ICCJ. Decizia nr. 2816/2010. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 2816/2010

Dosar nr. 4515/97/2007

Şedinţa publică din 21 septembrie 2010

Prin sentinţa nr. 3655/CA din 12 noiembrie 2008 a Tribunalului Hunedoara s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii Oraşul Haţeg, prin primar şi Consiliul Local Haţeg, împotriva pârâtei SC C. SA Deva şi în consecinţă, pârâta a fost obligată la plata sumei de 93.479 lei reprezentând despăgubiri pentru executarea parţială a contractului din 1992 precum şi la 3.500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut pe fond că, pârâta, în calitate de executant, datorează reclamanţilor contravaloarea unor materiale achitate de beneficiari, evaluate prin expertiza tehnică administrată, dar nu poate fi obligată la plata unor lucrări pretins neexecutate, ori neexecutate corespunzător, pe motiv că nu s-au administrat probe certe care să conducă la această concluzie.

Excepţiile prematurităţii şi prescrierii acţiunii au fost respinse printr-o încheiere premergătoare sentinţei, iar excepţia lipsei calităţii procesuale active a fost respinsă, reţinându-se că reclamantul Oraşul Haţeg a acţionat prin primar, iar Consiliul local Haţeg are calitatea de investitor în contractul de execuţie care face obiectul litigiului.

Apelurile declarate de părţi împotriva sentinţei au fost respinse prin Decizia comercială nr. 31/A din 10 aprilie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia.

În considerentele deciziei, Curtea a reţinut, în privinţa apelului reclamanţilor, că prima instanţă a reţinut concluziile expertului conform cărora, în lipsa inventarierii lucrărilor executate de pârâtă la data încetării contractului de execuţie lucrări şi a acceptării situaţiilor de lucrări fără obiecţiuni, nu se poate aprecia că acestea au fost executate necorespunzător şi că în mod corect s-a reţinut şi că perioada de garanţie pentru lucrările executate a expirat.

Criticile pârâtei au fost respinse ca nefondate, reţinându-se că în mod corect a fost respinsă excepţia prescrierii dreptului material la acţiune, raportat la data de 15 noiembrie 2004 când trebuia ca pârâta să reînceapă lucrările, aşa cum s-a stabilit printr-o altă hotărâre judecătorească şi respectiv denunţarea contractului de către beneficiari, după această dată.

Cu privire la cuantumul despăgubirilor s-a reţinut că suma acordată de prima instanţă şi stabilită prin raportul de expertiză este certă, ea reprezentând actualizarea valorii bunurilor rămase în custodia pârâtei.

Împotriva deciziei părţile au declarat recurs.

Reclamanţii Oraşul Haţeg, prin primar şi Consiliul Local Haţeg, au solicitat modificarea în parte a deciziei şi sentinţei, în sensul admiterii în întregime a pretenţiilor în sumă de 231.768,24 lei, reprezentând prejudiciul cauzat de pârâtă prin neexecutarea corespunzătoare a obligaţiilor născute din contractul de execuţie lucrări din 1992.

În motivarea recursului se arată că greşit prima instanţă a reţinut, iar în decizie s-a menţinut, faptul că reclamanţii nu au invitat pârâta să participe la stabilirea cantităţilor lucrărilor. Neparticiparea acesteia la verificarea pe teren a stadiului fizic şi valoric le-a determinat să solicite proiectantului iniţial să facă o verificare tehnică şi să întocmească un proiect tehnic cu lucrările ce urmau a se executa în vederea finalizării şi recepţiei sediului Primăriei Haţeg, invocând prevederile Legii nr. 10/1995, secţiunea II, art. 23 lit. d) care incumbă constructorului obligaţia convocării factorilor care trebuie să participe la verificarea lucrărilor, precum şi art. 23 lit. k) cu privire la obligaţia executantului de remediere pe cheltuiala sa proprie a defectelor calităţii apărute din culpa sa.

Recurentele invocă prevederile art. 11 pct. 2 din contract conform cărora plăţile parţial efectuate nu se consideră recepţie de către investitor a lucrărilor executate.

De asemenea, susţin că, potrivit art. 32 din HG nr. 273/1994, recepţia finală este convocată de investitor în cel mult 15 zile după expirarea perioadei de garanţie, iar potrivit art. 11 pct. 7 din contract, contractul nu va fi considerat terminat până când procesul-verbal de recepţie finală nu va fi semnat de către consultant care confirmă că lucrările au fost executate conform contractului şi dispoziţiilor consultantului.

