ICCJ. Decizia nr. 2613/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2613/2010
Dosar nr.3270/115/2007
Şedinţa publică din 7 iulie 2010
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 732 din 16 iunie 2008 pronunţată în dosarul nr. 3270/115/2007, Tribunalul Caraş-Severin a admis acţiunea formulată de reclamanta SC T. SRL Oţelu Roşu împotriva pârâtei SC M. SA.
A obligat pârâta SC M. SA Drobeta Turnu Severin să plătească reclamantei echivalentul în ron al sumei de 72.544 euro cu titlu de despăgubiri şi suma de 153.373 ron cu titlu de penalităţi.
Conform art. 274 C. proc. civ. a obligat pârâta să plătească suma de 10.373,51 ron cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă în raport de probatoriul administrat, a apreciat că acţiunea reclamantei este întemeiată pentru următoarele considerente:
Pârâta nu a respectat obligaţiile contractuale prin faptul că nu a respectat termenele de punere la dispoziţie a vagoanelor. Vagoanele existau la pârâtă şi urmau să fie izolate de reclamantă pentru transportarea produselor chimice, deci nu trebuiau confecţionate de reclamantă.
Reclamanta a achiziţionat din import materialele pentru efectuarea lucrărilor de izolaţie a acestor vagoane, iar expertul a identificat toate materialele existente, cu acest specific, inclusiv tabla reclamată de pârâtă ca inexistentă. Descriind procesul tehnologic şi materialele specifice existente pe stocul reclamantei, expertul a precizat că nu există alte posibilităţi de valorificare a acestor materiale, destinaţia lor fiind clar numai pentru operaţiile de izolare termică a vagoanelor cisternă.
S-a considerat că în aceste condiţii, existenţa prejudiciului creat reclamantei este clară, iar pârâta are obligaţia de a repara prejudiciul prin fapta sa ilicită.
S-a menţionat că potrivit dispoziţiilor art. 1073 C. civ. şi art. 1084 C. civ. creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului ce i-a fost cauzat, astfel că instanţa a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta să achite atât echivalentul în ron al sumei de 72.544 euro cât şi penalităţile în sumă de 153.373 ron.
Conform art. 274 C. proc. civ. instanţa a obligat pârâta să plătească suma de 10.373,51 ron cheltuieli de judecată (onorariu expert, onorariu avocat, taxe timbru).
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC M. SA Drobeta Turnu Severin solicitând instanţei admiterea apelului, modificarea în tot a sentinţei şi pe fondul cauzei respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta SC T. SRL Oţelu Roşu, ca neîntemeiată.
Prin Decizia nr. 162 din 27 octombrie 2009 Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială a admis apelul declarat de SC M. SA Drobeta Turnu Severin, a schimbat în parte hotărârea apelată în sensul că a înlăturat obligarea pârâtei apelante SC M. SA Drobeta Turnu Severin de la plata sumei de 153.373 ron cu titlu de penalităţi de întârziere.
A menţinut în rest dispoziţiile hotărârii apelate cu privire la obligarea pârâtei SC M. SA Drobeta Turnu Severin la plata sumei de 72.544 euro cu titlu de despagubiri.
În baza dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. a fost obligată recurenta intimată SC T. SRL să-i plătească pârâtei-apelante SC M. SA Drobeta Turnu Severin suma de 3.428 ron cu titlu de cheltuieli de judecată în apel reprezentând cheltuieli parţiale calculate la suma de care a fost exonerată în apel.
A înlăturat obligarea pârâtei apelante SC M. SA Drobeta Turnu Severin de la plata sumei de 4.314 ron cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanţă calculate în mod neîntemeiat şi la suma de 153.373 ron cu titlu de penalităţi.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut următoarele:
În mod corect prima instanţă a admis acţiunea reclamantei SC T. SRL Oţelu Roşu şi a obligat pârâta SC M. SA Drobeta Turnu Severin la plata faţă de reclamantă a echivalentului în ron al sumei de 72.544 euro cu titlu de despăgubiri.
La data de 30 iunie 2004 a fost încheiat contractul între reclamanta intimată SC T. SRL în calitate de executant şi pârâta apelantă SC M. SA în calitate de beneficiar având ca obiect executarea de către reclamantă a unor lucrări de izolaţie termică la 50 vagoane cisternă 72 m3.
