ICCJ. Decizia nr. 2730/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2730/2010
Dosar nr.1670/187/2010
Şedinţa din Camera de Consiliu din 14 septembrie 2010
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea adresată instanţei înregistrată sub nr. 2391/212/2010, creditoarea SC C.R.M.T. SA în contradictoriu cu S.L.M. a solicitat în baza OG nr. 5/2001, pronunţarea unei hotărâri prin care debitorul să fie obligat la plata sumelor de 399,73 RON, cu titlu de preţ al serviciilor de telefonie mobilă, contravaloarea penalităţilor convenţionale în cuantum procentual de 0,5%/zi de întârziere calculate asupra preţului neachitat, pentru perioada cuprinsă între scadenţa fiecărei facturi anexate şi data îndeplinirii obligaţiei de plată şi 445,79 RON reprezentând daune interese rezultate din încetarea contractului înainte de perioada iniţială.
În motivarea cererii arată creditoarea că serviciile de telefoniei mobilă prestate debitorului au avut la bază contractul de abonament pentru servicii încheiat la 20 decembrie 2007, pentru o perioadă iniţială de 12 luni, în baza căruia au fost emise facturile în valoare totală de 399,73 RON, neachitată până în prezent, deşi scadenţa stabilită convenţional de părţi prin contractul încheiat şi reluată pe fiecare factură a fost depăşită.
Prin sentinţa nr. 10878 din 28 aprilie 2010 Judecătoria Constanţa, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Constanţa, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beiuş.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamanta creditoare a învestit Judecătoria Constanţa şi nu Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, subzistă prezumţia că aceasta a renunţat la beneficiul alegerii de domiciliu conform art. 12 C. proc. civ., urmând a fi competentă instanţa de la domiciliul debitorului.
Cauza a fost la Judecătoria Beiuş înregistrată la nr. 1670/187/2010.
Judecătoria Beiuş prin sentinţa comercială nr. 878 din 21 iunie 2010 a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Beiuş, invocată din oficiu şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de emitere a somaţiei de plată în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Prin aceeaşi sentinţă s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
S-a reţinut că excepţia de necompetenţă teritorială relativă poate fi invocată numai de pârât şi/sau debitor, întrucât este reglementată de norme de ordine privată, care nu poate fi invocată din oficiu de către instanţa de judecată.
Prin urmare, procedura de emitere a somaţiei de plată în prezenta cauză doar debitorul poate invoca excepţia de necompetenţă teritorială cel mai târziu la prima zi de înfăţişare deoarece nu este obligatorie întâmpinarea. După acest termen, debitorul este decăzut din dreptul de a mai invoca această excepţie care nu este de ordine publică conform art. 136 C. proc. civ.
În cauză, competenţa teritorială a Judecătoriei Constanţa a fost stabilită definitiv, ca urmare a neinvocării de către partea interesată, respectiv de debitoarea S.L.M. fapt pentru care instanţa din apel nu poate invoca această excepţie.
Cauza a fost înaintată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, şi înregistrată pentru pronunţarea unui regulator de competenţă, stabilindu-se, conform principiului repartizării aleatorii a pricinilor, la completul de judecată legal învestit pentru astăzi, când constată competentă Judecătoria Constanţa, în soluţionarea cererii de emitere a somaţiei de plată formulată de creditoarea SC C.R.M.T. SA în contradictoriu cu debitoarea S.L.M., având în vedere următoarele considerente:
Obiectul cauzei dedus judecăţii este în procedura somaţiei de plată.
În procedura de plată, competenţa teritorială este: fie pe dreptul comun, art. 5 C. proc. civ. la domiciliul debitorului, fie alternativă sau facultativă, aceasta din urmă prevăzând ipoteza alegerii reclamantului între instanţe deopotrivă competente, potrivit art. 12 C. proc. civ.
În cazul excepţiei de necompetenţă teritorială relativă, competenţa teritorială de drept comun sau competenţa alternativă poate fi invocată numai de pârât şi numai prin întâmpinare, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie până la prima de zi de înfăţişare.
În speţă, dat fiind că debitoarea nu a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Constanţa această instanţă a fost stabilită în mod definitiv de soluţionare a cauzei, excepţie ce nu poate fi invocată de însăşi Judecătoria Constanţa, în caz contrar, s-ar încălca norma de competenţă teritorială de ordine privată, potrivit căreia numai partea interesantă, în speţă debitoarea S.L.M., o poate invoca, nu şi instanţa.
În consecinţă, competentă să soluţioneze cererea de emitere a somaţiei de plată formulată de creditoarea SC C.R.M.T. SA este Judecătoria Constanţa, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei la Judecătoria Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 14 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2720/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2780/2010. Comercial → |
|---|
