerii cererii reclamantei, ca nefondată.
Recurentele-pârâte invocând pct. 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ. susţin astfel, în esenţă, următoarele:
Intimata SC P.T. SRL a încălcat grav obligaţiile asumate prin antecontracte.
Ulterior încheierii antecontractelor menţionate, intimata SC P.T. SRL nu a respectat şi nu a executat obligaţiil contractuale asumate prin cele două antecontracte, în sensul că nu a făcut demersuri în vederea obţinerii finanţării O. potrivit art. 4.3. din antecontract şi nu a notificat Consiliul Concurenţei potrivit art. 4.3.1 din antecontract, în termen de 5 zile de la data încheierii acestui antecontract, în vederea obţinerii avizului consiliului pentru operaţiune; întrucât încheierea Contractului de vânzare-cumpărare privind părţile sociale nu s-a mai realizat, potrivit art. 9.5. din antecontract, promitenţii-cedenţi erau îndreptăţiţi să reţină avansul primit, atât timp cât încheierea contractului de cesiune de părţi sociale nu s-a mai realizat din motive imputabile reclamantei SC P.T. SRL;
Actul adiţional nr. 1 la antecontract nu înlătură răspunederea contractuală a SC P.T. SRL pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale asumate prin antecontract.
În speţă nu există situaţii asimilate cazului fortuit, ci doar culpa exclusivă a intimatei SC P.T. SRL, aşa încât instanţa de apel în mod incorect a reţinut în cauză aplicabilitatea dispoziţiilor art. 5.4 din antecontrac şi clauza 7.4 din antecontract privitoare la situaţiile asimilate cazurilor fortuite şi repunerea părţilor în situaţia anterioară prin exonerarea de răspundere a reclamantei – sub acest aspect hotărârea atacată fiind lacunară şi neindicând motivele pentru care intimata este exonerată de răspundere, or, în conformitate cu art. 304 pct. 7 C. proc. civ., acest aspect echivalează cu o nemotivare.
În mod greşit s-a reţinut de către Curtea de Apel aspectul că „adresa de înaintare a actului de Notificare a Consiliului Concurenţei a fost semnată şi de reprezentanţii pârâtelor", în ideea că pârâtele ar fi consimţit la depăşirea termenului contractual de 5 zile calculat de la data încheierii antecontractului, în vederea depunerii notificării, prezenţa semnăturii reprezentanţilor recurentelor pe notificare neechivalând în intenţia acestora cu o exonerare de răspundere contractuală a intimatei;
Instanţa de apel a dat o interpretare greşită legii acordând înscrisului „factură fiscală" un alt înţeles şi finalitate decât cea acordată de „legea părţilor", respectiv de antecontract de cesiune mărci, domenii internet, stocuri din 12 iunie 2007, or, este indubitabil că factura nu a reprezentat în voinţa părţilor o livrare de marfă ce urma să fie achitată de pârâte, astfel că factura, la data efectuării operaţiunii consemnate în ea nu a creat o obligaţie de plată din partea pârâtelor, acestea nefiind cumpărători, ci, dimpotrivă a stins o obligaţie de plată pe care o avea SC P.T. SRL faţă de pârâte.
La data de 3 iunie 2010, pentru termenul de judecată din 9 iunie 2010, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 306 alin. (2) raportat la art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., recurentele-pârâte au depus la dosar un nou motiv de recurs, menţionând că acest nou motiv de recurs nu face parte integrantă din recursul motivat şi depus în termenul legal, pentru considerentul că motivul se află în strânsă conexiune cu declanşarea procedurilor de executare silită în baza deciziei nr. 3/2010, pronunţate de către Curtea de Apel Suceava.
Susţin astfel, ca un motiv de ordine publică, că începând cu data de 2 noiembrie 2009, conform contractului de cesiune de creanţe, intimata SC P.T. SRL nu mai deţine calitatea de pretins creditor al recurentelor şi faţă de acest considerent înţeleg să invoce excepţia lipsei calităţii procesuale active a intimatei SC P.T. SRL (în apel) şi consideră că Decizia nr. 3/2010 este lovită de nulitate absolută, fiind pronunţată în favoarea unei persoane lipsite de calitate procesuală activă.
Drept urmare, în baza acestui nou motiv de recurs, solicită admiterea recursului pârâtelor, modificarea deciziei recurate nr. 3/2010 a Curţii de Apel Suceava, iar pe fondul cauzei, respingerea apelului, ca fiind susţinut de către o persoană lipsită de calitate procesuală activă, cu obligarea intimatei la suportarea cheltuielilor ocazionate de acest proces, conform art. 274 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea motivelor de recurs, în raport de actele dosarului, de dispoziţiile legale incidente speţei, precum şi de hotărârile pronunţate în cauză, se constată următoarele:
În ce priveşte noul motiv de recurs, de ordine publică, invocat de recurente în temeiul dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., la data de 3 iunie 2010.
Examinând conţinutul contractului de cesiune de creanţă, depus anexat acestui motiv de recurs, luând în considerare şi că la termenul de judecată din 9 iunie 2010, conform încheierii de la acea dată li s-a pus în vedere recurentelor să precizeze, în scris părţile cu care înţeleg să se judece, iar din actele depuse rezultă că acestea se judecă în contradictoriu cu intimata SC P.T. SRL şi că pentru termenul din 15 septembrie 2010, recurentele au făcut precizarea în ce priveşte cadrul procesual al dosarului, că prezenta cauză dedusă judecăţii, aflată în recurs se dezbate între SC P.T. SRL, în calitate de intimată şi SC V. SRL, SC U.C. SRL şi SC C.O.B.P. SRL, în calitate de recurente, se reţine că acest motiv de recurs nu este întemeiat şi va fi respins, în consecinţă.
