ICCJ. Decizia nr. 2818/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2818/2010
Dosar nr. 7762/2/2008
Şedinţa publică din 21 septembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (A.V.A.S.) a solicitat, prin acţiunea introductivă de instanţă, înregistrată la data de 13 iunie 2007 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, formulată în contradictoriu cu pârâtele SC D.C. SA, SC M.R.I.I. SA şi SC S.M.R. SA Balş, obligarea pârâtei SC D.C. SA să reînscrie A.V.A.S. în evidenţele sale cu un număr de 100.070 acţiuni emise de SC S.M.R. SA Balş reprezentând diferenţa dintre totalul acţiunilor cu care instituţia a fost reînscrisă în aceste evidenţe şi numărul total de acţiuni atribuite prin sentinţele arbitrale pronunţate în contradictoriu cu SC M.R.I.I. SA, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de un milion lei pentru fiecare zi de întârziere.
În motivare reclamanta a arătat ca în cadrul procesului de privatizare a SC S.M.R. SA Balş, antecesoarea sa, A.P.A.P.S., a înstrăinat prin contractul de vânzare cumpărare acţiuni din 7 iunie 1999, un număr de 4.141.137 acţiuni reprezentând 74,34% din capitalul social al SC S.M.R. SA Balş, cumpărătorului SC M.R.I.I. SA, care s-a obligat, în conformitate cu clauzele consimţite în art. 8 din contract să efectueze în societate, pe o perioadă de 5 ani o investiţie/aport la capital, reprezentând echivalentul a 5.500.000 dolari S.U.A.
Potrivit reclamantei, în temeiul aceluiaşi contract, în vederea garantării realizării integrale a investiţiilor asumate, cumpărătorul s-a obligat să constituie în favoarea vânzătorului 5 gajuri asupra a 20% din acţiunile cumpărate, în perioada 1999-2003, vânzătorul având dreptul să execute gajurile asupra acţiunilor în ipoteza în care cumpărătorul nu îşi respectă obligaţiile investiţionale în condiţiile şi la termenele stabilite prin anexa 4 la contract.
Susţine reclamanta că, urmare nerealizării investiţiilor asumate de cumpărător pentru anii investiţionali 1999 şi 2001, a solicitat, în cadrul a două acţiuni arbitrale, autorizarea executării gajului.
Prin sentinţa arbitrală nr. 23 din 14 februarie 2003, tribunalul arbitral investit, a dispus executarea gajului constituit de cumpărător asupra unui număr de 127.623 acţiuni, iar prin sentinţa arbitrală nr. 245 din 27 iulie 2004, s-a dispus executarea gajului asupra unui număr de 126.393 acţiuni.
Concluzionând, reclamanta arată că, în raport de hotărârile pronunţate şi în conformitate cu prevederile Legii nr. 137/2002 modificată, privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării a solicitat SC D.C. SA reînscrierea ca acţionar cu un număr total de 522.161 acţiuni pentru neîndeplinirea obligaţiilor investiţionale aferente anilor investiţionali 2000-2003, iar prin adresa din 27 noiembrie 2006 pârâta SC D.C. SA, a confirmat reînscrierea instituţiei cu un număr total de 452.091 acţiuni reprezentând 5,85% din valoarea capitalului SC S.M.R. SA Balş, rezultând o diferenţă de 100.070 acţiuni, în legătură cu care pârâta a refuzat să efectueze transferul deşi era în posesia tuturor documentelor necesare.
În cauză, cumpărătorul, pârâta SC M.R.I.I. SA, a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei la restituirea unui număr de 198.075 acţiuni cu care s-a reînscris la SC D.C. SA în baza adresei din 16 februarie 2004, fără îndeplinirea procedurilor prevăzute de lege, respectiv fără obţinerea autorizării executării gajului şi fără notificarea sa prealabilă şi pe cale de consecinţă obligarea pârâtei SC D.C. SA să o înscrie în evidenţele sale cu aceste acţiuni.
