ICCJ. Decizia nr. 2817/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2817/2010
Dosar nr. 4443/85/2008
Şedinţa publică din 21 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 537 din 6 aprilie 2009 pronunţată în dosarul nr. 4443/85/2008 al Tribunalului Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei SC D. SA, sucursala Constanţa, precum şi acţiunea formulată de reclamanta SC R.I.E. SRL Târgu Mureş împotriva pârâtelor SC D. SA Mediaş şi SC D. SA, sucursala Construcţii.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut în esenţă că reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 1.356.068,97 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate în temeiul contractului încheiat cu SC K. SRL, a sumei de 363.442,7 lei cu titlu de contravaloare materiale, 368.098 lei penalităţi de întârziere aferente perioadei 28 martie 2008 – 23 septembrie 2008 şi 20.000 lei daune-interese.
Temeiul acţiunii întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 969 C. civ. l-a constituit contractul de antrepriză din 11 mai 2007 încheiat între părţi având ca obiect executarea de locuinţe colective în ansamblul rezidenţial Cheile Turzii, cu termen de finalizare la 31 martie 2008, termen prelungit prin actul adiţional din 10 iunie 2008 până la 31 august 2008.
Ca urmare a nerespectării acestui termen, reclamanta în calitate de beneficiar a notificat pârâtelor rezilierea contractului începând cu data de 9 septembrie 2008.
În aceste condiţii, tribunalul arată că deşi potrivit art. 6 din actul adiţional, reclamanta era îndreptăţită să rezilieze contractul, solicitarea de obligare a pârâtelor la plata contravalorii lucrărilor de construcţii stabilite prin contractul încheiat cu SC K. SRL Târgu Mureş este nefondată în lipsa unor dovezi din care să rezulte valoarea lucrărilor efectiv realizate, expertiza extrajudiciară depusă de reclamantă fiind irelevantă.
Situaţia este identică şi în privinţa capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la plata sumei de 363.442,7 lei reprezentând contravaloare tâmplărie geam termopan, în sensul că reclamanta nu a dovedit că a achitat aceste lucrări pentru care solicită returnarea costurilor.
Pe cale de consecinţă, şi având în vedere că pentru suma solicitată cu titlu de penalităţi de întârziere, potrivit art. 10.7 din contract, nu s-a depus modul de calcul, tribunalul a respins şi această cerere, precum şi aceea având ca obiect plata daunelor interese, pretinse conform art. 10.10 din contract, dar al căror cuantum nu a rezultat din nicio probă administrată în cauză.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC D. SA, sucursala Construcţii, prima instanţă a reţinut că aceasta are legitimare procesuală în conformitate cu prevederile art. 41 alin. (1) C. proc. civ., fiind înregistrată la O.R.C., potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat prin Decizia comercială nr. 114 din 9 decembrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, prin care s-a respins şi cererea de aderare la apel formulată de pârâte.
Cu privire la apelul reclamantei, instanţa de apel a arătat, în plus faţă de considerentele tribunalului, faptul că rezilierea unilaterală a contractului nu a avut drept efect activarea pactului comisoriu expres cuprins în actul adiţional din 10 iunie 2008, în condiţiile în care, prin aceeaşi adresă, reclamanta a menţionat expres că mai datora pârâtei o diferenţă de preţ în sumă de 94.050,70 lei. Neîndeplinindu-şi propriile obligaţii contractuale, reclamanta nu poate solicita de la pârâte valoarea pretins achitată terţului pentru lucrări a căror existenţă nu a fost probată, motiv pentru care au fost înlăturate şi criticile referitoare la modul de soluţionare a celorlalte capete de cerere.
Constatând legalitatea şi temeinicia sentinţei, şi, prin urmare faptul că apelul reclamantei este nefondat, s-a respins ca fiind lipsită de interes cererea pârâtelor de aderare la apel.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta SC R.I.E. SRL Târgu Mureş, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor, după reluarea stării de fapt şi a conţinutului înscrisurilor depuse la dosar, recurenta invocă faptul că Decizia recurată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, deoarece instanţa de apel a considerat, în mod greşit că la data rezilierii contractului avea restanţe în achitarea contravalorii lucrărilor executate. Sumele pretins restante reprezintă plata unor lucrări suplimentare, a căror scadenţă era stabilită prin actul adiţional nr. 1 din 10 iunie 2008, iar intimatele deşi au invocat neexecutarea la termen a acestei obligaţii nu au dovedit o atare susţinere.
De asemenea, arată recurenta, recunoaşterea existenţei unui debit de 353.653,50 lei s-a făcut din eroare, astfel că în lipsa unei contraprestaţii a intimatelor, greşit s-a apreciat că o atare recunoaştere poate da naştere unei obligaţii de plată.
Pe de altă parte, instanţa de apel a respins în mod nejustificat efectuarea unei expertize contabile solicitată pentru a se stabili cuantumul sumei totale facturate de intimate şi, respectiv, a plăţilor efectuate de recurentă, iar ulterior, a considerat că nu s-a dovedit valoarea lucrărilor plătite pentru finalizarea imobilului, deşi intimatele sunt în culpă pentru neexecutarea obligaţiilor asumate astfel încât răspunderea contractuală urmează a fi antrenată în termenii stabiliţi de comun acord, potrivit art. 6 şi art. 10 din convenţia încheiată.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, cu precizarea că examinarea motivelor de netemeinicie ale deciziei recurate este exclusă din perspectiva modului de reglementare a acestei căi de atac, astfel încât nu vor fi avute în vedere criticile referitoare la modul de interpretare al probelor administrate, Curtea, constată că este nefondat.
Din această perspectivă, în mod corect s-a argumentat prin Decizia recurată că, deşi reclamanta s-a prevalat de clauza contractuală înserată în art. 6 din actul adiţional ndin 10 iunie 2008 la contractul de antrepriză susţinând că sunt îndeplinite condiţiile rezilierii şi, respectiv ale finalizării lucrărilor neterminate până la data de 31 august 2008, pe cheltuiala antreprenorului, acesta anterior, a notificat-o pe reclamantă în legătură cu existenţa unor restanţe la plata facturilor emise, recunoscute, de altfel, inclusiv prin adresa de reziliere a contractului din litigiu
În aceste condiţii, reclamanta fiind în culpă pentru neîndeplinirea întocmai a propriilor obligaţii contractuale, rezultă că manifestarea sa de voinţă de a rezilia convenţia, nu are şi semnificaţia activării pactului comisoriu expres, cu consecinţa că nu este îndeplinită condiţia pentru antrenarea răspunderii contractuale a intimatelor în temeiul art. 6 din actul adiţional.
În plus, prin art. 2 din actul adiţional, recurenta a recunoscut existenţa unor sume restante şi şi-a asumat obligaţia achitării acestora, situaţia în care susţine, fără temei, că o atare recunoaştere s-a făcut din eroare, motiv pentru care şi această critică va fi înlăturată.
În privinţa nelegalităţii deciziei din perspectiva modului de administrare a probelor solicitate, se va reţine că faţă de obiectul litigiului şi respectiv, obiectivele expertizei contabile, în mod justificat instanţa de apel a apreciat că proba este neconcludentă.
În concluzie, recursul este nefondat şi va fi respins în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Fiind în culpă procesuală, potrivit art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată şi la plata sumei de 14.779,80 lei cheltuieli de judecată către intimata SC D. SA Mediaş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC R.I.E. SRL Târgu Mureş împotriva deciziei nr. 114/A din 9 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta la 14.779,80 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC D. SA Mediaş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2757/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2818/2010. Comercial → |
|---|
