ICCJ. Decizia nr. 2746/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2746/2010
Dosar nr. 4318/2/2009
Şedinţa publică din 15 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea arbitrală formulată de reclamanta SC M.E.C. SRL, aceasta a chemat în judecată Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Transporturilor Construcţiilor şi Turismului – C.A.S.M.T.C.T., solicitând instanţei arbitrale să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.265.784.740 lei reprezentând servicii medicale paraclinice acordate asiguraţilor în luna decembrie 2004 şi a sumei de 1.772.887.575 lei reprezentând servicii medicale paraclinice acordate asiguraţilor în lunile ianuarie-februarie 2005.
Prin hotărârea arbitrală nr. 13 din 23 octombrie 2008, pronunţată în dosarul arbitral nr. 14/2008 – Comisia Centrală de Arbitraj a respins acţiunea arbitrală, formulată de reclamanta SC M.E.C. SRL în contradictoriu cu pârâta C.A.S.M.T.C.T.
Prin sentinţa nr. 133 din 5 octombrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. 4318/2/2009 a fost respinsă ca nedondată acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul C.A.S.M.T.C.T. în dosarul nr. 14/2008, formulată de petenta SC M.E.C. SRL.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că acţiunea în anulare, prin caracterul special conferit de lege, presupune în primul rând cenzurarea hotărârii arbitrale, în limitele prevăzute de art. 364 lit. a)-i) C. proc. civ. dar petenta prin acţiunea în anulare arată că au fost încălcate dispoziţiile Legii 149/2005, critici ce ţin de modul de soluţionare a fondului cauzei. În interpretarea dispoziţiilor Legii 149/2005 raportat la clauzele contractului din 2004, comisia arbitrală a respectat normele procedurale imperative.
Optând pentru calea unei judecăţi private, pe calea arbitrajului, prin convenţia arbitrală se exclude pentru litigiile în legătură cu contractul părţilor, competenţa instanţelor judecătoreşti, iar hotărârea arbitrală putând fi cenzurată numai în cazurile de excepţie, în care norme procedural imperative au fost încălcate.
Reclamanta a invocat exclusiv aspecte ce ţin de modul de soluţionare al litigiului pe fond, fără a proba existenţa unuia dintre motivele prevăzute de art. 364 lit. a)-i) C. proc. civ.
Împotriva sentinţei nr. 133 din 5 octombrie 2009, pronunţată ce Curtea de Apel Bucureşti, a formulat recurs recurenta reclamantă SC M.E.C. SRL, recurs întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că hotărârea arbitrală a fost pronunţată cu depăşirea termenului de 5 luni, motiv de anulare a hotărârii arbitrale conform art. 364 lit. e) C. proc. civ.
Societatea nu poate fi sancţionată cu respingerea cererii şi implicit neplata creanţei numai pentru faptul că, intimata pârâtă C.A.S.M.T.C.T. a Municipiului Bucureşti a rămas pasivă, neefectuând diligenţele necesare în scopul de a obţine sumele pentru achitarea furnizarilor, conform Legii 149/2005.
Ca urmare, hotărârea arbitrală a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor Legii 149/2005 şi cu încălcarea termenului prevăzut de art. 3533 C. proc. civ., privind pronunţarea hotărârii arbitrale.
Intimata C.A.S.M.T.C.T. a formulat întâmpinare, prin care solicită în esenţă respingerea recursului ca nefondat.
Analizând hotărârea recurată în raport de criticile formulate şi temeiul de drept invocat, se constată că recursul este nefondat.
Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurentă, reglementează două ipoteze: hotărârea recurată este lipsită de temei legal sau hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. Recurenta nu arată în ce constă motivele de nelegalitate ale hotărârii recurate în raport de dispoziţiile art. 364 C. proc. civ.
Este inadmisibilă critica vizând încălcarea termenuliui arbitral prevăzut de art. 3533 C. proc. civ., întrucât este formulată omisso medio, fără să fi constituit motiv pentru acţiunea în anulare, cu încălcarea cerinţelor art. 291 alin. (1) respectiv cele prevăzute de art. 294 alin. (1) C. proc. civ., dispoziţii legale aplicabile şi în recurs faţă de dispoziţiile art. 316 C. proc. civ. Ca urmare, nepunând în discuţia instanţei de fond încălcarea dispoziţiilor art. 3533 C. proc. civ., motiv de acţiune în anulare prevăzută de art. 364 lit. c) C. proc. civ., instanţa de fond nu a analizat hotărâre arbitrală sub acest aspect, astfel că această critică nu poate fi invocată pentru prima dată pe calea recursului.
Recurenta arată că instanţa de fond nu a interpretat corect dispoziţiile Legii 149/2005 dar această susţinere nu poate fi primită ţinând cont că acţiunea arbitrală constituie o opţiune a părţilor, prin care acestea decid asupra modalităţii de soluţionare a litigiului, în cadrul căruia pot fi propuse şi administrate probele apreciate utile şi concludente, arbitrajul fiind organizat şi desfăşurându-se cu respectarea convenţiei arbitrale încheiate în baza principiului libertăţii de voinţă. Părţile au optat prin clauza compromisorie înscrisă în contract, pentru soluţionarea litigiului de către instanţa arbitrală, părţile trebuind a recunoaşte consecinţele juridice ale aplicării prevederilor legale privind desemnarea unei asemenea instituţii, inlusiv dispoziţiile procedurale care reglementează condiţiile care permit desfiinţarea hotărârii arbitrale pe calea acţiunii în anulare.
Motivele care atrag desfiinţarea hotărârii arbitrale sunt strict şi limitativ prevăzute de lege iar judecarea litigiului pe fond, aşa cum susţine recurenta, este posibilă doar în măsura în care se constată incidenţa vreuneia dintre motivele prevăzute de art. 364 C. proc. civ.
Examinând cauza sub toate aspectele, Înalta Curte constată că sentinţa pronunţată este legală şi temeinică, instanţa analizând hotărârea arbitrală în limitele criticilor formulate, ţinând cont şi de dispoziţiile art. 364 lit. i) C. proc. civ. invocate de petentă, hotărâre ce cuprinde considerentele care fundamentează soluţia.
Împrejurarea că ele nu sunt mulţumitoare pentru recurentă şi nu converg înspre soluţia dorită nu fac aplicabile dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
De fapt, sub trena acestui motiv invocat, recurenta abordează fondul litigiului, contestând modul în care s-a făcut aplicarea în speţă a normelor legale şi a principiilor de drept.
Dispoziţiile Legii 149/2005 au fost raportate la clauzele contractului din 2004 iar nerespectarea dispoziţiilor contractuale nu constituie motiv de anulare a hotărârii arbitrale potrivit art. 364 lit. i) C. proc. civ., aspect reţinut corect de instanţa de fond.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC M.E.C. SRL Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 133 din 5 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC M.E.C. SRL Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 133 din 5 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2745/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2748/2010. Comercial → |
|---|