Prin sentinţa comercială nr. 10072 din 1 octombrie 2008 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca neîntemeiate atât acţiunea principală formulată de reclamanta A.V.A.S. cât şi cererea reconvenţională, formulată de pârâta SC M.R.I.I. SA, astfel cum au fost precizate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, litigiul de faţă, ivit în legătură cu executarea contractului de vânzare-cumpărare acţiuni din 7 iunie 1999, respectiv îndeplinirea obligaţiilor investiţionale asumate de cumpărător, a fost tranşat prin cele două hotărâri pronunţate de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional care se impun cu autoritate de lucru judecat.
Din examinarea celor două hotărâri instanţa constată că numărul total de acţiuni trecute în proprietatea A.V.A.S., ca urmare a executării gajurilor, este de 254.016 acţiuni reprezentând 3,28% din capitalul social al SC S.M.R. SA Balş, context legal care impune respingerea ca neîntemeiate a cererilor formulate de părţi, care exced celor cuprinse în cele două sentinţe arbitrare.
Împotriva sentinţei pronunţată de tribunal în primă instanţă au declarat apel reclamanta A.V.A.S. şi pârâta SC M.R.I.I. SA pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie vizând modul în care prima instanţă a dezlegat pricina, înlăturând argumentele aduse în sprijinul cererilor formulate. În esenţă, cele două apelante au reiterat prin motivele de apel apărările pe fond şi pe excepţiile formulate în faţa primei instanţe.
Prin Decizia comercială nr. 260 pronunţată la data de 26 mai 2005, Curtea de apel a admis apelul declarat de pârâta SC M.R.I.I. SA, a schimbat în parte sentinţa fondului în sensul că a admis cererea reconvenţională formulată de pârâtă şi a obligat SC D.C. SA să înscrie ca acţionar pe pârâtă cu un număr de 198.075 acţiuni deţinute la SC S.M.R. SA Balş, acţiuni care au fost transferate iniţial pe numele A.V.A.S. în baza adresei din 16 februarie 2004.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei referitoare la respingerea acţiunii principale formulate de A.V.A.S. au fost menţinute, apelul declarat de reclamanta A.V.A.S. fiind astfel respins.
În raport de soluţia adoptată, A.V.A.S. a fost obligată şi la plata sumei de 2.975 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către SC M.R.I.I. SA.
Prin încheierea dată în Camera de Consiliu la data de 13 octombrie 2009, instanţa de apel a admis cererea de îndreptare eroare materială formulată de pârâta apelantă SC M.R.I.I. SA şi a rectificat dispozitivul deciziei nr. 260/2009 în sensul că a obligat reclamanta la plata sumei de 19.324 lei cheltuieli de judecată suportate de pârâtă în fond şi în apel.
În motivarea soluţiei adoptate instanţa de apel reţine că tribunalul a omis să aibă în vedere dublul transfer operat de fostul SC R. SA cu privire la anul investiţional 2001, respectiv reînscrierea A.V.A.S. cu un număr de 198.075 acţiuni în baza unei simple adrese emisă de A.V.A.S. din 16 februarie 2004 fără ca în cauză să se fi pronunţat o sentinţă arbitrală. În acest sens, instanţa constată că urmare sentinţei arbitrală nr. 245 din 27 iulie 2004 care a soluţionat litigiul dintre părţi în legătură cu neîndeplinirea obligaţiilor investiţionale asumate pentru anul 2001, SC R. SA a operat pentru a doua oară transferul celor 198.075 acţiuni către A.V.A.S., astfel încât cererea reconvenţională formulată de pârâta apare ca întemeiată.
Celelalte apărări formulate de pârâta SC M.R.I.I. SA referitoare la prematuritatea cererii reclamante, prescripţia dreptului său material la acţiune, au fost apreciate ca neîntemeiate.
