ICCJ. Decizia nr. 2837/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2837/2010
Dosar nr. 5589/1/2010
Şedinţa publică din 21 septembrie 2010
Prin sentinţa civilă nr. 5/PI/CC din 1 aprilie 2010, pronunţată în dosarul nr. 1070.2/325/2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială s-a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea a reţinut că acţiunea promovată de reclamanta SC R.I.P.S. SA Timişoara, în contradictoriu cu pârâta Camera De Comerţ, Industrie şi Agricultură Timişoara, având ca obiect anularea hotărârii A.G.A., are o natură comercială şi nu de contencios administrativ, astfel că, raportat la dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) şi art. 1 C. proc. civ., competentă material să soluţioneze cauza este Judecătoria, instanţa, şi nici părţile, nefiind în măsură să deroge de la aceste norme.
Împotriva acestei sentinţe pârâta Camera De Comerţ, Industrie şi Agricultură Timişoara a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 3, 8 şi 9, solicitând casarea acesteia şi stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ.
În motivarea recursului se invocă soluţionarea cauzei cu încălcarea competenţei altei instanţe, respectiv a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Timişoara, interpretarea eronată a actului juridic dedus judecăţii, litigiul având ca obiect anularea unui act administrativ al unei organizaţii neguvernamentale de utilitate publică, supusă reglementărilor OG nr. 26/2000, precum şi lipsa de temei legal a hotărârii, încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv a Legii nr. 335/2007 privind camerele de comerţ şi industrie din România.
Analizând recursul se vor reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată în dosarul nr. 1070/325/2008 la Judecătoria Timişoara, reclamanta SC R.I.P.S. SA Timişoara a chemat în judecată pe pârâta Camera De Comerţ, Industrie şi Agricultură Timişoara solicitând instanţei de judecată să dispună anularea hotărârii A.G.A. din 9 ianuarie 1998.
Prin sentinţa civilă nr. 13.868 din 5 noiembrie 2008 s-a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ.
Această instanţă învestită prin declinator de competenţă a pronunţat încheierea din 4 februarie 2009 prin care a trimis cauza la completul comercial al aceleiaşi instanţe, conform art. 99 alin. (2) din Regulamentul de organizare al instanţelor judecătoreşti, reţinând natura comercială nepatrimonială a cauzei.
Împotriva acestei încheieri pârâta a declarat recurs, care a fost respins ca inadmisibil prin Decizia civilă nr. 583 din 15 aprilie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ, reţinându-se faptul că nu este posibil recursul împotriva unei încheieri de declinare a cauzelor de la o secţie la alta, şi că această soluţie nu este una judiciară, ci administrativă.
Prin Decizia civilă nr. 935 din 18 iunie 2009 a Curţii de Apel Timişoara s-a respins contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei prin care s-a respins ca inadmisibil recursul.
Astfel, cauza a continuat pe rolul Tribunalului Timiş, secţia comercială, care, prin sentinţa civilă nr. 57/C din 13 octombrie 2009 a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Timiş, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanta SC R.I.P.S. SA Timişoara, în contradictoriu cu pârâta Camera De Comerţ, Industrie şi Agricultură Timişoara, având ca obiect anularea hotărârii A.G.A., în favoarea Judecătoriei Timişoara. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus trimiterea dosarului pentru regulator de competenţă, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, după rămânerea irevocabilă a sentinţei.
În motivare s-a reţinut, în esenţă, că acţiunea în anularea hotărârilor luate de adunarea generală a persoanelor reglementate de dispoziţiile art. 23 din OG nr. 26/2000, cum e şi pârâta în speţă este de competenţa judecătoriei.
Pârâta a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, înregistrat la secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Timişoara, care, prin încheierea nr. 2 din 18 februarie 2010 a scos cauza de pe rolul secţiei şi a înaintat-o secţiei comerciale ale aceleiaşi curţi.
La termenul din 1 aprilie 2010, secţia comercială a Curţii de Apel Timişoara, în camera de consiliu, în complet compus dintr-un judecător, a pronunţat sentinţa civilă nr. 5, criticată prin prezentul recurs.
Prin această hotărâre judecătorească, deşi Curtea de Apel Timişoara a fost învestită cu soluţionarea unei cereri de recurs s-a pronunţat printr-un regulator de competenţă, statuând asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Timiş şi Judecătoria Timişoara, înainte de rămânerea irevocabilă a hotărârii prin care, în urma declinării de competenţă s-a constatat ivirea conflictului de competenţă.
Conflictul negativ de competenţă apare în faţa instanţei care s-a pronunţat ultima cu privire la competenţă şi numai în momentul în care hotărârea de declinare a competenţei a rămas irevocabilă.
Astfel, conflictul nu trebuie să fie constatat prin hotărârea de declinare, întrucât este posibil ca această hotărâre să fie casată în recurs.
De asemenea, procedura de soluţionare a conflictului negativ de competenţă este declanşată de instanţa înaintea căreia s-a ivit conflictul, respectiv, de instanţa a cărei hotărâre a rămas irevocabilă ultima.
În speţă, potrivit art. 377 alin. (1) pct. 1 şi 4 C. proc. civ., sentinţa civilă nr. 57/CC din 13 octombrie 2009 a Tribunalului Timiş devenea irevocabilă fie prin nerecurare, la împlinirea termenului prevăzut de art. 158 alin. (3) C. proc. civ., fie prin hotărârea dată în recurs.
Or, pârâta a exercitat calea de atac a recursului împotriva celei din urmă sentinţe de declinare a competenţei.
Ca atare, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. s-a invocat, din oficiu, motivul de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ., respectiv instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, coroborate cu art. 312 alin. (5) C. proc. civ., conform căruia, soluţionarea cauzei fără cercetarea fondului trebuie înţeleasă şi în situaţia în care instanţa s-a pronunţat cu privire la altceva decât i s-a cerut.
Astfel, deşi a fost învestită cu soluţionarea unei căi de atac, în speţă a recursului declarat de pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 57/CC din 13 octombrie 2009 a Tribunalului Timiş, a soluţionat în mod greşit un conflict negativ de competenţă, în camera de consiliu, în complet format dintr-un judecător, motiv de casare potrivit art. 304 pct. 1 C. proc. civ.
În baza considerentelor de mai sus, având în vedere motivul de ordine publică invocat din oficiu, se va admite recursul declarat de pârâta Camera De Comerţ, Industrie şi Agricultură Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 5/PI/CC din aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, care va fi casată, iar cauza se va trimite aceleiaşi instanţe, în vederea soluţionării recursului declarat de pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 57/CC din 13 octombrie 2009 a Tribunalului Timiş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Camera De Comerţ, Industrie şi Agricultură Timişoara împotriva sentinţei nr. 5/PI/CC din 1 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru soluţionarea recursului declarat de pârâta Camera De Comerţ, Industrie şi Agricultură Timişoara împotriva sentinţei nr. 57 /CC din 13 octombrie 2009 a Tribunalului Timiş, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2824/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2977/2010. Comercial → |
|---|
