ICCJ. Decizia nr. 278/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 278/2010
Dosar nr. 433/54/2007
Şedinţa publică de la 27 ianuarie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Olt, reclamantul B.N. a chemat în judecată pe pârâţii T.C. şi SC G.N. SRL solicitând instanţei ca pe baza hotărârii ce o va pronunţa în cauză să-i oblige pe pârâţi la plata drepturilor cuvenite prin acordarea cotei părţi legale din valoarea bunurilor societăţii şi a profitului acesteia la data excluderii reclamantului din societate, respectiv 27 iunie 2003, potrivit bilanţului contabil, sumă, pe care a solicitat să fie reactualizată la data plăţii efective .
Prin Sentinţa nr. 527 din 14 iulie 2004, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a respins acţiunea, ca neîntemeiată, având în vedere documentele contabile ataşate şi conţinutul deciziei Curţii de Apel Craiova, în care au fost evidenţiate sumele de bani însuşite de către reclamant de la societate în interes personal.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel reclamantul şi societatea pârâtă, iar prin Încheierea din 07 aprilie 2005 a Curţii de Apel Craiova a fost calificată calea de atac ca fiind recurs.
Prin Decizia nr. 522/07 aprilie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, s-au admis recursurile, s-a casat sentinţa şi s-a dispus trimiterea cauzei la Judecătoria Slatina.
Curtea a reţinut că, în cauză, în mod nelegal tribunalul a soluţionat cauza comercială al cărui obiect avea valoarea sub un miliard lei, respectiv pretenţiile deduse judecăţii fiind în sumă de 500.000.000 lei, competenţa materială aparţinând judecătoriei.
În raport cu valoarea pretenţiile reclamantului care depăşeşte un miliard lei, Judecătoria Slatina, prin Sentinţa comercială nr. 291 din 29 mai 2006 şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Olt, secţia comercială şi de contencios administrativ, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 158 alin. (1) şi (2) raport la art. 2 pct. 1 şi art. 159 pct. C. proc. civ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secţia comercială, la nr. 937/CAF/2006.
Pârâta SC G.N. SRL a depus precizare la cererea reconvenţională, solicitând obligarea reclamantului la plata sumei de 2.434.000.000 lei, reprezentând prejudiciul produs societăţii în valoare reactualizată.
Tribunalul Olt, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Sentinţa nr. 763/13 decembrie 2006, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantului, a admis cererea reconvenţională formulată de pârâtă şi a obligat pe reclamant la 33.633 RON (336.330.000 lei ROL ) pretenţii către aceasta.
S-a reţinut de către instanţa de fond că reclamantul a avut calitatea de asociat la societatea pârâtă cu o participare de 50 % părţi sociale, iar potrivit Deciziei nr. 111 din 27 iunie 2003 a Curţii de Apel Craiova a fost exclus din societate în temeiul art. 217 lit. d) din Legea nr. 31/1990 modificată, ca urmare a unui comportament fraudulos.
La data excluderii reclamantului, respectiv 27 iunie 2003, acţiunile nu mai făceau parte din patrimoniul societăţii, astfel că, în mod corect, expertul contabil desemnat în cauză nu a luat în calcul valoarea imobilelor.
Referitor la construcţiile cu teren aferent, evaluate de expert, instanţa a reţinut că acestea au fost vândute conform procesului-verbal din 01 august 2003 din dosarul de executare în mâna adjudecatarului creditor pentru preţul de 975.000.000 lei ROL, în contul creanţei sale din contractul de împrumut autentificat sub nr. 1842 din 10 octombrie 2001.
Expertul contabil nu a luat în calculul activului net suma de 72.000 DOLARI S.U.A., rezultată din contractul de împrumut şi solicitată de reclamant, întrucât suma nu a fost înregistrată în evidenţa contabilă a societăţii, iar acţiunea prin care reclamantul a solicitat rezoluţiunea contractului de împrumut a fost respinsă ca neîntemeiată.
Expertul contabil a reţinut valoarea mijloacelor fixe, instalaţii evaluate de expert la valoarea de 4.708.825.033 lei, din care a scăzut suma de 1.100.091.575 lei (valoarea rămasă a tractorului E. 16245, care a fost executat conform procesului - verbal de executare din 25 martie 2004).
