ICCJ. Decizia nr. 2826/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECTIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2826/2010
Dosar nr. 17289/211/2008
Şedinţa publică din 21 septembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Cluj, reclamanta R.A.D.P. CLUJ-NAPOCA, în contradictoriu, cu pârâta SC V.I.G. SRL CLUJ-NAPOCA a solicitat evacuarea pârâtei din imobilul situat în Cluj-Napoca, Calea Floreşti, Pasaj Pietonal 2, pe care îl ocupa fără titlu.
Prin sentinţa nr. 1323/C/2009 din 06 aprilie 2009, Tribunalul Comercial Cluj a admis acţiunea reclamantei, a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat in Cluj-Napoca, Calea Floreşti, Pasaj Pietonal 2 şi a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta SG V.I.G. SRL, cu 19 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâta, prevalându-se doar de un contract de comodat încheiat cu fostul chiriaş nu poate opune reclamantei alte drepturi decât cele pe care locatorul său le-ar putea invoca. Titlul locatorului ajungând la termen, s-a apreciat că şi cel subsidiar a ajuns la termen, acesta din urmă neputând fi încheiat pe o perioada mai mare decât cel iniţial. În ceea ce priveşte cererea reconvenţională se constată că este neîntemeiată, întrucât pârâta nu are nici un drept sa pretindă reclamantei să-i predea ceva, între aceste părţi neexistând încheiată vreo convenţie care să instituie obligaţii în sarcina reclamantei.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 27/2010 din 25 februarie 2010, a admis apelul pârâtei SC V.I.G. SRL, a schimbat în tot sentinţa şi: a respins cererea formulată de reclamanta R.A.D.P. CLUJ-NAPOCA, ca fiind lipsită de obiect. A admis în parte cererea reconvenţională formulată de reclamanta reconvenţională SC V.I.G. SRL şi, în consecinţă, a obligat pârâta reconvenţională să predea reclamantei reconvenţionale bunurile, menţionate în decizie, proprietatea SC V.I.G. SRL şi aflate la punctul de lucru din Cluj-Napoca, str. Calea Floreşti, Pasaj Pietonal II: A respins restul pretenţiilor din cererea reconvenţională şi a obligat intimata-reclamantă la 23,05 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanţă şi în apel.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că la data formulării cererii de chemare în judecată, reclamanta era în posesia imobilului, apelanta neocupând spaţiul în litigiu, astfel încât cererea de evacuare a apelantei pârâte apare ca fiind lipsită de obiect, dispoziţiile art. 1426 C. civ., reţinute de instanţa de fond neavând aplicabilitate în speţă. Prin sentinţa civilă nr. 11412/2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca s-a admis contestaţia la executare formulată de către SC V.I.G. SRL, s-a dispus anularea procesului verbal de sechestru, dispunându-se scoaterea de sub sechestru a bunurilor consemnate în acesta, reţinându-se cu putere de lucru judecat, că bunurile respective se aflau în proprietatea apelantei pârâte şi că o bună parte din bunurile aflate în proprietatea acesteia nu au fost indicate în procesul verbal de sechestru, astfel că, intimata-reclamantă nu justifică nici un drept asupra acestora, iar cererea reconvenţională este fondată în parte, cu privire la bunurile asupra cărora s-a dovedit că se află în posesia reclamantei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanta R.A.D.P. CLUJ-NAPOCA, care nu a indicat temeiul de drept al recursului şi pârâta SC V.I.G. SRL CLUJ-NAPOCA al cărei recurs a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 şi 3041 C. proc. civ.
Reclamanta apreciază că decizia este nelegală, întrucât cererea de a preda o serie de bunuri către SC V.I.G. SRL nu se susţine, atâta timp cât acele bunuri nu au fost preluate de către reclamantă, aceasta nu s-a obligat la paza acelor bunuri, iar executorul judecătoresc nu a găsit la data intrării în spaţiul respectiv toate bunurile pe care susţine SC V.I.G. SRL că le-a deţinut. Se consideră că pârâta a ocupat în mod abuziv spaţiul respectiv, motiv pentru care a solicitat evacuarea pârâtei din spaţiul pe care îl foloseşte si predarea spaţiului, chiar dacă între părţi nu a existat o relaţie contractuală, având în vedere că singura modalitate de obligare a pârâtei de a părăsi spaţiul era acţiunea în evacuare.
Pârâta apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre greşită, solicitând modificarea acesteia în parte, în sensul obligării intimatei R.A.D.P. Cluj-Napoca să predea si celelalte bunuri reţinute de către societatea pârâtă la punctul de lucru pasaj pietonal II si care au rămas în posesia R.A.D.P., respectiv bunurile înscrise în tabelul 2 din memoriul depus de societate în fata instanţei de apel.
La termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a invocat excepţia nulităţii recursurilor, conform art. 3021 alin. (l) lit. c) C. proc. civ., excepţie asupra căreia a rămas în pronunţare.
Recursul, potrivit Titlului V, Capitolul I C. proc. civ., este cale de atac extraordinară, nedevolutivă care se exercita numai cu respectarea cerinţelor stabilite de lege.
În acest sens, art. 3021 C. proc. civ., a prevăzut menţiunile obligatorii pe care trebuie să le conţină cererea de recurs.
Printre aceste menţiuni, la lit. c), s-a stipulat obligaţia de a se indica motivele de nelegalitate pe care se întemeiază cererea de recurs, conform cărora aceasta trebuie să cuprindă sub sancţiunea nulităţii dezvoltarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază, cu raportare strictă şi limitativă la cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Examinând recursul reclamantei R.A.D.P. CLUJ-NAPOCA, Înalta Curte constată că acesta nu îndeplineşte cerinţele legale, prevăzute de art. 3021 lit. c) C. proc. civ., întrucât relatarea faptelor procesului nu este suficientă pentru examinarea recursului, art. 304 C. proc. civ., stabilind expres că modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, cu respectarea condiţiilor de exerciţiu a acestei căi de atac.
Din cuprinsul cererii de recurs formulată de pârâta SC V.I.G. SRL CLUJ-NAPOCA rezultă că această recurenta a invocat nelelgalitatea deciziei atacate în raport de prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 şi 3041 C. proc. civ., însă argumentele folosite în susţinerea motivelor de recurs nu se pot încadra în niciunul din cazurile reglementate la art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., ci vizează aspecte ce ţin de situaţia de fapt ce nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs.
De asemenea, invocarea prevederilor art. 3041 C. proc. civ., nu se susţin, având în vedere că acest text de lege nu este incident, în speţa de faţă părţile exercitând calea de atac a apelului, astfel că, instanţa de recurs nu este ţinută să examineze cauza sub toate aspectele.
În atare situaţie, Înalta Curte va da eficienta prevederilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi va constata nulitatea cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursurilor declarate de reclamanta R.A.D.P. CLUJ-NAPOCA şi de pârâta SC V.I.G. SRL CLUJ-NAPOCA împotriva deciziei nr. 27/2010 din 25 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2823/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2829/2010. Comercial → |
|---|
