ICCJ. Decizia nr. 2700/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2700/2010
Dosar nr. 11185/3/2007
Şedinţa publică din 14 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1168 din 28 ianuarie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins excepţia lipsei calităţii procesual active şi a admis în parte acţiunea promovată de reclamantul SC F.P. SA în contradictor cu pârâta CN T.E.E. pe care a obligat-o la plata către reclamantă a sumei de 2.569.245,61 contravaloare dividende pe anul 2005 şi la plata dobânzii legale comerciale ce se va calcula începând cu a 61 zi de la data intrării în vigoare a OUG nr. 81/2007 adică de la 2 septembrie 2007 până la momentul plăţii efective.
Instanţa de fond a reţinut că prin Legea nr. 247/2005 şi Hotărârea nr. 1481 din 24 noiembrie 2005 s-a dispus înfiinţarea societăţii SC F.P. SA ce va funcţiona în conformitate cu Legea nr. 31/1990, aceasta devenind persoană juridică prin înmatriculare la registrul comerţului la data de 28 decembrie 2005.
Prima instanţă a apreciat că reclamatei i se cuvin dividendele conform hotărârii adunării generale din 28 aprilie 2006 prin care s-au aprobat situaţiile financiare şi repartizarea profitului pe anul 2005, dată la care reclamanta avea calitate de acţionar la SC T. SA, în lipsa unor dispoziţii exprese cu privire la modul de transfer al acţiunilor de la M.-O. la reclamantă.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta, criticile vizând neacordarea dobânzilor pentru perioada cuprinsă între data scadenţei 28 aprilie 2006 şi data introducerii acţiunii: 28 martie 2007, greşit fiindu-i acordate numai dobânzile începând cu data de 2 septembrie 2008 şi până la momentul plăţii efective a debitului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 479 din 20 noiembrie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
Criticile apelantei cu privire la scadenţa dobânzilor au fost înlăturate cu motivarea că transferul acţiunilor nu a operat de drept prin efectul Legii nr. 247/2005 şi HG nr. 1481/2007 ci la data de 24 martie 2006 când SC F.P. SA s-a înregistrat la Registrul Comerţului moment la care a intrat sub incidenţa Legii nr. 31/1990. Cum la data de 27 februarie 2006, data de referinţă stabilită de hotărârea A.G.A. din 28 aprilie 2006, reclamanta nu avea calitatea de acţionar, conform art. 123 din Legea nr. 31/1990, dividendele au fost acordate de societate către M.-O. Întrucât prin sentinţa apelată intimata a fost obligată la plata dobânzilor legale conform OUG nr. 81/2007, apelanta reclamantă nu mai poate solicita pentru aceiaşi sumă dobânda în temeiul art. 43 C. com.
În contra deciziei a declarat recurs reclamanta pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în a cărui dezvoltare arată că:
- ambele instanţe au stabilit greşit momentul exigibilităţii obligaţiei de plată a dividendelor, ca fiind data stabilită prin OUG nr. 81/2007, în realitate aceasta fiind data hotărârii A.G.A. în care s-a decis distribuirea dividendelor.
- greşit nu s-a făcut aplicarea art. 43 C. com., ale cărui prevederi erau incidente în speţă pentru perioada cuprinsă între 28 aprilie 2006 şi a 60-a zi de la data intrării în vigoare a OUG nr. 81/2007.
- art. 6 din OUG nr. 81/2007 este o normă de interpretare a Legii nr. 247/2005 art. 9, nefiind constitutiv al dreptului la dividende.
Recurenta solicită în concluzie modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului şi schimbării în parte a sentinţei cu consecinţa obligării pârâtei la plata sumei de 196.864,05 RON cu titlu de dobândă legală aferentă pentru perioada invocată.