Prin recursul promovat de către pârâtă, aceasta solicită modificarea deciziei şi a sentinţei, în sensul respingerii ca prescrisă a acţiunii, şi, în subsidiar, ca nefondată.

În motivare se invocă nelegalitatea deciziei, precum şi interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii şi schimbarea naturii ori înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, potrivit art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea la recursul promovat de reclamanţi , SC C. SA a invocat excepţia nulităţii recursului conform art. 3021 lit. c) C. proc. civ., iar pe fond, a solicitat respingerea acestuia întrucât probaţiunea administrată la instanţele de fond susţin soluţiile pronunţate, recurenţii, criticând în fapt, modalitatea de apreciere a probelor.

De asemenea, susţine că referirea la dispoziţiile art. 23 lit. k) din Legea nr. 10/1995 actualizată, privind calitatea în construcţii, care prevăd obligaţia executantului de a remedia pe propria cheltuială defectele calităţii apărute din vina sa, este nerelevantă, acest text legal nefiind incident câtă vreme nu s-a probat că există defecte calitative apărute din vina subscrisei.

Reclamanţii – recurenţi nu au formulat întâmpinare la recursul pârâtei.

Analizând recursul declarat de reclamanţi, prin prisma motivelor invocate se va reţine că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu privire la excepţia nulităţii recursului invocată de pârâtă în raport de prevederile art. 3021 lit. c) urmează a se constata că, deşi recurenţii critică, în principal, modalitatea de apreciere a probelor, aduc în discuţie şi supun analizei dispoziţii legale cu privire la care susţine că instanţele le-au aplicat greşit, astfel că, din acest punct de vedere, criticile pot fi încadrate la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Pe fond, reţine între părţi s-a încheiat contractul de execuţie lucrări din 1992, prelungit prin acte adiţionale, în temeiul căruia, pârâta SC C. SA, în calitate de executant s-a obligat să execute lucrările pentru construcţia sediului Primăriei oraşului Haţeg.

Obiectul litigiului îl constituie cererea beneficiarilor lucrării de obligare a executantului la plata contravalorii despăgubirilor rezultate din neexecutarea contractului şi executarea necorespunzătoare a acestuia.

Contractul a fost denunţat unilateral de către beneficiarii lucrărilor, acestea fiind finalizate de un alt executant, în condiţiile în care, cererea executantului iniţial, pârâta SC C. SA, prin care a solicitat executarea în continuare a contractului şi daune cominatorii a fost respinsă irevocabil prin hotărâre judecătorească de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Acţiunea reclamanţilor a fost admisă doar în parte, în privinţa contravalorii materialelor achitate pârâtei şi predate în custodia acesteia în baza unor procese-verbale, despăgubirile fiind în sumă de 93.479 lei.

Pentru diferenţa de până la 231.768,24 lei solicitată prin acţiune, prima instanţă a reţinut că probele administrate nu demonstrează caracterul cert al sumelor solicitate şi întrucât lucrările au fost finalizate de un alt executant decât pârâta, nu s-a putut constata dacă lucrările executate anterior au fost sau nu de calitate inferioară celor stabilite convenţional, în condiţiile în care situaţiile de lucrări au fost semnate de dirigintele de şantier şi au fost acceptate de beneficiar.

Aceste statuări au fost menţinute în calea devolutivă a apelului, în care starea de fapt stabilită de prima instanţă, precum şi probele administrate au fost reanalizate.

Astfel, prezentului recurs îi excede o reapreciere a probelor, analizarea stării de fapt şi reformarea hotărârilor judecătoreşti sub aspectul netemeiniciei.

Dispoziţiile legale ale Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii şi ale HG nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor în construcţii şi instalaţii aferente acestora, invocate de recurentă au fost corect interpretate şi aplicate de instanţele de fond, raportat la clauzele contractuale şi starea de fapt reţinută în baza probelor cu acte, testimoniale şi ştiinţifice care s-au administrat în faţa primei instanţe, nerăsturnate în apel.

Neregăsindu-se nici o critică de nelegalitate care să determine modificarea soluţiei în cauză, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţi.

În privinţa recursului pârâtei SC C. SA Deva, întrucât această parte nu a timbrat cererea de recurs anticipat şi nici după ce a fost citată cu această menţiune, urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, în sensul anulării ca netimbrat a recursului declarat de această parte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantele Oraşul Haţeg, prin primar şi Consiliul Local Haţeg, împotriva deciziei nr. 31/A din 10 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia comercială, ca nefondat.

Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC C. SA Deva împotriva aceleiaşi decizii.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2010.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2816/2010. Comercial