ICCJ. Decizia nr. 2713/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2713/2010
Dosar nr.39479/3/2008
Şedinţa publică din 14 septembrie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 Bucureşti la data de 14 iulie 2008, reclamanta SC C. SRL în contradictoriu cu pârâta SC B.T.T. SA, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a imobilelor - apartament situat în comuna Costineşti, Grup G. Nord, jud. Constanţa, precum şi a „oficiului - parter" în suprafaţă de 15,08 m.p., situat la aceeaşi adresă.
Prin sentinţa civilă nr. 10338 din 9 octombrie 2008 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 11838/299/2008 a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, unde a fost înregistrată pe rolul secţiei a III a civilă sub nr. 27493/3/2008.
Prin încheierea din 9 ianuarie 2009 cauza a fost scoasă de pe rolul acestei secţii şi trimisă spre competentă soluţionare Secţiei a VI-a Comercială a Tribunalului Bucureşti, unde a fost înregistrată sub nr. 39479/3/2008.
Prin sentinţa comercială nr. 11033 din 07 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, cererea reclamantei a fost respinsă ca nefondată şi s-a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile antecontractului, în raport de temeiul legii speciale invocate şi nici cele referitoare la exprimarea acordului de voinţă, în raport de prevederile art. 942 şi urm. C. civ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC C. SRL înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Apelul nu a fost nici motivat, nici timbrat, deşi prin rezoluţie i s-a pus în vedere apelantei cuantumul taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, iar măsura a fost adusă la cunoştinţa părţii prin dovada de citare a acesteia.
Prin Decizia comercială nr. 104 din 17 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a fost anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantă şi a fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimată, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii pârâta SC B.T.T. SA Bucureşti a declarat recurs, în motivarea căruia a arătat că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. în sensul că instanţa de judecată putea să reducă cheltuielile de judecată şi nu să le respingă în raport de soluţia pronunţată.
În consecinţă în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii cheltuielilor de judecată cerute în apel şi justificate cu înscrisurile doveditoare, pe care le menţionează expres.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate raportate la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, apreciază că acesta este fondat, instanţa de apel făcând o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. în ceea ce priveşte stabilirea culpei procesuale, care constă în declanşarea procesului şi obligarea părţii care a pierdut procesul partea care cade în pretenţii la plata tuturor cheltuielilor de judecată pe care le-a ocazionat adversarul ei, singura excepţie fiind cea prevăzută de art. 274 alin. (3) C. proc. civ., ce permite instanţei de judecată micşorarea onorariului avocaţial, atunci când îl apreciază nepotrivit de mare faţă de valoarea pricinii sau munca prestată de avocat, acest din urmă text de lege nefiind incident în cauză.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să încheie contractele de vânzare – cumpărare vizând imobilele menţionate în petitul cererii şi care a fost respinsă ca nefondată întrucât reclamanta nu a făcut dovada susţinerilor sale, fapt pentru care s-a constatat de prima instanţă neîndeplinirea condiţiilor necesare antecontractului în raport de temeiul legii speciale invocate sau a celor referitoare la exprimarea acordului de voinţă prevăzut de art. 942 şi urm. C. civ.
Apelul declarat de reclamantă a fost anulat ca netimbrat, deşi aceasta a fost înştiinţată în acest sens prin citaţie, iar de la data promovării apelului 12 noiembrie 2009 şi până la termenul de judecată din 17 februarie 2010, stabilit pentru soluţionarea apelului, reclamanta a avut timp suficient pentru a achita taxa judiciară de timbru aferentă căii de atac exercitată.
Prin urmare, reclamanta s-a aflat în culpă procesuală, fapt pentru care în mod greşit a apreciat instanţa de apel că pârâtei nu i se cuvine acordarea cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, dat fiind soluţia pronunţată şi munca prestată de avocat.
Având în vedere că reclamanta a declanşat şi calea de atac a apelului pentru care nu a depus diligenţele obligatorii impuse de plata taxei judiciare de timbru, ipoteză în care nu pot fi aplicate dispoziţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
În consecinţă, în mod greşit instanţa de apel a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată dovedite cu acte justificative depuse la dosar pe considerentul soluţiei pronunţate şi având în vedere munca prestată de avocat.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, urmează să admită recursul pârâtei, cu consecinţa modificării deciziei recurate în sensul obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în apel în sumă de 1.711,28 ron, reprezentând onorariu de avocat, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC B.T.T. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 104 din 17 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o modifică în sensul că obligă pe apelantă la plata sumei de 1.711,28 ron cheltuieli de judecată în apel. Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2703/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2714/2010. Comercial → |
|---|
