ICCJ. Decizia nr. 2840/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2840/2010
Dosar nr. 43511/3/2007
Şedinţa publică din 21 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 13880 din 16 decembrie 2008 pronunţată în dosarul nr. 43511/3/2006 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, investit ca urmare a admiterii excepţiei necompetenţei materiale, prin sentinţa civilă nr. 13964 din 11 octombrie 2007 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active şi s-a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamantul Spitalul Clinic C.F.W.împotriva pârâtei SC C.E. SRL. În consecinţă, s-a dispus evacuarea pârâtei de pe terenul în suprafaţă de 174,8 mp situat în Bucureşti, sectorul 1, precum şi obligarea pârâtei să elibereze de pe acest teren toate construcţiile provizorii metalice sau de altă natură.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut în esenţă că la data de 30 decembrie 1992 între părţi s-a încheiat contractul de închiriere prin care reclamantul a închiriat pârâtei o suprafaţă de teren de 96 mp pe o durată de 7 ani, care a fost prelungită cu încă 5 ani, prin actul adiţional din 1999, astfel încât contractul a expirat la data de 1 octombrie 2004. Pârâta a rămas în continuare în folosinţa acestui teren şi după expirarea termenului locaţiunii, achitând contravaloarea chiriei, care a fost acceptată de reclamantă până în luna mai 2007, când contractul a încetat prin denunţarea unilaterală a locatorului în conformitate cu prevederile art. 1436 alin. (2) C. civ.
Raportat la această stare de fapt, tribunalul analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată de pârâtă şi unită cu fondul, a respins-o ca neîntemeiată, cu motivarea că reclamantul are calitatea de locator în contractul de închiriere din litigiu astfel încât are şi legitimare procesuală activă inclusiv cu privire la cererea în evacuare de pe terenul pe care îl deţine în administrare, nefiind ţinut să facă dovada dreptului de proprietate. În temeiul aceluiaşi contract chiriaşului, respectiv pârâtei îi revine obligaţia de a restitui bunul la încetarea locaţiunii.
În privinţa fondului litigiului prima instanţă a respins ca neîntemeiată apărarea pârâtei potrivit căreia tacita relocaţiune a operat şi ulterior denunţării contractului de către reclamant, în considerarea faptului că chiar dacă locaţiunea a fost reînnoită tacit pentru perioada 2004 – 2007, ulterior acestui moment potrivit art. 1437 C. civ. contractul a încetat prin denunţare unilaterală ca urmare a manifestării de voinţă a reclamantului care a notificat-o pe pârâtă în acest sens, şi a promovării cererii de chemare în judecată, situaţie în care chiriaşul nu mai poate opune tacita relocaţiune, după cum rezultă din prevederile art. 1438 C. civ.
În aceste condiţii, arată tribunalul, pârâta nu mai poate justifica un drept de folosinţă, deţine terenul fără titlu, astfel că acţiunea reclamantului este întemeiată dispunându-se evacuarea de pe terenul anterior identificat.
Totodată, s-a admis şi capătul de cerere accesoriu având ca obiect obligarea pârâtei la eliberarea terenului prin ridicarea construcţiilor edificate cu caracter provizoriu, în conformitate cu prevederile art. 494 C. civ.
Apelul declarat de pârâta SC C.E. SRL a fost admis prin Decizia comercială nr. 163 din 24 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, cu consecinţa modificării în parte a hotărârii primei instanţe în sensul că s-a dispus evacuarea pârâtei de pe terenul în suprafaţă de 38 mp situat Bucureşti, sectorul 1, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei. Totodată intimata a fost obligată şi la plata sumei de 2.002 lei cheltuieli de judecată către apelantă.
În argumentarea deciziei instanţa de apel a respins ca neîntemeiate criticile apelantei referitoare la greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale active în considerarea faptului că această derivă din calitatea de locator al reclamantului şi respectiv aceea de administrator al terenului ce constituie curtea Policlinicii C.