Expertul contabil a calculat activul net conform datelor din contabilitate rezultând că valoarea cotei părţi cuvenită reclamantului ar fi de 2.097.667.067 lei, din care urmează să fie scăzută suma de 1.070.077.111 lei, reprezentând avansuri nejustificate, precum şi suma de 1.961.604.716 lei reprezentând contravaloare materiale aprovizionate pentru casa proprietate personală a reclamantului, aceste datorii totalizând suma de 3.031.681.927 lei.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză, documentele depuse la dosar, precum şi conţinutul deciziei Curţii de Apel Craiova în care sunt evidenţiate sumele de bani însuşite de către reclamant de la societate în interes personal, Tribunalul Olt a considerat cererea reclamantului ca neîntemeiată.
Referitor la cererea reconvenţională, instanţa a apreciat ca întemeiată solicitarea privind plata sumei de 2.434.000.000 lei de către reclamant, reprezentând datorii către societate, urmând a se constata compensarea de drept conform art. 1143 – aer. 1144 C. civ., a datoriei de 2.434.000.000 cu suma cuvenită reclamantului din activul net de 2.007.667.067 lei, astfel încât reclamantul a fost obligat să restituie societăţii diferenţa de 336.330.000 lei.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul B.N. şi pârâta SC G.N. SRL Slatina au declarat apel.
Prin decizia nr. 122 din 23 aprilie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, a fost admis apelul formulat de reclamant şi a fost a schimbată sentinţa nr. 763 din 13 decembrie 2006, în sensul că a fost admisă acţiunea şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 1.217.297.017 lei, reprezentând drepturile cuvenite asociatului exclus. A fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă SC G.N. SRL şi respins apelul acesteia.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de control judiciar a reţinut că, potrivit art. 224 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 reactualizată, asociatul exclus răspunde de pierderi şi are dreptul la beneficii până în ziua excluderii sale, iar la alin. (2) se precizează că acelaşi asociat are dreptul numai la sumă de bani care să reprezinte valoare părţii proporţionale din patrimoniul social.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 225 alin. (1) din acelaşi act normativ, asociatul exclus rămâne obligat faţă de terţi pentru operaţiunile făcute de societate până în ziua rămânerii definitive a hotărârii de excludere, în timp ce potrivit alin. (2), dacă în momentul excluderii sunt operaţiuni în curs de executare, asociatul este obligat să suporte consecinţele şi nu va putea retrage partea ce i se cuvine decât după terminarea acelor operaţii.
În speţă, din decizia nr. 1131 din 27 iunie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, în dosarul nr. 889/COM/2003, a reieşit că reclamantul a fost exclus în mod irevocabil din cadrul societăţii, fiind incidente dispoziţiile art. 217 lit. d) din Legea nr. 31/1990 actualmente art. 222 lit. d).
În cauză au fost efectuate o serie de expertize tehnice pentru evaluarea activelor (construcţii şi utilaje indicate de reclamant), precum şi expertize contabile, inclusiv la instanţa de apel, experţii fiind solicitaţi să răspundă la mai multe serii de obiecţiuni.
Cât priveşte expertiza financiar contabilă realizată în apel, se reţine că este cea care, în opinia Curţii răspunde cel mai bine obiectivelor stabilite. Din conţinutul ei a reieşit că la 27 iunie 2003 (data excluderii din societate a reclamantului, activul net al societăţii se ridica la suma de 2.154.153.186 lei fiind diferenţa dintre patrimoniul social al societăţii (4.823.347.749 lei) şi datoriile societăţii (2.669.194.563 lei), ceea ce înseamnă că fiecărui asociat îi revine o cotă parte de 1.077.076.593 lei .
Expertul a mai relevat că la 27 iunie 2003 nu existau operaţiuni în curs de desfăşurare în condiţiile în care prin procesul-verbal de inspecţie fiscală nr. 4305 din decembrie 2003 s-au stabilit dobânzi şi penalităţi în sumă de 873.266.600 lei, ce vizau o perioadă anterioară lunii iunie 2003, cu precizarea că valoarea datoriilor existente la 27 iunie 2003 a fost scăzută din patrimoniul social, atunci când s-a stabilit activul net.
La obiectivul vizând aspectul, dacă vreunul dintre asociaţi a beneficiat în nume propriu de servicii şi în ce cuantum, expertul a arătat că societatea a emis o factură (lucrare de construcţii la locuinţa personală) în valoare de 664.400.000 ROL, care a fost achitată de către reclamant în perioada 15 octombrie 2002 - 07 aprilie 2003.