Împotriva deciziei nr. 260/2009 şi a încheierii de îndreptare eroare materială din data de 13 octombrie 2009, pronunţate de Curtea de Apel în cauza de faţă, reclamanta A.V.A.S. a declarat recurs, în termen legal, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei şi pe fond admiterea cererii de chemare în judecată în sensul obligării intimatei SC D.C. SA să se reînscrie Autoritatea ca acţionar cu un număr de 100.070 acţiuni emise de SC S.M.R. SA Balş sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii.
Recurenta a invocat prin cererile de recurs motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., în argumentarea cărora a susţinut, în sinteză, că instanţa de apel nu a motivat în nici un mod respingerea apelului declarat de Autoritate împotriva sentinţei fondului, în considerentele sentinţei neexistând nicio referire cu privire la cererea sa de apel şi motivele formulate, singura menţiune regăsindu-se în dispozitivul sentinţei, respectiv soluţia de respingere a apelului.
Sub un al doilea aspect, vizând aplicarea greşită a legii recurenta susţine că problema centrală care se impunea a fi examinată privea aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 137/2002, modificată prin OG nr. 36/2004, în temeiul cărora Autoritatea se putea reînscrie ca proprietar al acţiunilor aferente angajamentului investiţional prin transfer direct, fără a obţine o hotărâre arbitrală de executare a gajului.
Ultima critică formulată de recurentă se referă la aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 274 – art. 276 C. proc. civ. care reglementează domeniul cheltuielilor de judecată.
Cu ocazia acordării cuvântului pe fondul cererilor de recurs, recurenta a precizat că în raport de motivele invocate se impune casarea deciziei şi încheierii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Intimata SC M.R.I.I. SA a formulat la data de 15 martie 2010, întâmpinare la motivele de recurs solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.
Intimata consideră că instanţa de apel şi-a motivat soluţia adoptată stabilind că dispoziţiile Legii nr. 137/2002 sunt ulterioare încheierii contractului de vânzare-cumpărare acţiuni, contract care rămâne supus dispoziţiilor legale în vigoare la data constituirii gajului. Or, susţine intimata, Autoritatea nu a obţinut o sentinţă arbitrală de autorizare a executării gajului privitor la anii 2002 şi 2003, motivare, în baza căreia instanţa de apel a adoptat hotărârea pronunţată la data de 26 mai 2009.
Cu privire la posibilitatea A.V.A.S. de a se reînscrie prin transfer direct ca proprietar al acţiunilor în temeiul art. 41 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 137/2002, intimata arată că executarea gajurilor constituite în favoarea A.V.A.S. în cadrul contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nu reprezintă o etapă a procedurilor de privatizare deoarece prin semnarea contractului şi transferul acţiunilor procesul de privatizare a fost încheiat.
Înalta Curte examinând în cadrul controlului de legalitate Decizia instanţei de apel şi încheierea de îndreptare eroare materială în raport de criticile formulate, constată că recursurile declarate de recurenta A.V.A.S. sunt fondate pentru considerentele ce urmează:
Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., are în vedere ipoteza în care hotărârea pronunţată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Din perspectiva acestui motiv, recurenta a reproşat instanţei de apel că soluţia adoptată cu privire la apelul declarat de Autoritate nu a fost motivată în nici un mod .
Analizând Decizia atacată prin prisma acestui motiv, şi având în vedere şi dispoziţiile art. 261 C. proc. civ. care stabilesc conţinutul şi structura hotărârii şi instituie obligaţia instanţei să-şi motiveze în fapt şi în drept hotărârea, motivarea făcând corp comun cu hotărârea adoptată, Înalta Curte, constată că, într-adevăr instanţa de apel investită cu soluţionarea a două cereri de apel formulate de reclamanta A.V.A.S. şi pârâta SC M.R.I.I. SA, nu motivează raţiunile care au impus respingerea apelului reclamantei, considerentele deciziei referindu-se exclusiv la argumentele care au impus admiterea apelului pârâtei.
Or, neexaminarea efectivă a motivelor de apel formulate de reclamantă, lipseşte soluţia adoptată de fundamentul faptic şi legal şi în acelaşi timp nu permite un control pe calea recursului asupra dezlegării date, atâta timp cât ea nu este argumentată în nici un mod.
