ICCJ. Decizia nr. 2830/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECTIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2830/2010
Dosar nr. 490/1371/2009
Şedinţa publică din 21 septembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Comercial Mureş, reclamanţii A.M., C.G. şi P.A., în contradictoriu cu pârâta SC J. SRL CORUNCA, au solicitat anularea Hotărârilor nr. 1-8 ale Adunării Generale Ordinare a Asociaţilor SC C.I.E.J. SRL din data de 26 februarie 2009.
Tribunalul Comercial Mureş, prin sentinţa nr. 39/ C din 15 iunie 2009, a admis în parte cererea reclamanţilor şi a dispus anularea hotărârilor cu nr. l, 2, 3, 5 şi 6 luate în cadrul şedinţei A.G.A. din data de 26 februarie 2009. A respins cererea reclamanţilor de anulare a hotărârilor cu nr. 4, 7 şi 8 luate în cadrul aceleaşi şedinţe şi a compensat cheltuielile de judecată ale părţilor.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, din examinarea cuprinsului procesului-verbal al şedinţei Adunării generale din data de 26 februarie 2009, că au fost supuse dezbaterii asociaţilor problemele înscrise pe ordinea de zi menţionată în convocator şi că, modul în care s-a votat pentru hotărârile cu nr. l, 2, 3, 5 şi 6 nu este conform cu dispoziţiile legale şi cele statutare, motiv pentru care aceste hotărâri vor fi anulate, iar în privinţa hotărârilor cu nr. 4, 7 şi 8, instanţa a constatat că votul exprimat de asociaţi a fost în limitele legii şi ale actelor constitutive ale societăţii, fiecare dintre asociaţi exprimându-şi dreptul de vot, iar la stabilirea majorităţii au fost numărate părţile sociale pe care le deţinea fiecare dintre asociaţi în societate, conform menţiunilor din registrul comerţului.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii A.M., C.G., P.A. şi pârâta SC J. SRL CORUNCA, criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin motivele de apel reclamanţii au criticat sentinţa, apreciind că în mod neîntemeiat s-a constatat de către prima instanţă că Hotărârile nr. 4, 7 şi 8 au vot legal, deşi acestea au fost luate în aceleaşi condiţii ca la hotărârile anulate, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 130 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora votul secret este obligatoriu pentru numirea sau revocarea membrilor consiliului de administraţie şi că, de asemenea, s-au încălcat prevederile art. 126 alin. (1) din aceeaşi lege.
Prin motivele de apel, pârâta apreciază că s-a dat o interpretare eronată dispoziţiilor art. 192 alin. (1) şi art. 193 alin. (1), precum şi art. 112 din Legea nr. 31/1990 republicată, deoarece prevederile art. 112 nu sunt aplicabile în speţă, iar prevederile art. 192 alin. (1), indică doar modul în care decide adunarea generală nu şi modul în care votează asociaţii în cadrul adunării generale. S-a considerat, de asemenea eronată interpretarea referitoare la aplicarea dispoziţiilor art. 125 alin. (1) al Legii nr. 31/1990 republicată, deoarece acestea nu sunt incidente în cazul SRL-urilor.
Curtea de Apel Tg. Mureş, prin decizia nr. 18/ A din 22 februarie 2010, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanţi şi de pârâtă şi a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut cu privire la hotărârea nr. 4, şi a apreciat că, situaţia alegerii în funcţia de administrator nu se regăseşte printre cele vizate de art. 193 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicată şi că, în cazul SRL-urilor nu există vreo dispoziţie legală care să stabilească obligativitatea votului secret în cazul alegerii sau confirmării administratorilor, iar pentru hotărârile nr. 7 şi 8, instanţa a considerat că motivele invocate de reclamanţi nu sunt de natură să afecteze validitatea acestora.
S-a mai reţinut că, textul art. 192 alin. (1) şi art. 193 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicată a fost corect interpretat de instanţa, deoarece într-adevăr, numărul de voturi corespunde numărului de părţi sociale, dar, nu se poate considera că un asociat cu mai multe părţi sociale îşi poate fracţiona votul, cedându-l, în funcţie de problemele supuse votului, altui asociat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanţii A.M., C.G., P.A. şi pârâta SC J. SRL CORUNCA.
