ICCJ. Decizia nr. 2756/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2756/2010
Dosar nr. 3239/1/2010
Şedinţa publică din 15 septembrie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. 3239/1/2010, revizuienta SC B.O. SA Craiova a solicitat instanţei în contradictoriu cu intimatele SC C.C. SA Craiova, SC R.M. SA Craiova prin lichidator A.S.I. SPRL Craiova, revizuirea deciziei comerciale 1094 din 17 martie 2010 pronunţată ce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosar nr. 7275/1/2009.
În motivarea cererii de revizuire, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 1 şi 2 C. proc. civ., revizuienta arată că dispozitivul deciziei comerciale nr. 3239 din 1 din 17 martie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu pot fi aduse la îndeplinire. De asemenea revizuienta susţine că instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, nu s-a pronunţat asupra lucrurilor cerute şi s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Dezvoltând primul motiv de revizuire în raport de dispoziţiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ., revizuirea arată că hotărârea a cărei revizuire se solicită surprinde prin contradicţia dintre probele existente la dosar şi concluziile instanţei.
Dispozitivul hotărârii nu poate fi adus la îndeplinire cu privire la radierea din C.F. în care este intabulat dreptul de proprietate pentru spaţiul tehnologic, iar garajul metalic a fost demolat din anul 2005.
Prin motivul doi de revizuire, se arată că în mod inadmisibil, instanţa supremă a constatat nulitatea absolută în totalitate a unui contract de schimb al cărui obiect privea mai multe bunuri şi nu numai sala de calculatoare F., revendicată de recurenta în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 193/2000, pe care a folosit-o conform contractului de vânzare-cumpărare şi care în mod greşit a fost intabulat în C.F. sub denumirea generică C. şi garaj metalic.
Depăşindu-şi competenţa, instanţa de recurs a ignorat înscrisurile depuse la dosar, s-a pronunţat asupra unor lucruri ce nu s-au cerut, s-a dat mai mult decât s-a cerut, constatând în mod absurd nulitatea absolută în totalitate a contractului de schimb.
Intimata SC C.C. SA Craiova a formulat întâmpinare prin care solicită în esenţă respingerea cererii de revizuire ca nefondată.
Analizând cererea de revizuire în raport de criticile formulate, temeiurile de drept invocate şi Decizia nr. 1094 din 17 martie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, se constată că cererea este nefondată pentru următoarele considerente.
Prin Decizia nr. 1094 din 17 martie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 7275/1/2009, a fost admis recursul declarat de SC C.C. SA Craiova împotriva deciziei nr. 165 din 7 iulie 2009, aceasta fiind modificată în sensul că a fost admis apelul formulat de reclamanta împotriva sentinţei nr. 2407 din 23 septembrie 2008, sentinţa ce a fost schimbată în sensul că a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC C.C. SA Craiova în contradictoriu cu pârâtele SC R.M. SA Craiova şi SC B.O. SA şi a fost constatată nulitatea absolută a contractului de schimb din 3 septembrie 2004.
A fost rectificată C.F., referitoare la imobilul C., în sensul că s-a dispus radierea acestui imobil din C.F.
În motivarea deciziei, s-a reţinut că instanţa de apel, a reţinut împrejurarea că intimatele pârâte au fost în cunoştinţă de cauză la momentul încheierii contractului de schimb din 2004 cu privire la faptul că cele două bunuri imobile identificate au făcut anterior obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat între recurenta-reclamantă şi pârâta-intimată SC S. SA, devenită SC R.M. SA, dar a concluzionat că această împrejurare nu este de natură a afecta contractul de o cauză ilicită, prin reţinerea relei-credinţe şi a fraudei în dauna adevăratului proprietar atât timp cât s-a convenit asupra vânzării drepturilor litigioase în legătură cu acest imobil, ce făcea la acel moment obiectul dosarului nr. 3029/2001, având ca părţi pe recurenta-reclamantă şi intimata-pârâtă SC R.M. SA, tranzacţie valabilă potrivit legii.