Expertiza nu a putut stabili sumele încasate din vânzarea producţiei în anul 2002 ca urmare a neîntocmirii documentelor justificative necesare, precum şi a unor înregistrări contabile eronate.
În legătură cu suma de 1.070.077.111 lei reprezentând contul 461 „Debitori diverşi analitici”, din documentele expertizate a rezultat că nu s-au întocmit documente legale pentru sumele ridicate din casieria unităţii, respectiv dispoziţii de plată care să poarte semnătura de primire a persoanei care a ridicat sume de bani, ci numai note contabile.
Concluzia este că, suma de bani ce reprezintă cota proporţională din patrimoniul social al societăţii ce revine reclamantului este de 1.217.297.017 lei, din care 1.077.076.593 lei activ net şi 140.220.424 lei profit nerepartizat (din profitul de 280.440.848 lei la data de 27 iunie 2003).
În ceea ce priveşte problema construcţiilor, aşa cum corect a apreciat instanţa de fond, acestea fac parte din patrimoniul altei societăţi, iar acţiuni ale acestei societăţi cumpărate de pârâtă de la F.P.S. au fost executate potrivit procesului-verbal de executare din 28 ianuarie 2003.
Şi construcţiile cu teren aferent au fost vândute conform procesului verbal din 01 august 2003, în mâna adjudecatarului, în contul creanţei sale din contractul de împrumut 1842 din 10 octombrie 2001, prin care acesta a împrumutat societatea cu suma de 72.000 DOLARI S.U.A.
Cât priveşte acest împrumut de care a beneficiat societatea pârâtă, acesta reprezintă pasiv şi nu activ al societăţii, aşa cum a susţinut reclamantul.
Faţă de aceste considerente, Curtea, în raport de prevederile art. 296 C. proc. civ., a admis apelul reclamantului şi a admis acţiunea în sensul obligării pârâtei la plata către reclamant a sumei de 1.217.297.017, reprezentând drepturile cuvenite asociatului exclus.
În ceea ce priveşte apelul pârâtei, acesta a fost respins şi drept consecinţă şi cererea reconvenţională, argumentul fiind acela că probele administrate nu au făcut dovada prejudicierii societăţii pârâte.
Reclamantul B.N. şi pârâta SC G.N. SRL Slatina au declarat recurs împotriva deciziei mai sus prezentate şi care poartă nr. 122 din 23 aprilie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Recurentul - reclamant B.N. a criticat exclusiv expertiza financiar contabilă efectuată de către instanţa de apel în al doilea ciclu procesual şi invocând, în drept, dispoziţiile art. 299 C. proc. civ. Cu ocazia depunerii concluziilor scrise recurentul a indicat doar formal dispoziţiile art. 304 pct. 9. C. proc. civ., aducând în continuare critici exclusive raportului de expertiză.
Cât priveşte acest recurs, analizând decizia atacată în raport de motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte îl găseşte nefondat în condiţiile în care în cauza de faţă nu rezultă că instanţa de apel ar recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile spetei sau că a aplicat greşit dispoziţii legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul eronat. De altfel, recurentul nici nu indică explicit care ar fi textele ce ar cădea sub incidenţa motivului de recurs arătat. Recursul, nefiind o cale de atac devolutivă, pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii, nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor, condiţia legală a dezvoltării implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se întemeiază. Recurentul circumscrie, practic, motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critici de netemeinicie şi nu de nelegalitate, ceea ce nu este permis în prezenta cale de atac.
Recurenta pârâta SC G.N. SRL Slatina a criticat decizia invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Cât priveşte acest din urmă recurs, analizând decizia atacată în raport de motivele prevăzut de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte îl găseşte nefondat pentru următoarele considerente:
Deşi prin recursul declarat se invocă în mod formal încălcarea dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., criticile formulate în cadrul acestor trei motive de recurs nu au legătură cu temeiurile de drept invocate pentru susţinerea recursului.
Pretinsa „contradictorialitate” a hotărârii atacate este susţinută prin invocarea unor argumente privind aprecierea materialului probator, iar pretinsa „interpretare greşita a actului juridic dedus judecăţii” nu priveşte acte juridice nominalizate expres, fiind argumentată exclusiv prin prezentarea unor susţineri referitoare la netemeinicia hotărârii judecătoreşti sub aspectul reţinerii situaţiei de fapt şi a aprecierii probelor.
