ICCJ. Decizia nr. 266/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 266/2010
Dosar nr. 1258/88/2007
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea, reclamanta SC M.G.N.I. SRL TULCEA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC SRL TULCEA şi SC T.C. SRL TULCEA obligarea acestora la plata sumei de 4.368.612.380 lei ROL reprezentând prejudiciul cauzat în urma incendiului din noaptea de 3 spre 4 iunie 2004, reactualizată în funcţie de indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzii calculată conform O.G. nr. 9/2000.
Prin sentinţa nr. 986 din 24 aprilie 2008, Tribunalul Tulcea a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC T. SRL TULCEA, ca nefondată.
A respins cererea formulată de reclamantă împotriva pârâtei SC T. SRL TULCEA, ca nefondată.
A admis în parte cererea formulată împotriva pârâtei SC T.C. SRL TULCEA, obligând-o la plata către reclamantă a sumei de 436.861,2 lei cu titlu de despăgubiri, actualizată în raport cu indicele de inflaţie la data efectuării plăţii.
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei SC T.C. SRL TULCEA şi la plata dobânzii legale ca nefondat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, reclamanta SC M.G.N.I. SRL TULCEA, criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 216/ COM din 17 decembrie 2008, a disjuns apelul reclamantei privind pe pârâta SC T.C. SRL TULCEA şi în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 a dispus suspendarea judecării acestuia.
A respins apelul reclamantei SC M.G.N.I. SRL TULCEA în contradictoriu cu intimata SC T. SRL TULCEA
În ceea ce priveşte apelul pârâtei SC T.C. SRL TULCEA s-a constatat că sunt incidente dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, care prevăd că de la data deschiderii procedurii de insolvenţă, se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare, aceasta realizându-se ex lege, fără a fi necesară pronunţarea unei hotărâri în acest sens.
În ceea ce priveşte apelul pârâtei SC T. SRL TULCEA instanţa de apel a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile cumulative pentru antrenarea răspunderii delictuale.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC. M.G.N.I. SRL TULCEA, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat în sensul obligării SC T. SRL la plata prejudiciului cauzat cât şi a dobânzii legale.
Critica adusă deciziei atacate se referă, în esenţă, la faptul că în mod greşit s-a reţinut de către instanţa de apel că nu sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale, privind pe SC T. SRL, neţinând cont de o serie de înscrisuri depuse la dosarul cauzei şi că instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile procedurale, nepronunţându-se asupra unei dovezi, extrem de importante în justa soluţionare a cauzei, cu atât mai mult cu cât Tribunalul Tulcea şi-a întemeiat hotărârea, pe baza contractului de închiriere.
La termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a reţinut că recurenta-reclamantă a depus taxa judiciară de timbru în cuantum de 3.777,60 lei în copie xerox, achitată la 18 ianuarie 2010, potrivit dovezii aflate la fila dosar, deşi prin cererea de amânare a cauzei formulată la data de 27 octombrie 2009 şi aflată la dosar, recurenta a menţionat că a trimis prin postă dovada plăţii taxei judiciare de timbru. De asemenea, s-a depus şi o cerere prin care se solicita judecata cauzei conform art. 242 alin. (2) C. proc. civ., iar în cazul în care recurenta nu va putea fi prezentă la dezbateri datorită condiţiilor meteo nefavorabile, să se amâne pronunţarea pentru a depune originalul taxei judiciare de timbru şi concluzii scrise.
La 26 ianuarie 2010, data amânării pronunţării cauzei, Înalta Curte a constatat că, la data de 21 ianuarie 2010, recurenta-reclamantă a depus originalul taxei judiciare de timbru, mandatul avocatului şi concluzii scrise, iar la data de 25 ianuarie 2010, intimata SC T. SRL a depus concluzii scrise prin care solicita, în principal anularea recursului ca insuficient timbrat şi în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că deşi a amânat pronunţarea cauzei pentru a da posibilitate recurentei-reclamante să depună originalul taxei de timbru şi timbru judiciar, aceasta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei în sensul că nu a depus timbrul judiciar în valoare de 5 lei.
Ori, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice care se plătesc anticipat, sau în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanţa nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar, cererea părţii se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta-reclamantă nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit dispoziţiilor instanţei, că în cauză nu operează scutirea legală, personală sau ca obiect, de obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi să dispună anularea ca insuficient timbrat a recursului reclamantei SC M.G.N.I. SRL TULCEA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanta SC M.G.N.I. SRL TULCEA împotriva deciziei nr. 216/ COM din 17 decembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca insuficient timbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2584/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 271/2010. Comercial → |
|---|