Prin art. 6 din contract au fost prevăzute termenele de livrare a vagoanelor, acestea urmând a fi puse la dispoziţie reclamantei de către pârâtă pentru efectuarea izolaţiilor.
Prin apelul formulat, pârâta apelantă SC M. SA Drobeta Turnu Severin a afirmat că izolaţiile urmau să se efectueze de către reclamantă la locul de montaj al vagoanelor, adică în locaţiile pârâtei SC M. SA de la sediu fabricii din Drobeta Turnu Severin.
În mod întemeiat reclamanta intimată a considerat că pentru a efectua izolaţiile, pârâta apelantă trebuia să pună la dispoziţie vagoanele şi nu doar spaţiul de lucru personalului reclamantei însărcinat cu realizarea lucrărilor de izolaţie la vagoane.
Executarea prestaţiilor reclamantei intimate era imposibilă în absenţa punerii la dispoziţia sa a vagoanelor care trebuiau să fie izolate.
Prejudiciul produs prin conduita culpabilă a pârâtei apelante constă în contravaloarea materialelor importate de reclamantă în vederea executării contractului.
Prin Raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de expert tehnic F.T. s-a constatat faptul că reclamanta SC T. SRL a achiziţionat în cadrul contractului încheiat cu pârâta SC M. SA materiale în valoare de 72.544,07 euro, iar materialele achiziţionate aveau o destinaţie precisă.
Oportunităţi de utilizare a materialelor în discuţie, în afara contractului încheiat cu pârâta SC M. SA nu au fost identificate de către reclamanta SC T. SRL.
S-a concluzionat că apelul pârâtei apelante SC M. SA Drobeta Turnu Severin este neîntemeiat în ceea ce priveşte măsura luată de prima instanţă privind obligarea sa la plata echivalentului în ron al sumei de 72.544 euro cu titlu de despăgubiri.
Curtea a reţinut că apelul pârâtei este întemeiat sub aspectul obligării sale nelegale şi la plata sumei de 153.373 ron cu titlu de penalităţi, calculate în mod eronat în temeiul art. 5 din Cap.ll al contractului.
În motivarea acţiunii, reclamanta SC T. SRL a specificat că întrucât pârâta nu i-a reparat prejudiciul cauzat a calculat penalităţile conform art. 5 din Cap. II al contractului, începând cu data ultimului import, respectiv 6 decembrie 2004.
În condiţiile în care executantul, adică reclamanta SC T. SRL nu a livrat nici un vagon izolat ca urmare a nepunerii acestora la dispoziţie de către pârâtă în vederea executării izolaţiei, cât şi a faptului că nu a emis nici o factură, sumele la care face referire art. 5 nu sunt certe, lichide şi exigibile.
Pârâta apelantă SC M. SA Drobeta Turnu Severin nu poate fi obligată la plata unor penalităţi pentru pretinsa achitare cu întârziere a unor sume nedatorate, neefectuate şi necomunicate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta SC T. SRL Oţelu Roşu cât şi pârâta SC M. SA Drobeta Turnu Severin.
Reclamanta SC T. SRL Oţelu Roşu a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii în tot a apelului SC M. SA şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei Tribunalului Caraş-Severin.
În dezvoltarea în fapt a recursului, reclamanta a susţinut, în esenţă, următoarele:
- Reclamanta este îndreptăţită la repararea prejudiciului din momentul producerii lui, respectiv din momentul rezilierii contractului de către SC M. SA, reziliere care a intervenit ca urmare a nerespectării obligaţiilor contractuale de către intimată.
- Având în vedere că momentul producerii prejudiciului este anul 2004 reclamanta este îndreptăţită la penalităţi de întârziere.
- Având în vedere că prejudiciul a fost creat ca urmare a nerespectării obligaţiilor contractuale de către intimată, sumei datorate cu titlu de reparaţie a prejudiciului îi sunt aplicabile penalităţile contractuale.
- Instanţa de apel reţine în mod greşit, că intimatei nu i-a fost comunicată suma datorată pentru prejudiciul creat, existând la dosarul cauzei corespondenţa dintre părţi prin care i s-a pus în vedere intimatei cuantumul prejudiciului şi i l-a solicitat să îl achite.
- Pârâta SC M. SA a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului SC M. SA, modificarea în parte a deciziei atacate în sensul admiterii în totalitate a apelului declarat de aceeaşi parte şi pe fond respingerea ca neîntemeiată a acţiunii.