Aceasta deoarece din actele mai sus menţionate, precum şi ale dosarului în întregul său reiese că pârâta SC P.T. SRL s-a aflat pe tot parcursul dezbaterii cauzei, la fond, apel şi recurs, ca parte în proces.
Conform art. 7208 C. proc. civ., hotărârile date în primă instanţă în materie comercială sunt executorii, or, invocarea lipsei calităţii procesuale active s-a făcut abia în recurs, cu ocazia demarării procedurilor de executare – aşa cum chiar recurentele au relevat, iar interesul în a învedera instanţei o eventuală transmisiune a calităţii procesuale active aparţinea în primul rând reclamantei – ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.
În fine, în recurs la data de 12 mai 2010 a fost admisă cererea petentelor-recurente SC V. SRL şi SC U.C. SRL şi s-a suspendat executarea deciziei nr. 3 din 21 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Suceava până la 15 septembrie 2010 – data soluţionării recursului.
Aşa fiind, faţă de toate cele mai sus arătate, Înalta Curte apreciază că aspectul relevat de recurente, sub forma unui considerent nou de recurs de ordine publică nu este de natură să justifice desfiinţarea hotărârii atacate cu recurs, ci să conducă cel mult la tergiversarea soluţionării definitive a acestei cauze, astfel încât aspectul pus în discuţie urmează să rămână eventual doar o chestiune care ţine de executarea hotărârii, - nefiind constatată vreo încălcare a dreptului la un proces echitabil şi imparţial în sensul dispoziţiilor art. 6 din C.E.D.O.
În ce priveşte motivele de recurs formulate în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Susţinerile recurentelor-pârâte întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. nu sunt fondate.
Se constată astfel că între părţile aflate în litigiu au fost încheiate două antecontracte, unul de cesiune de părţi sociale şi al doilea de cesiune de mărci, domenii internet, stocuri, prin care s-a convenit că reclamanta, în calitate de promitent cesionar să achite avansul din preţul stabilit prin remiterea unui stoc de marfă, respectiv cartele telefonice, pentru care au fost emise facturi fiscale reprezentând contravaloarea avansului, facturi semnate şi acceptate la plată de reprezentanţii societăţilor pârâte.
În cele două antecontracte s-a stipulat că neacordarea de către O. România către reclamanta SC P.T. SRL a sprijinului financiar necesar pentru finalizarea tranzacţiei precum şi un aviz negativ din partea Consiliului Concurenţei reprezintă situaţii asimilate cazului fortuit, caz în care părţile vor fi puse în situaţia anterioară – clauza de la art. 5.4. din antecontract şi clauza de la art. 7.4. din antecontract.
La data de 12 iunie 2007, printr-un act adiţional intervenit la antecontract s-a consemnat că „având în vedere imposibilitatea realizării obiectului antecontractului până la 2 iulie 2007 din cauza lipsei acordului O. la transferul şi finanţarea operaţiunii, precum şi lipsa avizului Consiliului Concurenţei, părţile decid modificarea antecontractului de cesiune de părţi sociale" actul adiţional fiind semnat de ambele părţi.
Or, recunoscând această imposibilitate în care s-a aflat reclamanta, pârâtele nu-i mai pot reproşa că nu şi-a executat obligaţiile ce-i reveneau potrivit antecontractelor în sensul că nu a făcut demersurile necesare în vederea obţinerii finanţării O.şi nu a notificat Consiliul Concurenţei.
În ce priveşte susţinerea recurentelor-pârâte conform căreia reclamanta nu a notificat Consiliul Concurenţei în termen de 5 zile, se constată că, de asemenea, nu poate fi primită, întrucât termenul menţionat este un termen de recomandare şi nu de decădere şi, pe de altă parte, actele înaintate către Consiliul Concurenţei au fost semnate de ambele părţi, ceea ce înseamnă că părţile au achiesat atât la conţinutul, cât şi la data înscrisă pe aceste acte.
Prin actul adiţional la antecontractul de cesiune de părţi sociale, mai sus menţionat, părţile au decis modificarea antecontractului de cesiune de părţi sociale după cum urmează: „decid prelungirea valabilităţii antecontractului de cesiune de părţi sociale din 12 iunie 2007 până la 16 iulie 2007, dată la care antecontractul îşi încetează efectele, iar părţile nu vor mai fi ţinute de executarea obligaţiilor".
Întrucât cele două antecontracte nu s-au mai concretizat, datorită intervenţiei situaţiilor asimilate cazului fortuit nu se poate reţine că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate şi nici că în cauză ar putea fi activate dispoziţiile de la pct. 9.5 din antecontract – aşa cum corect a apreciat şi instanţa de apel – ci, dimpotrivă, de vreme ce reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia şi anume, aceea de a achita contravaloarea avansului prin remiterea unui stoc de cartele telefonice se impune a-i fi achitate facturile emise cu acest prilej, astfel cum reclamanta a solicitat prin acţiune.
În ce priveşte critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se reţine că este, de asemenea, neîntemeiată, deoarece contrar susţinerilor recurentelor pârâte, hotărârea curţii este judicios motivată, tratând argumentat toate aspectele cauzei deduse judecăţii şi susţinerile părţilor aflate în proces.
În consecinţă, faţă de cele mai sus arătate recursul declarat de pârâte se va respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtele SC V. SRL Botoşani, SC U.C. SRL Botoşani (fosta SC V.T. SRL) şi SC C.O.B.P. SRL Botoşani (fosta SC C.P. SRL) împotriva deciziei nr. 3 din 21 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2735/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2739/2010. Comercial → |
|---|