Intimata – pârâtă a depus întâmpinare la dosar solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Susţine intimata că reclamanta nu a dobândit de drept calitatea de acţionar în temeiul Legii nr. 247/2005 ci începând cu data de 24 mai 2006 prin înscrierea în Registrul acţionarilor conform art. 98 din Legea nr. 31/1990, împrejurare confirmată şi de edicatarea OUG nr. 81/2007 care prin art. 6 instituie obligaţia virării părţii corespunzătoare din dividende în termenul de 60 de zile de la data intrării sale în vigoare.
Recursul este fondat pentru considerentele care urmează:
Reclamanta a criticat sentinţa Tribunalului sub aspectul datei la care a devenit scadentă obligaţia de plată a dividendelor care i se cuvin în virtutea calităţii sale de acţionar al societăţii pârâte, aceasta susţinând că în mod greşit i s-au acordat despăgubiri pentru plata cu întârziere numai pentru perioada ulterioară intrării în vigoare a OUG nr. 81/2007.
Instanţa de apel, a respins apelul reclamantei cu motivarea că la data de referinţă stabilită de hotărârea A.G.A. din 28 aprilie 2006 şi anume: 27 februarie 2006, reclamanta nu avea calitatea de acţionar deoarece s-a înregistrat în Registrul Comerţului conform Legii nr. 31/1990 la data de 24 martie 2006.
Or, Înalta Curte constată că prima instanţă a stabilit calitatea de acţionar a reclamantei începând cu anul 2005, motiv pentru care societatea pârâtă a fost obligată la plata dividendelor pe acest an, astfel cum au fost stabilite prin hotărârea de bilanţ din 28 aprilie 2006.
Cum această dispoziţie a instanţei de fond a intrat în puterea lucrului judecat, prin neatacarea ei de către pârâtă, de care se şi face vorbire în Decizia atacată cu recurs, în mod greşit şi inconsecvent logic instanţa de apel stabileşte o altă dată de la care reclamanta a dobândit calitatea de acţionar şi anume data efectuării înregistrării sale în registrul comerţului, statuând că la data de referinţă acţionar era M.-O. iar nu aceasta.
Dreptul la dividende este cel mai important drept patrimonial al acţionarului fiind asociat calităţii de acţionar.
Potrivit art. 67 din Legea nr. 31/1990, dividendele – cota parte din profit ce se plăteşte fiecărui asociat – se plătesc în termenul stabilit de adunarea generală iar în caz contrar societatea comercială va plăti daune interese pentru perioada de întârziere, la nivelul dobânzii legale, dacă prin hotărâre nu s-a stabilit o dobândă mai mare.
Prin urmare, calitatea de acţionar al reclamantei şi dreptul său la dividende pentru anul 2005 fiind stabilite cu putere de lucru judecat de către prima instanţă, despăgubirile prevăzute de lege pentru plata cu întârziere a acestora, la nivelul dobânzii legale trebuiau acordate cu data hotărârii de bilanţ necontestată de părţi ca dată de la care a devenit scadentă obligaţia de plată a dividendelor şi anume, 28 aprilie 2006.
Aşa fiind, Înalta Curte va admite recursul, va modifica Decizia atacată, va admite apelul şi schimbând în parte sentinţa, va admite acţiunea şi cu privire la suma de 196.864,07 RON dobânzi pe perioada 28 aprilie 2006, data scadenţei – 28 martie 2007, data introducerii acţiunii, perioadă pentru care acestea au fost cuantificate.
Faţă de argumentele de mai sus, celelalte critici în dezvoltarea aceluiaşi motiv de recurs, art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu vor fi analizate.
În raport de prevederile art. 274 C. proc. civ. intimata va fi obligată la 10.653,06 RON cheltuieli de judecată către recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC F.P. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 479 din 20 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o modifică în sensul că admite apelul reclamantei împotriva sentinţei comercială nr. 1168 din 28 ianuarie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o schimbă în parte.
Admite acţiunea şi cu privire la suma de 196.864,05 RON dobânzi pe perioada 28 aprilie 2006 – 28 martie 2007. Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Obligă intimata – pârâtă la plata sumei de 10.653,06 RON cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2699/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2704/2010. Comercial → |
|---|
