ICCJ. Decizia nr. 2607/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2607/2010
Dosar nr.1035/121/2009
Şedinţa publică din 6 iulie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Galaţi, înregistrată pe rolul Secţiei comerciale, maritime şi fluviale de contencios administrativ şi fiscal, la data de 26 februarie 2009, reclamanta SC S.I. SA, prin avocat R.A., a chemat în judecată pe pârâta SC A.M. Galaţi SA, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei să-i plătească suma de 171.003 ron, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 8.503 ron, reprezintă taxă judiciară de timbru şi 162.500 ron, reprezintă onorariu avocaţial.
Prin concluziile scrise, depuse la dosar la data de 7 mai 2009, pârâta a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat în ce priveşte suma de 35.000 ron, solicitată cu titlu de onorariu avocaţial, în considerarea deciziei nr. 13 A din 18 februarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi şi excepţia prescripţiei dreptului reclamantei la acţiune pentru pretenţiile în cuantum de 350.000.000 ron, reprezentând onorariu avocaţial, achitat cu chitanţa şi pentru pretenţiile de 650.000.000 ron, reprezentând onorariu avocaţial de succes, prevăzut în contractul de asistenţă juridică.
Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Galaţi, prin sentinţa comercială nr. 769, pronunţată la data de 19 iunie 2009, a respins excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, ca nefondată, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat pentru suma de 35.000 ron, a admis, în parte, acţiunea şi a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 43.003 ron, reprezentând taxe de timbru şi onorariu avocat, respingând capetele de cerere privind plata onorariilor de succes în cuantum de 65.000 ron şi de 28.000 ron, ca nefondate.
Spre a hotărî astfel, tribunalul a evocat prevederile art. 1, art. 3, art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 în soluţionarea excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, iar, cu referire la excepţia autorităţii de lucru judecat, a reţinut că, prin Decizia Curţii de Apel Galaţi nr. 13 A, pronunţată la data de 18 februarie 2005, s-a dispus cu privire la suma de 35.000 ron, reprezentând onorariu avocaţial, fiind astfel incidente prevederile art. 1201 C. civ.
În ce priveşte fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că reclamanta a făcut dovada pretenţiilor în cuantum de 43.003 ron, reprezentând cheltuielile de judecată pe care pretinde că le-a efectuat, constând în taxă de timbru şi onorariu avocaţial, potrivit art. 1169 C. civ. şi art. 723 alin. (1) C. proc. civ., apreciind, prin raportare la doctrină şi jurisprudenţă, că onorariile de succes reprezintă recompense, forme de premiere ale avocaţilor pentru reuşitele lor, cu caracter vădit voluptoriu şi voluntar, ce nu sunt imputabile părţii căzute în pretenţii.
Secţia comercială, maritimă şi fluvială, a Curţii de Apel Galaţi, prin Decizia nr. 102/A, pronunţată la data de 10 noiembrie 2009, a admis apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului, pe care a modificat-o, în parte, în sensul că a respins, ca nefondată, excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâtă, pe care a obligat-o, să plătească reclamantei, cu titlu de onorariu avocat, şi suma de 35.000 ron, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de control judiciar, examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel, a reţinut că excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată în cauză, este nefondată, întrucât Decizia Curţii de Apel Galaţi nr. 13 A din 18 februarie 2005 a fost casată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2030 din 2 iunie 2006, iar, ulterior, cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocaţial în cuantum de 35.000 ron nu au mai fost acordate şi a considerat corectă soluţia instanţei de fond în ce priveşte cheltuielile de judecată solicitate în cauză cu titlu de onorarii de succes, întrucât acestea au caracter voluptoriu, constituind o recompensă suplimentară a muncii prestate de avocat, în completarea onorariului fixat, pe care acesta poate să le obţină, conform art. 134 alin. (6) din Statutul profesiei de avocat, fără însă ca partea căzută în pretenţii să fie obligată să suporte asemenea onorarii, precizând, în context, că prevederile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. nu-şi găsesc aplicare şi constatând că pentru onorariul de succes în cuantum de 28.000 ron nu s-a depus la dosar dovada că a fost achitat.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelanta- reclamantă, invocând, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că soluţia de neacordare a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de succes în cuantum de 65.000 ron, stabilit prin contractul este pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 134 alin. (1) lit. d) din Statutul profesiei de avocat, apreciindu-se că referirea instanţei de apel, fără nicio legătură cu susţinerile apelantei, la prevederile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. „a afectat însăşi legalitatea soluţiei".
Intimata a solicitat, prin întâmpinarea formulată în cauză, respingerea recursului, întrucât, prin neacordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 65.000 ron, reprezentând onorariu de succes, neimputabile părţii căzute în pretenţii, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.
Recursul este nefondat.
Astfel, potrivit art. 134 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, onorariile pot fi stabilite astfel: a) onorarii orare; b) onorarii fixe (forfetare); c) onorarii de succes şi d) onorarii formate din combinarea criteriilor de la litera a), b) şi c).
Este de observat că instanţa de apel, evocând prevederile art. 134 alin. (6) din menţionatul statut, în conformitate cu care, avocatul are dreptul ca, în completarea onorariului fixat, să solicite şi să obţină şi un onorariu de succes, cu titlu complementar, în funcţie de rezultat sau de serviciul furnizat, care poate fi convenit împreună cu onorariul orar sau fix, a confirmat posibilitatea ca avocatul să obţină un astfel de onorariu, stabilit în condiţiile art. 134 alin. (1) lit. d), aşa încât nu se poate reţine că prin menţinerea soluţiei de neacordare a cheltuielilor de judecată solicitate, reprezentând onorariu de succes, a încălcat precitatele dispoziţii, având în vedere că fundamentul juridic al acestei hotărâri l-a constituit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., perspectivă din care, în mod corect, răspunzând apărărilor intimatei, formulate prin întâmpinare şi prin concluziile scrise, a precizat că neacordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 65.000 ron, reprezentând onorariu de succes, nu este rezultatul aplicării art. 274 alin. (3), ci al modului în care a apreciat, în raport cu principiul consacrat prin alin. (1) al acestui articol, asupra caracterului justificat şi necesar al cheltuielilor de judecată solicitate cu acest titlu, astfel că nu se poate reţine incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.I. Galaţi, împotriva deciziei Curţii de Apel Galaţi nr. 102 din 10 noiembrie 2009, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 6 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2606/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2608/2010. Comercial → |
|---|
