ICCJ. Decizia nr. 2834/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECTIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2834/2010
Dosar nr. 33791/3/2009
Şedinţa publică din 21 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamantul D.Şt a solicitat obligarea instanţei ca prin acţiunea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei SC U.P.C.R. să factureze serviciile prestate în temeiul contractului din data de 6 ianuarie 2008 la preţul de 36 de lei lunar convenit contractual.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin contractul încheiat la data de 6 ianuarie 2008 între pârâtă, în calitate de furnizor de servicii de comunicaţii electronice şi reclamant, în calitate de beneficiar al unor asemenea serviciu, s-a convenit ca pârâta să furnizeze la domiciliul său, la preţul de 36 de lei pe o perioadă de 24 luni, un pachet de programe TV.
Pârâta, prin scrisoare a comunicat reclamantului că începând cu data de 1 iulie 2009, preţul abonamentului se modifică, în sensul că acesta va fi doar 21 lei fără TVA, până la expirarea duratei contractuale, când preţul abonamentului va reveni la 45 de lei lunar cu TVA inclus. Cu toate acestea, pârâta, în factura pe luna iulie 2009 a menţionat un preţ superior celui convenit contractual de 39,98 lei. Reclamantul a notificat pârâtei acest abuz şi a solicitat intrarea în legalitate, însă pârâta a pretins preţul majorat unilateral.
Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 969, 942 şi 970 C. civ.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 10870 din data de 30 septembrie 2009, a admis acţiunea reclamantului şi a obligat pârâta să factureze serviciile prestate reclamantului în temeiul contractului din data de 6 ianuarie 2008 la preţul de 365 de lei lunar; de asemenea, a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului, în sumă de 8,3 lunar.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin încheierea din data de 4 noiembrie 2009, a admis cererea reclamantului şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în sentinţa comercială sus menţionată, în sensul că au fost acordate cheltuieli de judecată în sumă de 508,3 lei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta, prin care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii cererii formulată de reclamant.
Prin criticile formulate pârâta a susţinut că tariful lunar de 36 de lei se compune din abonament U.P.C.D. TV M. de 21 de lei cu TVA şi abonament U.P.C.D. HBO MAX PACK de 14,99 lei, iar la art. 8.1. din Condiţiile generale ale contractului se prevede că tarifele pot fi modificate în funcţie de evoluţia ulterioară a pieţei şi acestea se comunică clientului prin afişare la centrele de relaţii cu clienţii prin canal propriu, cu 30 de zile înainte de aplicare. Reclamantul avea posibilitatea de a denunţa unilateral contractul, cu un preaviz de 15 zile dacă nu acceptă noile tarife, lucru care nu a fost solicitat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 64 din data de 11 februarie 2010, a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat în tot sentinţa atacată în sensul că a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut că soluţia pronunţată de prima instanţă este greşită în raport de anexa 1 la contractul de prestări servicii încheiat între părţi la data de 6 ianuarie 2008, unde la art. 8.1. se prevede posibilitatea modificării preţului, iar reclamantul şi-a dat acordul prin semnarea acestui contract, condiţiile generale fiind parte integrantă din acesta. De asemenea, Curtea a reţinut că pârâta a respectat procedura de modificare a tarifului prevăzută în Condiţiile generale. În condiţiile în care reclamantul nu a comunicat reclamantului că nu este de acord cu noul tarif notificat, acesta şi-a dat acordul asupra modificării de tarif, devenind aplicabile dispoziţiile art. 969 şi 970 C. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, în cadrul termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei recurată în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei de fond.
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin criticile subsumate acestui motiv de recurs, reclamantul a arătat că decizia curţii de apel încalcă dispoziţiile art. 969, 970 şi 942 C. civ., în sensul că o dispoziţie contractuală prin care se stabilesc drepturi şi obligaţii reciproce între părţile contractante nu poate fi modificată unilateral.
În continuare reclamantul susţine că deşi art. 8.1. din Anexa 1 la contract prevede faptul că tarifele pot fi modificate ulterior, acelaşi articol stipulează că noile tarife se comunică clientului cu cel puţin 30 de zile înainte de aplicare. Pârâta nu a făcut dovada acestei notificări, aplicând noul tarif o dată cu factura aferentă lunii iulie. Scrisoarea emisă de către pârâtă la data de 1 iunie 2009, nu se referea la intenţia de majorare a preţului ci la scăderea preţului abonamentului. Mai mult decât atât, chiar ulterior pronunţării pârâta a emis factură în acelaşi cuantum majorat.
Ulterior reclamantul a învederat că pârâta a emis o notificare la data de 8 august 2009, după ce procedase la modificarea contractului, care a primit ca răspuns refuzul reclamantului de a plăti un alt preţ.
Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, în raport de motivele invocate, constată că prezentul recurs este fondat pentru considerentele care urmează:
Chestiunea litigioasă de a cărei dezlegare depinde soluţionarea cauzei constă în a şti în ce măsură modificarea unilaterală a clauzelor contractului sinalagmatic cu executare succesivă încheiat între reclamant şi pârâtă la data de 6 ianuarie 2008 a produs efecte în ceea ce priveşte modificarea tarifului convenit iniţial de 36 de lei lunar.
Modificarea unilaterală a clauzelor contractuale, se întemeiază pe principiul consacrat în art. 969 C. civ., care sancţionează încălcarea legii.
Potrivit art. 969 C. civ., convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante care sunt libere să reglementeze raporturile dintre ele, potrivit intereselor lor, cu singura restricţie de a respecta ordinea publică şi bunele moravuri. De asemenea, acelaşi principiu statuează că aceste convenţii trebuie aplicate întocmai atunci când clauzele sunt clare şi precise, ele constituind lege pentru părţi.
În cauză, prin contractul încheiat între părţi la data de 6 ianuarie 2008, având ca obiect furnizarea de servicii de comunicaţii electronice în condiţiile prevăzute în anexele contractului a fost stabilit preţul acestor servicii la suma de 36 de lei lunar.
Prin anexa 1 la contractul de prestări servicii, care cuprinde Condiţiile generale ale contractului, s-a prevăzut posibilitatea modificării preţului, în funcţie de evoluţia ulterioară a pieţei, modificarea structurii şi caracteristicilor serviciilor.
De asemenea, părţile au reglementat în detaliu termenii şi condiţiile procedurii de modificare a tarifului, respectiv trimiterea unei notificări cu cel puţin 30 de zile anterior aplicării noului tarif, cu posibilitatea denunţării unilaterale a contractului de către beneficiarul acestor servicii.
Raţionamentul instanţei, potrivit căruia reclamantul şi-a dat acordul asupra modificării de tarif, în condiţiile în care nu a solicitat denunţarea unilaterală a contractului este însă greşit, având în vedere că pârâta nu a respectat întocmai procedura de modificare a tarifului. De asemenea, interpretarea instanţei de apel este greşită în ceea ce priveşte tacita acceptare din partea reclamantului a noului tarif, în condiţiile în care nu şi-a exprimat opţiunea denunţării contractului.
Astfel, prin notificarea emisă la data de 1 iunie 2009, pârâta a comunicat reclamantului modificarea preţului abonamentului de la suma de 36 de lei la suma de 21 de lei fără TVA, iar începând din luna iulie 2009 a facturat reclamantului suma de 39,98 lei.
Cu alte cuvinte, în contractele oneroase, prestaţiile reciproce trebuie să se afle într-o relaţie de echivalenţă, într-un echilibru just, deoarece îndeplinirea de către beneficiarul serviciului, respectiv plata preţului stabilit prin contract impune şi din partea furnizorului de servicii de comunicaţii respectarea clauzelor contractului referitoare la modificarea preţului contractului.
Revenind la speţa de faţă, pârâta nu a făcut dovada respectării dispoziţiilor art. 8.1. din anexa 1 la contractul de prestări servicii, procedând la modificarea unilaterală a preţului, în condiţiile în care reclamantul şi-a exprimat în mod neechivoc dezacordul său în ceea ce priveşte plata altui preţ decât cel convenit contractual.
În sprijinul acestei interpretări sunt dispoziţiile art. 970 C. civ., potrivit cărora convenţiile legal făcute obligă nu numai la ceea ce este expres prevăzut, ci la toate urmările pe care echitatea, obiceiul sau legea le recunosc obligaţiei după natura sa, ceea ce semnifică o consacrare de către legiuitor a principiului echităţii în raporturile obligaţionale.
Aşa fiind, Înalta Curte, constatând că decizia atacată intră sub incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite prezentul recurs şi va modifica decizia în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă împotriva sentinţei fondului pe care o menţine, iar potrivit dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., va obliga intimata SC U.P.C.R. SRL BUCUREŞTI să-i achite recurentului suma de 1504 lei cheltuieli de judecată în apel şi recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul D.Şt. împotriva deciziei nr. 64 din 11 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC U.P.C.R. SRL BUCUREŞTI împotriva sentinţei nr. 10870 din 30 septembrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o menţine.
Obliga intimata SC U.P.C.R. SRL BUCUREŞTI să-i achite recurentului suma de 1504 lei cheltuieli de judecată în apel şi recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2833/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2835/2010. Comercial → |
|---|
