ICCJ. Decizia nr. 2835/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECTIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2835/2010
Dosar nr. 273/36/2010
Şedinţa publică din 21 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 38 din data de 17 decembrie 2009, Curtea de Arbitraj Comercial şi Maritim a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC H.S. SRL CONSTANŢA împotriva pârâtei SC P. SA BUCUREŞTI şi a obligat pârâta la plata sumelor de 78.432,72 Eur şi 5.132,00 DOLARI S.U.A., plătibili în lei la cursul B.N.R. din ziua efectuării plăţii cu titlu de prejudiciu efectiv ; de asemenea a obligat pârâta la plata sumei de 1.042.315,70 DOLARI S.U.A. plătibili în lei la cursul B.N.R. din ziua efectuării plăţii cu titlu de beneficiu nerealizat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat acţiune în anulare pârâta SC P. SA BUCUREŞTI.
În faţa instanţei de apel, pârâta SC P. SA BUCUREŞTI a formulat cerere de suspendare a executării acesteia până la soluţionarea acţiunii în anulare, cerere formulată la data de 25 februarie 2010.
În motivarea cererii de suspendare petenta arată că, prin punerea în executare a unei obligaţii de plată a unui prejudiciu care nu a fost stabilit în mod concret, ar exista posibilitatea creării unui prejudiciu important şi riscul ca, până la data soluţionării acţiunii în anulare, executarea silită a sentinţei să fie finalizată, astfel că, executarea unei hotărâri nelegale şi netemeinice ar crea un prejudiciu patrimonial însemnat, petenta având deschisă doar calea întoarcerii executării în vederea recuperării prejudiciului.
Se mai susţine că, un astfel de risc este cu atât mai ridicat în raport de circumstanţele economice actuale şi de inexistenţa unor garanţii la dispoziţia petentei pentru recuperarea prejudiciului, iar singurul mijloc adecvat pentru a preveni un prejudiciu iminent şi iremediabil îl reprezintă suspendarea efectelor hotărârii atacate.
Mai mult, suspendarea vremelnică a efectelor sentinţei atacate nu este de natură a afecta interesele reclamantei, întrucât solvabilitatea petentei este incontestabilă, neexistând nici un dubiu cu privire la posibilitatea recuperării unei eventuale creanţe împotriva acesteia.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios, administrativ şi fiscal, prin încheierea nr. 3/ COM din 20 aprilie 2010, a respins cererea de suspendare a executării sentinţei arbitrale nr. 38 din 17 decembrie 2009.
Împotriva acestei încheierii de şedinţă a declarat recurs SC O.M.V. SA BUCUREŞTI, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării silite a sentinţei arbitrale până la soluţionarea acţiunii în anulare ce face obiectul prezentului dosar.
Criticile aduse încheierii recurate, se referă, în esenţă, la faptul că, instanţa a soluţionat cererea de suspendare făcând o simplă trimitere la dispoziţiile legale care stabilesc facultatea judecătorului de a dispune suspendarea, fără însă a analiza argumentele invocate în susţinerea cererii şi că a procedat numai la verificarea condiţiilor de admisibilitate fără a cerceta şi motivele invocate în susţinerea cererii.
În susţinerea temeiniciei cererii de suspendare, petenta a arătat că măsura suspendării nu este de natură a prejudicia societatea creditoare şi că, în situaţia în care cererea de executare silită ar fi finalizată singura cale de reparare a prejudiciului ar fi întoarcerea executării silite, care reprezintă un demers judiciar dificil de finalizat.
Recurenta apreciază că măsura suspendării nu este de natură a prejudicia societatea creditoare întrucât durata pentru care se solicită suspendarea este scurtă, starea de solvabilitate a petentei este notorie, iar în ceea ce priveşte motivele invocate în acţiunea în anulare, petenta a arătat că hotărârea arbitrală a fost pronunţată cu încălcarea principiului fundamental al procedurii arbitrale enunţat de art. 358 C. proc. civ., referitor la încălcarea dreptului la apărare, de asemenea cu încălcarea normelor imperative privind forţa probantă şi administrarea probelor şi cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 180 si următoarele C. civ.;
În raport de criticile invocate prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că, în speţă, se impune suspendarea executării sentinţei nr. 38 din data de 17 decembrie 2009, constatând şi reţinând următoarele:
Curtea de Apel Constanţa a fost sesizată cu soluţionarea cererii de suspendare a executării silite a titlului executoriu, constând în sentinţa nr. 38 din data de 17 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial şi Maritim, formulată în temeiul art. 365 alin. (3) C. proc. civ.
Potrivit prevederilor art. 365 alin. (3) C. proc. civ. „instanţa judecătorească va putea suspenda executarea hotărârii arbitrale împotriva căreia a fost introdusă acţiunea în anulare, numai după depunerea unei cauţiuni fixate de ea”.
În ceea ce priveşte temeinicia cererii formulată de recurentă, în temeiul art. 365 alin. (1) C. proc. civ., în mod greşit Curtea de Apel Constanţa a reţinut că motivele invocate de petentă nu sunt în măsură să justifice o astfel de măsură.
Examinând existenţa elementelor care să justifice luarea măsurii suspendării, Înalta Curte constată în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului, că acesta are caracter actual, în condiţiile în care executarea silită a început, iar conturile societăţii recurente au fost blocate. Pe cale de consecinţă, prin continuarea executării silite s-ar crea grave prejudicii, dificil de remediat, ceea ce conduce la existenţa cerinţei vătămării prin punerea în executare a sentinţei care constituie titlu executoriu.
Un alt argument care justifică dispunerea acestei măsuri este reprezentat de faptul că efectele suspendării sunt limitate în timp, până la data soluţionării acţiunii în anulare, iar piedicile ce s-ar putea ivi cu prilejul unei executări nu există, având în vedere starea de solvabilitate a societăţii debitoare.
Mai mult, continuarea executării silite, prin indisponibilizarea sumei de bani stabilită prin titlul executoriu, ar putea avea repercusiuni grave asupra activităţii şi patrimoniului societăţii recurente, prin afectarea activităţii şi prejudicierea bunului renume comercial.
Înalta Curte apreciază că, fără a prejudeca fondul, în raport de volumul de activitate al recurentei, suma la care aceasta a fost obligată prin hotărârea pronunţată în primă instanţă este semnificativă sub aspectul cuantumului, ceea ce este de natură a perturba activitatea acesteia.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că recurenta a justificat necesitatea luării acestei măsuri si aplicarea dispoziţiilor art. 403 C. proc. civ., motiv pentru care urmează a admite recursul, a modifica încheierea recurată şi a dispune suspendarea executării sentinţei arbitrale nr. 38 din 17 decembrie 2009 a Curţii de Arbitraj Comercial şi Maritim de pe lână Camera de Comerţ Industrie Navigaţie şi Agricultură Constanţa până la soluţionarea acţiunii în anulare a hotărârii arbitrale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC O.M.V. P. SA BUCUREŞTI împotriva încheierii nr. 3/ COM din 20 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, pe care o modifică în sensul că admite cererea şi dispune suspendarea executării sentinţei arbitrale nr. 38 din 17 decembrie 2009 a Curţii de Arbitraj Comercial şi Maritim de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie, Navigaţie şi Agricultură Constanţa până la soluţionarea acţiunii în anularea hotărârii arbitrale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2834/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2836/2010. Comercial → |
|---|