Totodată, Curtea subliniază că ipoteza unei motivări implicite, susţinută de intimata SC M.R.I.I. SA prin întâmpinarea depusă în recurs, în sensul că argumentele instanţei de apel care au impus admiterea apelului pârâtei şi a cererii reconvenţionale formulate de această parte, se convertesc în argumente în sensul respingerii apelului reclamantei, nu poate fi primită, în raport de dispoziţiile legale susmenţionate şi având în vedere şi circumstanţele concrete ale cauzei respectiv investirea instanţei de apel cu două cereri de apel subsumate acţiunii principale şi cererii reconvenţionale formulate în cauză.
Deşi, obiectul celor două cereri de chemare în judecată se întemeiază pe drepturile şi obligaţiile părţilor izvorâte din contractul de vânzare-cumpărare acţiuni încheiat, pretenţiile formulate de fiecare parte sunt distincte atât sub aspectul situaţiei de fapt cât şi al dispoziţiilor legale pe care se întemeiază şi impun o examinare efectivă a tuturor susţinerilor şi apărărilor făcute de cele două părţi.
În alte cuvinte, raţiunile care în opinia instanţei de apel au stat la baza admiterii cererii reconvenţionale formulată de pârâtă cu consecinţa reînscrierii ei în calitate de acţionar cu un număr de 198.075 aferente anului investiţional 2001, respectiv operarea unui transfer dublu a acestor acţiuni către A.V.A.S., nu justifică respingerea acţiunii principale formulate de A.V.A.S., care vizează neîndeplinirea obligaţiilor investiţionale pe perioada 2001, 2002 şi 2003.
Fără a nega existenţa unei interdependenţe între acţiunea principală şi cererea reconvenţională, în ipoteza admiterii în tot sau în parte a uneia sau alteia dintre cele două cereri, soluţia astfel adoptată trebuie să se reflecte în considerentele hotărârii, deoarece admiterea sau respingerea uneia dintre cereri nu conduce, de plano, la respingerea sau admiterea celeilalte, în circumstanţele factuale ale cauzei.
Altfel spus, instanţa de apel, nu explicitează în ce măsură, existenţa dublului transfer al celor 198.075 acţiuni către A.V.A.S. pentru anul investiţional 2001 are drept consecinţă respingerea acţiunii principale care priveşte reînscrierea A.V.A.S. ca acţionar cu un număr de 522.161 acţiuni aferente anilor investiţionali 2000-2003, respectiv cu diferenţa de 100.070 acţiuni.
Or, aceste aspecte au fost evocate prin motivele de apel, motive care au pus în discuţie totodată şi aplicarea dispoziţiilor art. 41 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, chestiuni care, aşa cum rezultă în mod evident din considerentele deciziei, nu au fost examinate.
În contextul acestei analize, Curtea aminteşte că motivarea „implicită", termen consacrat în doctrină, nu semnifică absenţa motivării ci însuşirea expresă şi argumentată a motivării primei instanţe dacă situaţia de fapt şi apărările au rămas neschimbate, ipoteză care nu este îndeplinită în cauză, instanţa de apel schimbând soluţia adoptată de prima instanţă.
În raport de incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. celelalte critici formulate de recurente subsumate motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. nu pot fi analizate în condiţiile în care, aşa cum s-a reţinut, în considerentele ce preced, Decizia dată în apel nu examinează apărările formulate de reclamante pe aceste aspecte, şi prin urmare controlul de legalitate în calea recursului nu poate fi exercitat.
Pentru raţiunile mai sus înfăţişate, Înalta Curte va admite recursurile declarate de recurenta A.V.A.S. şi va casa Decizia pronunţată de instanţa de apel şi pe cale de consecinţă şi încheierea de îndreptare eroare materială pronunţată la data de 13 octombrie 2009 cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 260 din 26 mai 2009 şi a încheierii din 13 octombrie 2009 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care le casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2817/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2827/2010. Comercial → |
|---|