În dezvoltarea în fapt a recursului, pârâta a susţinut, în esenţă, următoarele:
- Din analiza prevederilor contractuale ale art. 6, 7, 8 rezultă indubitabil că singura obligaţie afectată de termen era obligaţia reclamantei de livrare a vagoanelor după executarea izolaţiilor, obligaţie stabilită în sarcina prestatorului pentru termenele prevăzute la art. 6 din contract.
- În ce priveşte obligaţia pârâtei de a pune la dispoziţia prestatorului vagoanele în vederea executării izolaţiilor este de remarcat că aceasta nu este reglementată expres de art. 6 din contract şi de nici un alt text contractual, aşadar nu se poate pune problema că ar fi afectată de vreun termen, astfel cum eronat au reţinut instanţele.
- Instanţa de apel a ignorat derularea reală şi concretă a mecanismului contractual, respectiv condiţionarea impusă de prevederile art. 2 alin. (2) din contract. Cu scopul vădit nelegitim de a vătăma drepturile şi interesele subscrisei, încălcând prevederile art. 2 alin. (2) din contract, reclamanta a început să achiziţioneze, neautorizat de SC M. SA, materialele necesare efectuării izolaţiilor pentru cele 50 de vagoane.
- Înainte de a se pune problema punerii la dispoziţia prestatorului a celor 50 de vagoane prevăzute la art. 1 din contract se pune problema ca reclamanta să execute izolaţia la un singur vagon, denumit vagon prototip pentru a se putea verifica calitatea lucrării, conformitatea cu cerinţele şi specificităţile tehnice, durata de execuţie şi costurile materialelor.
- Textul contractual prevedea clar că abia ulterior realizării izolaţiei vagonului prototip urma a se definitiva lista de materiale de aprovizionat de către reclamantă. Or, în speţă, executantul a fost cel care a blocat acest mecanism contractual şi a refuzat să demareze lucrările de izolaţie a vagonului prototip. Deşi, imediat după data semnării contractului şi până la momentul rezilierii acestuia, pârâta a solicitat în repetate rânduri, reprezentanţilor reclamantei să efectueze lucrările de execuţie a izolaţiei la vagoanele prototip şi să se prezinte la locul de montaj, la locul executării contractului, aceasta a refuzat să respecte contractul cu scopul de a solicita majorarea preţului contractului.
- Instanţa de apel nu a sesizat incidenţa în speţă a prevederilor art. 2 din contract respectiv, că în speţă, nu se poate pune problema vreunei pretinse fapte ilicite a pârâtei de a nu fi pus la dispoziţia prestatorului cele 50 de vagoane în vederea executării izolaţiilor, în condiţiile în care reclamanta a fost cea care a blocat derularea contractului prin refuzul nejustificat de a executa izolaţia la vagonul prototip şi vizând „forţarea mâinii" beneficiarului pentru a accepta propunerea sa de act adiţional la un preţ mai mare cu 17%. În acest sens sunt adresele reclamantei. Instanţele cu superficialitate au reţinut caracterul ilicit al faptei contractuale a pârâtei făcând abstracţie atât de mecanismul condiţional al derulării contractului prevăzut la art. 2 alin. (2) din contract, cât şi de faptul că în cuprinsul contractului nu există referiri la vreun termen care să afecteze obligaţia recurentei de a pune la dispoziţie vagoanele executantului, reţinând în mod eronat că recurenta nu şi-ar fi îndeplinit obligaţiile contractuale, fără însă a motiva în vreun fel acest considerent şi ignorând cu desăvîrşire toate susţinerile şi apărările recurentei sub acest aspect asupra cărora nici nu s-a pronunţat.
- Reclamanta a procedat la achiziţii fără a mai respecta procedura contractuală, fără a obţine acordul subscrisei şi a efectuat importuri de materiale destinate executării lucrărilor de izolaţii şi ulterior datei la care recurenta i-a notificat rezilierea contractului. Numai prin definitivarea listei care constituia anexa contractului, abia după finalizarea izolaţiilor la vagonul prototip se putea şti ce fel de materiale erau cele mai potrivite pentru lucrare.
- Prejudiciul invocat de intimata reclamantă are un caracter incert.
- Nici una din expertizele efectuate în cauză nu a concluzionat în sensul că materialele respective nu puteau fi utilizate decât în legătură cu vagoanele MEVA din contractul în discuţie. În suplimentul la raportul de expertiză, expertul nu a răspuns în niciun fel obiecţiunilor anterior admise de instanţă.
