ICCJ. Decizia nr. 2795/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2795/2010
Dosar nr. 3164/1/2010
Şedinţa publică din 16 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamantul H.M.I. prin acţiunea introdusă pe rolul Tribunalului Bucureşti a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta SC E. SA, ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună nulitatea absolută a divizării societăţii pârâte, aprobată prin Hotărârea A.G.E.A. din 22 ianuarie 2007, radierea menţiunilor efectuate la O.R.C. Bucureşti în baza acestei hotărâri şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 11007 din 5 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis excepţia de insuficientă timbrare şi s-a anulat acţiunea formulată de reclamant ca insuficient timbrată.
Prin Decizia comercială nr. 100 din 7 martie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamant împotriva sentinţei sus menţionate.
Împotriva deciziei Curţii de Apel a declarat recurs reclamantul, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 595 din 25 februarie 2009 a admis recursul, a casat Decizia recurată şi sentinţa comercială nr. 11007 din 5 octombrie 2007, cauza fiind trimisă spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, considerându-se îndeplinită cerinţa timbrării.
Soluţionând cauza în cel de al doilea ciclu procesual, prin sentinţa comercială nr. 9096 din 10 iunie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, a admis excepţia prescripţiei, a respins acţiunea reclamantului H.M.I. ca prescrisă şi a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de pârâtă.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 251 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 în vigoare la momentul introducerii acţiuni, procedurile de anulare şi de declarare a nulităţii unei divizări nu pot fi iniţiate după expirarea unui termen de 6 luni de la data la care divizarea a devenit efectivă în temeiul art. 249, sau dacă situaţia a fost rectificată.
Acţiunea a fost introdusă la 13 august 2007, data poştei, cu depăşirea termenului de prescripţie prevăzută de art. 251 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, astfel încât Tribunalul a găsit întemeiată excepţia prescripţiei şi, dând efect caracterului absolut şi peremptoriu al acesteia, a respins acţiunea promovată de reclamant ca prescrisă.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de reclamantul H.M.I. a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 106 din 17 februarie 2010.
În argumentarea acestei soluţii instanţa de apel a apreciat că în cauză se aplică dispoziţiile speciale prevăzute de art. 251 din Legea nr. 31/1990, republicată, referitoare la constatarea nulităţii unei fuziuni sau divizări şi nu dispoziţiile cu caracter general prevăzute de art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată.
Astfel, s-a constatat, în cauză, că termenul de 6 luni prevăzut de norma specială (care derogă de la norma generală) a fost depăşit, iar instanţa de fond în mod corect a constatat prescris dreptul la acţiune în anularea divizării SC E. SA, aprobată prin Hotărârea A.G.E.A. din 22 ianuarie 2007.
Instanţa de apel a reţinut că termenul de 6 luni curge de la data când fuziunea sau diviziunea a devenit efectivă, în condiţiile art. 249 din Legea nr. 31/1990, republicată, astfel cum s-a reţinut în mod corect şi de către instanţa de fond.
Împotriva deciziei comerciale nr. 106 din 17 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti a declarat recurs, în termen legal, reclamantul H.M.I., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului său reclamantul a susţinut că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au apreciat greşit că în cauză se aplică dispoziţiile speciale prevăzute de art. 251 din Legea societăţilor comerciale, republicată, referitoare la constatarea nulităţii unei fuziuni sau divizări şi nu dispoziţiile cu caracter general prevăzute de art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată.
Totodată – susţine recurentul reclamant – ambele instanţe au încălcat regulile de aplicare a legii în timp, aplicând o normă modificată unei acţiuni introduse înainte de intrarea în vigoare a O.U.G nr. 52/2008, care a modificat prin art. 1 pct. 9, dispoziţiile art. 3 ale art. 251 din Legea nr. 31/1990.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata pârâtă SC E. SA, răspunzând motivelor de recurs, a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că instanţa de apel a confirmat corect soluţia primei instanţe, care a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, raportat la dispoziţiile art. 251 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele argumente:
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., poate fi invocat pentru a solicita modificarea sau casarea unei hotărâri atunci „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii".
Pentru invocarea acestui motiv de nelegalitate recurentul a arătat că instanţa de apel a pronunţat o deciziei în care au fost greşit aplicate dispoziţiile art. 251 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, în loc de dispoziţiile prevăzute de art. 132 alin. (3) din aceeaşi lege, şi că au fost încălcate regulile de aplicare a legii în timp, aplicând o normă, introdusă prin OUG nr. 52/2008.
Criticile recurentului sunt nefondate.
Prealabil examinării criticilor invocate de către recurent, Înalta Curte arată că nulitatea divizării prezintă un caracter specific, care are ca scop ocrotirea intereselor terţilor ce ar putea fi afectaţi prin realizarea acestor proceduri.
Astfel, nulitatea divizării reprezintă o nulitate specială, ce poate fi declarată în cazurile strict şi limitativ prevăzute de art. 251 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 şi în cadrul unui termen care nu poate depăşi şase luni de la data la care fuziunea/divizarea a devenit efectivă, cu alte cuvinte după data la care aceasta şi-a produs efectele prin înregistrarea la registrul comerţului a menţiunilor corespunzătoare.
În ceea ce priveşte natura termenului prevăzut de art. 251 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 Înalta Curte arată că acesta reprezintă un termen special de prescripţie, care se îndepărtează de la regulile dreptului comun, precum şi de la regulile care guvernează anularea sau nulitatea hotărârii adunării generale, consacrate de art. 132 alin. (2) şi (3) din legea menţionată.
Scopul limitării acestui termen de prescripţie la unul foarte scurt este acela de a limita efectele pe care le pot produce operaţiunile anulabile faţă de asociaţi şi faţă de terţi.
Cu privire la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că acţiunea de faţă a fost înregistrată la data de 13 august 2007, dată la care textul art. 251 alin. (3) era următorul: "Procedurile de anulare nu pot fi iniţiate după expirarea unui termen de 6 luni de la data la care fuziunea sau divizarea a devenit efectivă, în temeiul art. 249, sau dacă situaţia a fost rectificată" Modificarea survenită prin OUG nr. 52/2008 nu priveşte termenul special de prescripţie, care avea aceeaşi durată şi în reglementarea anterioară.
În ceea ce priveşte criticile recurentului privind aplicarea dispoziţiilor art. 132 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990, Înalta Curte reţine că nulitatea fuziunii sau divizării poate să fie o nulitate absolută sau relativă, în raport de felul intereselor ocrotite şi normelor încălcate, însă înainte de toate, este o nulitate specială, căreia legiuitorul i-a stabilit un regim de sine stătător.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul H.M.I. împotriva deciziei comerciale nr. 106 din 17 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2794/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2796/2010. Comercial → |
|---|
