ICCJ. Decizia nr. 2831/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2831/2010
Dosar nr. 855/100/2009
Şedinţa publică din 21 septembrie 2010
Asupra recursul de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş reclamantul I.G., în contradictoriu, cu pârâta SC M. SA BAIA MARE a solicitat constatarea nulităţii absolute parţiale a Hotărârii din 28 martie 2008 adoptată de A.G.O.A. din cadrul SC M. SA Baia Mare, radierea din registrul comerţului a menţiunilor operate în baza hotărârii A.G.A. atacate.
Prin sentinţa nr. 3647 din 28 octombrie 2009, Tribunalul Maramureş, secţia comercială, a respins acţiunea reclamantului I.G., cu cheltuieli de judecată, reţinând din probele administrate, respectiv convocatorul depus la dosarul cauzei, faptul că a fost menţionată ordinea de zi pentru cele două adunări şi că documentele şi materialele informative privind ordinea de zi sunt disponibile, conform legislaţiei în vigoare, pentru toţi acţionarii la sediul societăţii începând cu 10 martie 2008, situaţie în care nu poate fi primită apărarea reclamantului referitoare la nulitatea convocatorului pentru încălcarea dispoziţiilor art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 şi art. 135 alin (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006. De asemenea, este nefondată apărarea reclamantului privind nulitatea votului Consiliului de Administraţie având în vedere împrejurarea că din procesul verbal de validare a voturilor rezultă că fiecare acţionar a votat separat pentru fiecare propunere.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul I.G., criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia 20 din 17 februarie 2010, a respins apelul formulat de reclamantul I.G. cu 1.000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că nici susţinerile „că au fost încălcate dispoziţiile art. 137, 137, 137" şi art. 138 din Legea nr. 31/1990, respectiv că nu s-au ales membrii consiliului prin vot uninominal şi secret, nu pot fi reţinute deoarece din procesele verbale depuse în dosar rezultă că, fiecare acţionar inclusiv apelantul a votat separat pentru fiecare propunere.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamantul I.G. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului şi în consecinţă admiterea acţiunii.
La termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în discuţie excepţia netimbrării recursului, rămânând în pronunţare asupra acesteia.
Recurentul - reclamant a fost legal citat pentru termenul din 21 septembrie 2010 cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 19,5 lei şi 0,30 lei timbru judiciar, obligaţie căreia nu s-a conformat.
Ori, prin art. l din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice care se plătesc anticipat, sau în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanţa nr. 32/1995 a G.R., art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar, cererea părţii se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurentul - reclamant nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia pentru termenul de judecată 21 septembrie 2010, respectiv de a depune taxa judiciară de timbra în valoare de 19,5 lei şi 0,30 lei timbru judiciar, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală, personală sau ca obiect, de obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi să dispună anularea ca netimbrat a recursului reclamantului I.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGH
DECIDE
Anulează recursul declarat de reclamantul I.G. împotriva deciziei nr. 20 din 17 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2827/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2840/2010. Comercial → |
|---|
