ICCJ. Decizia nr. 2903/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2903/2010
Dosar nr. 6691/62/2008
Şedinţa publică din 23 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov sub nr. 6691/62 din 8 octombrie 2008 reclamanta SC N.I. SRL a chemat în judecată pe pârâtele SC T.P.C. SRL, SC B.P. SA, sucursala Braşov, şi Banca N. solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să se constate că la data de 23 septembrie 2008 a intervenit convenţia de încetare a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în data de 4 ianuarie 2008, că potrivit protocolului încheiat la data de 23 septembrie 2008 reclamanta nu mai are nici un debit de achitat către SC T.P.C. SRL în temeiul contractului încetat la data de 23 septembrie 2008, că biletele la ordin emise de reclamantă în favoarea acestei pârâte au fost introduse nelegal la decontare şi să dispună radierea din Centrala Incidentelor de Plăţi.
Pârâta Banca N. a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii de radiere din C.I.P.
Prin sentinţa civilă nr. 535/C din 16 aprilie 2009 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că la data de 4 ianuarie 2008 s-a încheiat între reclamantă şi SC T.P.C. SRL contractul având ca obiect vânzarea-cumpărarea de piese de schimb şi accesorii auto iar la data de 23 septembrie 2008 s-a încheiat între aceleaşi părţi convenţia de încetare a contractului din 4 ianuarie 2008 şi Protocolul cu privire la convenţie, conform căreia reclamanta nu mai are de achitat nicio datorie faţă de această pârâtă şi se obligă să restituie biletele la ordin emise de reclamantă în favoarea sa.
Ulterior, SC T.P.C. SRL a introdus pentru decontare respectivele bilete la ordin şi ca efect al lipsei de disponibil în cont, la cererea pârâtei SC B.P. SA, sucursala Braşov, reclamanta a fost înscrisă în C.I.P.
Prima instanţă a apreciat, faţă de scopul final urmărit de reclamantă, în sensul repunerii părţilor în situaţia anterioară emiterii biletelor la ordin, că acţiunea formulată este o acţiune în realizarea dreptului şi nu o acţiune în constatare, nefiind îndeplinite condiţiile cerute de art. 111 C. proc. civ.
S-a mai reţinut că pârâta SC B.P. SA a respectat Regulamentul nr. 1/2001 al Băncii N. şi cum biletele la ordin nu au putut fi onorate la plată din lipsă de disponibil în cont, în mod legal pârâta Banca N. a respectat dispoziţiile art. 27 – art. 30 din acelaşi act normativ şi a înscris pe reclamantă în C.I.P.
S-a apreciat ca lipsit de relevanţă protocolul încheiat între reclamantă şi pârâta SC T.P.C. SRL, deoarece, cererea de radiere a incidentului de plată putea fi primită doar dacă s-ar fi demonstrat că banca declarantă a procedat nelegal, ceea ce nu este cazul în speţă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC N.I. SRL reluând susţinerile din cererile de chemare în judecată.
Prin Decizia nr. 87/Ap din 13 octombrie 2009 a Curţii de Apel Braşov a fost respins apelul declarat de reclamantă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că acţiunea în constatarea existenţei raportului fundamental între reclamantă şi pârâta SC T.P.C. SRL este inadmisibilă, deoarece, excepţia subiectivă relativă la natura inexistenţei raportului fundamental în temeiul căruia s-au emis biletele la ordin, poate fi invocată pe calea acţiunii în realizare, în contenciosul cambial.
Totodată, nerespectarea protocolului din 23 septembrie 2008 în ce priveşte clauza ce prevedea restituirea către reclamantă a biletelor la ordin îndreptăţea pe aceasta la promovarea unei acţiuni în obligaţia de a face, respectiv restituirea biletelor la ordin, dat fiind faptul că nicio valorificare a dreptului de creanţă pe cale juridică nu este posibilă fără titlu, iar stingerea unei creanţe nu se poate face fără remiterea titlului.
În ce priveşte radierea reclamantei din C.I.P. s-a reţinut că înscrierea s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 2 lit. b) şi art. 27 – art. 30 din Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R., astfel că în mod legal prima instanţă a respins şi acest capăt de cerere.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC N.I. SRL aducându-i următoarele critici.