De asemenea, critica privind intervenirea tacitei relocaţiuni a fost înlăturată cu motivarea că prin manifestarea expresă de voinţă a intimatului care a anunţat concediul locaţiunii precum şi introducerea cererii de evacuare efectele tacitei relocaţiuni a încetat, iar apelanta deţinând terenul fără titlu este obligată să-l elibereze.
Referitor însă la suprafaţa de teren ocupată fără titlu de apelanta SC C.E. SRL şi aflată în administrarea intimatului, instanţa de apel a concluzionat, pe baza expertizei ce face parte integrantă din Decizia pronunţată, că această suprafaţă este de 38 mp, limită în care s-a şi dispus evacuarea, iar în temeiul art. 274 intimatul a fost obligat şi la plata cheltuielilor de judecată efectuate şi dovedite de apelantă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul Spitalul Clinic C.F.W. Bucureşti criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 7 C. proc. civ.
Prima critică vizează nelegalitatea deciziei sub aspectul modului de aplicare a prevederilor art. 274 C. proc. civ., în condiţiile în care, susţine recurenta, instanţa de apel nu a dat eficienţă niciunui motiv de apel ci doar considerând întemeiată o critică a redus suprafaţa de teren de pe care urmează a fi efectuată evacuarea. În aceste condiţii nu se poate aprecia că reclamantul a căzut în pretenţii deoarece dimensiunea suprafeţei de teren din litigiu reprezintă o împrejurare nouă necunoscută până în momentul soluţionării cauzei în apel.
Decizia recurată încalcă şi prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. deoarece,arată recurentul, suprafaţa de teren de 38 mp nu este identificată conform punctelor topografice indicate în raportul de expertiză efectuat în cauză cu consecinţa că hotărârea nu este susceptibilă de executare.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la prevederile legale anterior menţionate, Curtea constată că este nefondat.
Astfel în privinţa aplicării prevederilor art. 274 C. proc. civ., contrar susţinerilor recurentului acesta este parte căzută în pretenţii în sensul dispoziţiilor legale menţionate deoarece apelul pârâtei SC C.E. SRL a fost admis, situaţie în care în mod evident apelanta având câştig de cauză este îndreptăţită, pe cale de consecinţă, să primească şi cheltuielile de judecată ocazionate.
În privinţa criticii întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se va reţine că şi aceasta este neîntemeiată întrucât instanţa de apel s-a pronunţat în limitele investirii sale arătând în considerentele deciziei motivele care au determinat soluţia pronunţată, precum şi faptul că evacuarea pârâtei se va dispune de pe suprafaţa de teren de 38 mp, astfel cum aceasta a fost identificată prin raportul de expertiză ce face parte din Decizia recurată.
În aceste condiţii, nu se poate susţine cu succes faptul că lipsa elementelor de identificare ale terenului din litigiu este imputabilă instanţei de apel deoarece reclamantul era obligat să precizeze cu exactitate obiectul cererii sale de chemare în judecată inclusiv prin identificarea corectă a terenului ocupat de pârâtă. Cu toate acestea, ca urmare a efectuării expertizei, instanţa de apel a menţionat că se va dispune evacuarea de pe suprafaţa de teren, astfel cum aceasta a fost identificată prin expertiza ce face parte integrantă din Decizia recurată.
Prin urmare, acest din urmă motiv de recurs nu încalcă prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. ci reprezintă, aşa cum de altfel şi recurentul menţionează o chestiune legată de problema executării hotărârii şi nu o critică de nelegalitate a acesteia chiar dacă au fost invocate în acest sens prevederile legale anterior menţionate.
În consecinţă, recursul reclamantului este nefondat şi va fi respins ca atare în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Spitalul Clinic C.F.W. Bucureşti împotriva deciziei nr. 163 din 24 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2831/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2889/2010. Comercial → |
|---|