Greşit s-a dat eficienţă juridică aşa-zisului retract litigios, din perspectiva bunei-credinţe a părţilor la momentul încheierii contractului defăimat, atâta timp cât prin definiţie în cadrul retractului litigios având loc printr-o cesiune cu titlu oneros, care în cauză nu există, părţile procedând la un schimb de imobil şi nu o vânzare, încât nu se poate vorbi despre rezoluţiunea cesiunii, faţă de caracterul aleatoriu al convenţiei şi desfiinţarea retroactivă a dreptului cesionarului.
Pentru a reţine buna credinţă a părţilor, instanţa trebuia să verifice dacă retractul litigios putea fi exercitat, ceea ce nu a făcut, decât din perspectiva dispoziţiilor art. 1403 şi art. 1404 C. civ., nu şi a dispoziţiile art. 1402 C. civ. Este evident că, părţile au cunoscut această situaţie la momentul încheierii contractului de schimb, anume că retractul litigios nu ar fi putut opera, recurenta-reclamantă ca debitor cedat neavând ce oferi în schimb intimatei-pârâte SC B.O. SA ca cesionar, pentru păstrarea bunurilor sale.
Rezultă că părţile au acţionat cu rea credinţă, contractul fiind lovit de nulitate absolută faţă de prevederile art. 948, art. 966, art. 968 C. civ.
Revizuienta arată că dispozitivul deciziei evocate mai sus cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu pot fi aduse la îndeplinire dar analizând motivul atătat de revizuientă se constată că revizuienta evocând acest motiv întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ., critică situaţia de fapt reţinută de instanţa de recurs şi faptul că dispozitivul deciziei nu poate fi adus la îndeplinire cu privire la radierea din C.F. în care este intabulat dreptul de proprietate pentr spaţiul tehnologic iar garajul metalic a fost demolat din 2005 dar instanţa de recurs, constatând nulitatea absolută a contractului de schimb autentificat din 3 septembrie 2004, a dispus rectificarea cărţii funciare, referitor la imobilul C.
Cartea funciară, invocată de revizuientă, a avut la baza înscrierii, contractul de vânzare-cumpărare din 2000 şi nu contractul de schimb autentificat din 3 septembrie 2004 ce a stat la baza înscrierii în C.F.
Ca urmare, nu se poate susţine că dispozitivul deciziei recurate nu poate fi adus la îndeplinire şi cuprinde dispoziţii potrivnice în contextul în care rectificarea C.F. s-a dispus ca urmare a contractului de schimb din 3 septembrie 2004.
Nici motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. nu au suport legal, în condiţiile în care instanţa ţinând cont de principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil s-a pronunţat în limitele investirii sale respectiv pe cele două capete de cerere ce vizează nulitatea absolută a contractului de schimb autentificat din 2004 şi rectificarea C.F., referitoare la C.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, cazurile de revizuire fiind expres şi limitativ prevăzute de lege, dar revizuienta invocând dispoziţiile art. 322 pct. 1 şi 2 C. proc. civ. invocă de fapt chestiuni de judecată ce nu pot fi abordate în această cale de atac.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 326 C. proc. civ., respinge cererea de revizuire, formulată de revizuenta SC B.O. SA Craiova, împotriva deciziei nr. 1094 din 17 martie 2010, în dosarul nr. 7275/1/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., revizuienta va fi obligată să plătească intimatei SC C.C. SA suma de 1.640 lei cheltuieli de judecată conform chitanţelor aflate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, cererea de revizuire formulată de revizuenta SC B.O. SA Craiova împotriva deciziei nr. 1094 din 17 martie 2010 în dosarul nr. 7275/1/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Obligă revizuienta la plata sumei de 1.640 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2753/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2757/2010. Comercial → |
|---|