Recursul recurenţilor-reclamanţi se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi consideră că toate hotărârile, inclusiv Hotărârile nr. 4, 7 şi 8, sunt nelegale şi nestatutare şi că instanţa de apel a reţinut greşit „că doar structura societară, aşa cum este înscrisă la O.R.C. poate fi luată în considerare cu ocazia exprimării voturilor, fără a ţine cont de cesiunea părţilor sociale. Interpretarea instanţei de apel, potrivit căreia, prin procura de administrare nr. 730/2008 dată de asociata M.L. în favoarea administratorului M.C., reprezentând un procent de 7,038 % aceasta şi-a fracţionat votul, este o constatare eronată, întrucât prin acest mandat aceasta a recunoscut expres cesiunea părţilor sociale în favoarea subsemnatului C.G.C. Deşi acest contract de cesiune nu a fost inclus printr-un act adiţional la actele constitutive ale SC J. SRL şi nu a fost înscris în Registrul Comerţului, contractul îşi produce efectele între părţile contractante, situaţie în care aceleaşi părţi sociale nu mai puteau forma obiectul unui nou contract. Instanţa de apel a concluzionat greşit atunci când a arătat că în speţa de faţă nu sunt aplicabile dispoziţiunile art. 130 alin. (2) şi art. 126 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
Recursul recurentei-pârâte se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi apreciază că, interpretarea dată dispoziţiilor art. 192 alin. (1) si art. 193 alin. (1) şi invocarea dispoziţiilor art. 112 din Legea nr. 31/1990 este eronată, precum şi dispoziţiile referitoare la mandat. Se mai susţine că, dispoziţiile art. 125 alin. (l) din Legea nr. 31/1990 nu sunt aplicabile societăţilor comerciale cu răspundere limitată şi că nu era necesar un mandat special pentru adunarea generală din 26 februarie 2009, iar mandatul dlui M.C. îndeplinea condiţiile unui mandat special, chiar dacă nu era indicat explicit dreptul de a participa si la această adunare generală.
Analizând critica adusă deciziei atacate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respinse recursurile reclamanţilor şi al pârâtei, pentru următoarele considerente:
În Legea nr. 31/1990 republicată, sediul materiei în ceea ce priveşte funcţionarea SRL-urilor este reglementat de textele art. 191 – art. 203, Cap. VI. Aspectele legate de hotărârile asociaţilor şi exercitarea dreptului de vot sunt reglementate la art. 191 – art. 193.
Prevederile art. 130 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, se regăsesc la Cap. IV - Societăţile pe acţiuni şi „votul secret” este reglementat ca o situaţie de excepţie de la regula că votul este deschis, aşa cum rezultă din textul art. 130 alin. (1). Fiind o situaţie de excepţie, dacă legiuitorul ar fi dorit să o aplice şi la societăţi cu răspundere limitată, ar fi prevăzut-o în mod expres.
Din analiza lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect s-a apreciat de către instanţa de apel că dispoziţiile art. 126 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 nu sunt aplicabile în speţa de faţă, întrucât reconfirmarea în funcţia de administrator nu se află printre situaţiile expuse în textul de lege invocat, deoarece nu este vorba despre o situaţie de a controla şi aproba propria activitate desfăşurată în cadrul societăţii comerciale.
În ceea ce priveşte structura societară care a fost luată în considerare cu ocazia analizării hotărârilor luate în cadrul A.G.A. din 26 februarie 2009, aceasta este cea rezultată din listingul oferit de Registrul comerţului, iar hotărârile luate la pct. 4, 7 şi 8 s-au luat în condiţiile unui vot valabil exprimat. Din textul redat în procesul verbal, la pct. 5 al ordinii de zi, nu rezultă că aceeaşi manieră de vot s-a repetat şi la toate propunerile de la pct. 8.
Textul art. 192 alin. (1) şi art. 193 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 se constată că a fost corect interpretat de instanţă, deoarece într-adevăr numărul de voturi corespunde numărului de părţi sociale, dar, nu se poate considera că un asociat cu mai multe părţi sociale îşi poate fracţiona votul, cedându-l, în funcţie de problemele supuse votului, altui asociat.
De asemenea, argumentele instanţei de apel legate de efectul respectivei procuri de administrare, văzând atât modalitatea de exprimare cât şi faptul că se dă eficienţă efectului contractului de cesiune, ceea ce echivalează cu o cedare a votului si nu cu o simplă procură de reprezentare şi de exprimare a votului, sunt de constatare a nulităţii votului astfel exprimat, aspect corect reţinut de către instanţa de apel.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanţii A.M., C.G. şi P.A. şi de pârâta SC J. SRL CORUNCA împotriva deciziei nr. 18/ A din 22 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2829/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2833/2010. Comercial → |
|---|