Având în vedere împrejurarea că prezentul recurs este formulat împotriva unei decizii pronunţate în apel, în conformitate cu dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., criticile aduse deciziei recurate trebuie să fie încadrate într-unul din motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Recursul reprezintă o cale extraordinară de atac, controlul exercitat fiind unul strict de legalitate, fiind exclusă posibilitatea formulării unor critici care vizează temeinicia deciziei recurate.
În speţă, instanţa de apel a interpretat corect situaţia de fapt, în conformitate cu conţinutul raportului de expertiză întocmit în cauză, în apel după casare.
În condiţiile în care această din urmă operaţiune (stabilirea situaţiei de fapt şi interpretarea probelor aflate la dosar) excede competenţa instanţei de recurs, se impune respingerea de plano a criticilor de temeinicie, care nu satisfac exigentele impuse de art. 304 C. proc. civ., respectiv de cale extraordinară de atac, care instituie un control de legalitate a hotărârii judecătoreşti recurate.
Astfel, această recurentă critică faptul că: o serie de operaţiuni aflate în curs de desfăşurare, au fost ignorate de expertul desemnat deşi acestea erau relevate de expertizele efectuate în faţa primei instanţe; că instanţa a reţinut în mod incorect că nu existau operaţiuni în curs de desfăşurare la data excluderii asociatului B.N. din societate; că instanţa nu a dedus din patrimoniul social o datorie în cuantum de 83.226.000 lei vechi ce viza o perioadă anterioară lunii iunie 2003; că au fost incluse în calcul active vândute prin executare silită deşi acestea nu mai puteau face parte din activul net, fiind înstrăinate.
Înalta Curte apreciază că aceste critici nu susţin motivul privind contradictorialitatea hotărârii judecătoreşti recurate, ci vizează exclusiv aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa a înţeles să interpreteze materialul probator administrat în cauză.
În ceea ce priveşte critica potrivit căreia: „instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii a schimbat natura ori înţelesul neîndoielnic al acestuia”, Înalta Curte reţine că şi acest motiv de recurs este susţinut de argumente care nu se subsumează motivului de recurs invocat.
Astfel, nu se indică care este actul juridic dedus judecăţii al cărui natură sau înţeles ar fi fost schimbat de către instanţă, dar se susţine faptul că instanţa a evitat să se pronunţe tranşant asupra pagubelor produse de fostul asociat B.N., fapt ce nu are nicio legătură cu motivul de recurs invocat.
Recurenta a mai subsumat acestui motiv faptul că instanţa a inclus în activul net contabil şi suma de 140.220.424 lei ce era deja inclusă în activul net de 2.154.153.186 lei, precum şi faptul că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la bunurile pretins a fi fost însuşite de reclamant din patrimoniul recurentei pârâte, contravaloarea acestora fiind pusă în mod greşit în sarcina acesteia, critici ce vizează aprecierea probelor şi care sunt inadmisibile, după cum s-a mai argumentat.
În ceea ce priveşte motivul trei de recurs, se susţine faptul că „hotărârea este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii”.
Principalul argument expus priveşte faptul că soluţia pronunţată ar contrazice temeiul legal invocat [(art. 225 alin. (1) – (2) din Legea nr. 31/1990)] potrivit căruia, dacă în momentul excluderii unui asociat erau operaţiuni în desfăşurare asociatul exclus este obligat să suporte consecinţele şi nu va putea retrage partea care i se cuvine decât după terminarea acestor operaţiuni.
Deşi aceste susţineri sunt făcute şi cu prilejul dezvoltării primului motiv de recurs întemeiat pe pretinsa contradictorialitate a hotărârii judecătoreşti, ele sunt reluate şi subsumate artificial şi acestui al treilea motiv de recurs. Criticile învederate, vizează exclusiv o problemă de apreciere a situaţiei de fapt, ce constituie, astfel după cum s-a argumentat mai sus, apanajul instanţelor de fond şi de apel.
Pentru considerentele reţinute, conform art. 312 C. proc. civ., se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul B.N. şi pârâta SC G.N. SRL Slatina împotriva deciziei nr. 122 din 23 aprilie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de reclamantul B.N. şi pârâta SC G.N. SRL Slatina împotriva deciziei nr. 122 din 23 aprilie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 27 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 277/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2819/2010. Comercial → |
|---|
