ICCJ. Decizia nr. 2979/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2979/2010
Dosar nr.5783/1/2010
Şedinţa publică din 28 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamantul Ş.S., în contradictoriu cu pârâţii A.M. – P.A.S. din Suceava şi Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, a solicitat instanţei să se constate nulitatea absolută a actelor constitutive ale A.M.P.A.S. – Suceava, respectiv procesul-verbal de constituire a asociaţiei nr. 4429 din data de 24 august 1994, actul constitutiv al asociaţiei autentificat sub nr. 15858 din 31 august 1994 şi statutul asociaţiei, autentificat sub nr. 15858 din aceeaşi dată.
Reclamantul a mai solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare - cumpărare acţiuni nr. 84 din 4 mai 1995 încheiat între F.P.S. Moldova încheiat autentificat sub nr. 15858 din 31 august 1994 şi statutul asociaţiei, autentificat sub nr. 15858 din 31 august 1994 încheiat cu F.P.P. Moldova, precum şi nulitatea absolută a contractului nr. 317 din 22 iunie 1995 încheiat cu F.P.S., nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 317 din 22 iunie 1995, nulitatea absolută a procesului verbal nr. 244/380 din 29 februarie 2000, încheiat cu F.P.S. pentru vânzarea de acţiuni, nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare din 22 februarie 2000 încheiat cu F.P.S., constatarea existenţei dreptului de proprietate asupra acţiunilor SC M. SA Suceava pentru cei 1.500 salariaţi ai societăţii, precum şi distribuirea acţiunilor către salariaţii societăţii.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, având în vedere că s-a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei, prin sentinţa comercială nr. 894 din 11 septembrie 2008, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Suceava, unde cererea a fost înregistrată sub nr. 13054/3 din 20 octombrie 2008.
Prin sentinţa civilă nr. 394 din 29 ianuarie 2009, Judecătoria Suceava a admis excepţia invocată şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 13054/3 din 21 aprilie 2009.
Prin sentinţa nr. 1740 din 26 octombrie 2009, Tribunalul Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în anulare promovată de reclamantul S.S., în favoarea Judecătoriei Suceava, a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi a sesizat Curtea de Apel Suceava în vederea soluţionării acestui conflict.
Curtea de Apel Suceava, prin sentinţa nr. 1 pronunţată în data de 11 februarie 2010, pronunţând regulatorul de competenţă, a stabilit competenţa soluţionării cauzei, în favoarea Judecătoriei Suceava.
În pronunţarea acestei sentinţe instanţa a reţinut, în esenţă, că obiectul principal al acţiunii care determină stabilirea instanţei competente este constatarea nulităţii absolute a actelor constitutive ale A.M.P.A.S. Suceava, că în ceea ce priveşte acest capăt de cerere, competenţa se stabileşte în raport de prevederile art. 15 C. proc. civ., conform cărora „cererile în materie de societate, până la sfârşitul lichidării de fapt, sunt de competenţa instanţei locului unde societatea îşi are sediul principal".
A mai reţinut instanţa şi că potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 77/1994 invocată de reclamant ca temei al acţiunii, constituirea asociaţiei este supusă autorizării de către instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială îşi are sediul societatea comercială care se privatizează.
Cum A.M.P.A.S. Suceava îşi are sediul în Judeţul Suceava fiind autorizată prin încheierea Judecătoriei Suceava, pronunţată la data de 2 septembrie 1994 în dosarul nr. 10894/1994, în temeiul dispoziţiilor art. 15, 17, 158 şi 159 pct. 2 C. proc. civ., Curtea a stabilit competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Suceava.
Împotriva acestui regulator de competenţă a declarat recurs reclamantul Ş.S., acesta fiind înregistrat sub nr. 1305454/33/2008 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, care prin încheierea din 11 iunie 2010 a trimis cauza spre soluţionare secţiei comerciale, constatând că faţă de natura comercială a cauzei, a fost eronat învestită.
Recurentul îşi subsumează criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi vizează în esenţă stabilirea eronată a instanţei competente faţă de obiectul principal al acţiunii, nulitatea absolută a unor contracte comerciale raportat la dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a), art. 5, 8, 9 şi 10 pct. 4, 12 C. proc. civ.
Recurentul - reclamant solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinţei recurate şi trimiterea cauzei pentru judecarea fondului instanţei competente material şi teritorial, iniţial sesizată, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială.
Înalta Curte, examinând sentinţa recurată sub aspectul criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Prin acţiunea introdusă pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 4 aprilie 2008, reclamantul a solicitat în principal, ca prin capăt de cerere constatarea nulităţii absolută a actelor constitutive ale A.M. Capetele secundare ale cererii aveau ca obiect constatarea nulităţii absolute a unor contracte comerciale, a unor acte adiţionale şi a unor procese verbale.
Aşa fiind, instanţa care a pronunţat regulatorul de competenţă în mod firesc a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 15 C. proc. civ., în raport de capătul de cerere principal.
Aserţiunea recurentului potrivit căreia capătul principal de cerere viza constatarea nulităţii absolute a contractelor comerciale este de natură a contrazice evidenţa care rezultă din examinarea acţiunii.
De remarcat este faptul că reclamanta îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 77/1994 privind asociaţiile salariaţilor şi membrilor conducerii societăţilor comerciale care se privatizează care la momentul introducerii acţiunii, 4 aprilie 2008, nu mai era în vigoare, ea fiind abrogată prin OUG nr. 88/1997 la data de 29 decembrie 1997.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul S.S. împotriva sentinţei nr. 1 din 11 februarie 2010 a Curţii de Apel Suceava.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 28 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2978/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2980/2010. Comercial → |
|---|