În mod greşit instanţa de apel, ca de altfel şi prima instanţă, a respins cererea de radiere din C.I.P., întrucât temeiul plăţii, după data de 23 septembrie 2008 nu mai exista.
Recurenta susţine că vina nu aparţine pârâtei SC B.P. SA, sucursala Braşov, ci pârâtei SC T.P.C. SRL care a introdus biletele la ordin la plată, nerespectând astfel convenţia încheiată la 23 septembrie 2008.
S-a reţinut în mod greşit de către instanţa de apel că acţiunea formulată de către reclamantă este inadmisibilă, nefiind îndeplinite condiţiile cerute de art. 111 C. proc. civ., reclamanta neavând la îndemână un alt mijloc juridic de a-şi valorifica dreptul său, respectiv inexistenţa datoriei către pârâta SC T.P.C. SRL.
Recurenta susţine că soluţia dată de prima instanţă şi confirmată de instanţa de apel poate echivala cu încălcarea principiului dreptului la un proces echitabil şi cu un refuz de administrare a actului de justiţie, deoarece, în speţă nu sunt incidentele referitoare la protestul cambiei, cuprinse în art. 66 – art. 73 din Legea nr. 58/1934 şi nici cele referitoare la procedura opoziţiei la executare prevăzute de art. 61 şi următoarele din aceeaşi lege.
Există această situaţie deoarece, potrivit art. 63 din lega menţionată, debitorul nu poate opune posesorului decât excepţiile de nulitate a titlului, potrivit dispoziţiilor art. 2 precum şi cele care nu sunt oprite de art. 19, or, în speţa de faţă nu suntem în prezenţa vreunui caz în care să fie incidente dispoziţiile art. 2 sau art. 19 din legea cambiei.
Analizând Decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Prima critică nu poate fi reţinută.
Atât prima instanţă cât şi instanţa de apel au reţinut, în mod corect, că înscrierea reclamantei în Centrala Incidenţelor de Plăţi s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 2 lit. b) şi art. 27 – art. 30 din Regulamentul nr. 1 al Băncii N.
Radierea din C.I.P. s-ar fi putut cere, respectiv admite, numai dacă s-ar fi constatat că înscrierea în C.I.P. s-a făcut cu nerespectarea acestor dispoziţii legale, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă, neavând nici o relevanţă faptul că pârâta SC T.P.C. SRL nu a respectat convenţia din 23 septembrie 2008 încheiată cu reclamanta, titlurile de credit, cum este şi cazul biletelor la ordin, având o existenţă de sine stătătoare.
Nici cea de-a doua critică nu poate fi reţinută.
Recurenta reclamantă nu are dreptate atunci când susţine că nu are la îndemână un alt mijloc juridic de aşi valorifica dreptul său, deoarece putea să solicite obligarea pârâtei SC T.P.C. SRL la a-i remite respectivele bilete la ordin.
De altfel, este vina exclusivă a reclamantei că atunci când a semnat convenţia din 23 septembrie 2008 nu a cerut şi remiterea titlurilor, respectiv a biletelor la ordin, ştiut fiind faptul că stingerea datoriei nu putea să fie efectivă fără remiterea titlului de creanţă.
Prin urmare, în mod corect a reţinut instanţa de apel că acţiunea în constatare este inadmisibilă, recurenta reclamantă având la îndemână o acţiune în realizarea dreptului, rezultând astfel că aceasta are la îndemână un mijloc juridic de a-şi valorifica dreptul său, în cauză nefiind vorba, nici pe de parte, de un refuz de administrare a actului de justiţie, sau de lipsirea de dreptul la un proces echitabil.
Faptul că reclamanta recurentă nu a ştiut cum să procedeze atunci când a încheiat convenţia din 23 septembrie 2008, nesolicitând remiterea biletelor la ordin, respectiv atunci când a formulat acţiunea în constatare, nu înseamnă că instanţele au lipsit-o de un proces echitabil, acestea nefăcând altceva decât să aplice dispoziţiile legale în vigoare incidente la speţa de faţă.
Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC N.I. SRL Braşov împotriva deciziei nr. 87/Ap din 13 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 23 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2900/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2907/2010. Comercial → |
|---|