- Curtea de Apel Timişoara nu s-a pronunţat asupra excepţiei nulităţii expertizei suplimentare invocată în mod procedural de SC M. SA la primul termen de juduecată după depunerea raportului la dosar. Aceasta a fost realizată fără a fi citate părţile, iar expertul a adoptat concluzii în baza unor documente şi înscrisuri care nu s-au aflat la dosarul cauzei obţinute de la reclamantă.
Reclamanta SC T. SRL Oţelu-Roşu a formulat întâmpinare la recursul pârâtei, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Şi pârâta SC M. SA Drobeta Turnu Severin a formulat întâmpinare împotriva recursului promovat de reclamantă, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
Reclamanta SC T. SRL Oţelu-Roşu a depus şi concluzii scrise.
Recursurile sunt fondate.
Analizând Decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de pârâtă Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Se constată, în esenţă că între părţi s-a încheiat contractul având ca obiect executarea de către reclamantă a unor lucrări de izolaţie termică la 50 vagoane cisternă 72 m3. Condiţiile şi termenele de livrare a vagoanelor au fost prevăzute în contract de comun acord în art. 6, 7, 8, 9. Prin art. 2, 3, 4 şi 5 s-a stipulat preţul şi modalitatea de plată.
Prin art. 2 alin. (2) din contract părţile au prevăzut că materialele vor fi aprovizionate în conformnitate cu consumul de materiale din lista anexă la prezentul contract, care se va definitiva după execuţia primului vagon prototip.
Instanţa de apel a interpretat sumar clauzele contractuale ignorând prevederile art. 2 alin. (2) din contract, esenţiale în stabilirea riguroasă a situaţiei de fapt în contextul drepturilor şi obligaţiilor reciproce, contractual asumate de părţi. Aceasta era datoare să verifice raporturile juridice dintre părţi şi din punctul de vedere al art. 2 alin. (2) din contract pentru a concluziona asupra culpei în neexecutarea obligaţiilor contractuale.
În concret, instanţa de apel trebuia să stabilească dacă s-a executat şi predat primul vagon prototip, iar în caz negativ să analizeze culpa în neexecutarea acestuia.
De asemenea, instanţa trebuia să examineze dacă realizarea acestui vagon prototip reprezenta o condiţie pentru derularea contractului, dacă s-a întocmit lista anexă cu consumul de materiale agreat de părţi, dacă această listă a fost definitivată, iar în caz afirmativ dacă materialele achiziţionate de reclamantă se încadrează în lista anexă.
Instanţa de apel trebuia să lămurească legalitatea şi temeinicia susţinerilor pârâtei potrivit cărora materialele ce urmau a fi achiziţionate în vederea executării întregii lucrări (50 de vagoane) trebuiau să fie stabilite de părţi prin definitivarea listei care constituia anexa contractului, după finalizarea izolaţiilor la vagonul prototip, dacă s-a procedat la achiziţionarea materialelor fără a se respecta procedura contractuală şi dacă s-au efectuat importuri de materiale şi ulterior datei la care pîrîta a notificat rezilierea contractului.
Ca atare, instanţa era datoare să analizeze şi apărările pârâtei în raport de probele depuse de aceasta la dosar în sprijinul lor, ce vizează corespondenţa purtată de părţi, precum şi argumentele în combaterea concluziilor expertizelor întocmite în cauză.
În acest sens, instanţa de apel era în drept să ceară explicaţii părţilor cu privire la situaţia de fapt, la apărările şi susţinerile acestora şi putea ordona administrarea tuturor probatoriilor necesare dezlegării pricinii.
Neprocedând astfel instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv de recurs ce ar atrage în mod normal modificarea deciziei, însă având în vedere că este necesar a se administra probe noi pentru lămurirea tuturor aspectelor expuse anterior, se impune casarea deciziei, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ.
Faţă de această soluţie şi pentru a asigura o judecată unitară a pricinii se va admite şi recursul reclamantei, motivele invocate de aceasta urmând a fi avute în vedere în rejudecare.
Prin urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ. se vor admite recursurile, se va casa Decizia şi se va trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta SC T. SRL Oţelu Roşu şi pârâta SC M. Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr. 162 din 27 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2609/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2615/2010. Comercial → |
|---|
