ICCJ. Decizia nr. 2869/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2869/2010
Dosar nr. 763/1/2010
Şedinţa publică din 22 septembrie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3140 din 27 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a admis recursul declarat de pârâta SC N. SA Braşov împotriva deciziei comerciale nr. 128/Ap din 30 octombrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, şi a modificat Decizia recurată în sensul că a respins cererea de aderare a reclamantului la apelul pârâtei, a admis apelul pârâtei SC N. SA Braşov împotriva încheierii din 3 octombrie 2007 şi a sentinţei nr. 45/CC din 29 octombrie 2007 a Tribunalului Braşov pe care le-a schimbat în sensul că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi a respins acţiunea precizată ca fiind formulată de o persoană fără calitate.
Instanţa de recurs a reţinut, în esenţă că, recursul este fondat pentru motivul de nelegalitate încadrat în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând soluţionarea greşită a excepţiei lipsei calităţii procesual active a reclamantului, faţă de dispoziţiile art. 132 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, prin care legiuitorul a stabilit cine poate exercita dreptul de a ataca hotărârile adunărilor generale constatând că, la data de referinţă definită de art. 123 alin. (2) dinaceeaşi lege, reclamantul nu mai avea calitatea de acţionar, rezilierea contractului de cesiune producând efecte numai pentru viitor.
Împotriva acestei decizii, a formulat contestaţie în anulare reclamantul S.G., invocând motivul prevăzut de art. 318 teza I C. proc. civ., în sensul că instanţa a comis o eroare materială neobservând, în soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesual active, faptul că „prin completarea la acţiune", depusă în şedinţa din 12 septembrie 2007, la pct. 1.4., reclamantul a arătat că „în subsidiar, S.G. este o persoană interesată în accepţiunea art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, astfel că procesul a fost legat la prima instanţă şi în apel şi sub aspectul calităţii reclamantului de persoană interesată, invocându-se motive de nulitate absolută privind nerespectarea formalităţilor imperative referitoare la convocare, limite în care trebuia judecată şi excepţia şi în recurs.
Intimata - pârâtă a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca inadmisibilă, în principal, deoarece criticile aduse nu se încadrează în ipoteza prevăzută de textul de lege invocat şi ca nefondată în subsidiar, deoarece cauza a fost soluţionată în recurs în limitele învestirii, neputându-se reţine vreo eroare a instanţei din punct de vedere formal.
Asupra contestaţiei în anulare.
Potrivit art. 318 teza I C. proc. civ., se poate formula contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată de instanţa de recurs este rezultatul unei greşeli materiale.
În acest cadru legal, soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesual active a reclamantului doar prin raportare la calitatea de acţionar a părţii şi nu şi a aceleia de terţ- persoană interesată, nu reprezintă o eroare materială, ci o greşeală de judecată, deoarece contestatorul solicită de fapt examinarea legalităţii soluţiei pronunţate din perspectiva rezolvării date excepţiei lipsei calităţii procesual active, ce presupune identitatea între titularul acţiunii şi titularul dreptului de a ataca o hotărâre A.G.A.
Obiectul acţiunii în anulare a avut un caracter unitar, neputându-se reţine, în cauză, că instanţa a avut de soluţionat două capete de cerere distincte după cum motivele de desfiinţare ale hotărârii A.G.A. au vizat cauze de nulitate relativă sau absolută, contestatorul – reclamant în cererea de chemare în judecată invocând, pe lângă calitatea de acţionar şi pe aceea de persoană interesată şi că instanţa ar fi omis, din eroare, verificarea recursului din perspectiva tuturor capetelor de cerere, aceasta analizând motivele de recurs cu raportare la acest obiect dedus judecăţii, astfel încât, legalitatea soluţiei date excepţiei lipsei calităţii procesuale active, nu poate face, deci, obiectul cenzurii, nereţinându-se o eroare materială, de procedură, în sensul art. 318 teza I C. proc. civ. care să permită rejudecarea recursului.
Aşa fiind, în sensul art. 318 teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anularea deciziei secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3140 din 27 noiembrie 2009, formulată de contestatorul S.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anularea deciziei secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3140 din 27 noiembrie 2009, formulată de contestatorul S.G.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 22 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2868/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2872/2010. Comercial → |
|---|
