ICCJ. Decizia nr. 2907/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2907/2010
Dosar nr. 164/97/2009
Şedinţa publică din 23 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 164/97/2009 reclamanta E.P.C. Valea Jiului a chemat în judecată pârâta SC E.D. SA Mintia solicitând instanţei ca prin sentinţa instanţei ce o va pronunţa să o oblige pe pârâtă la plata sumei de 3.164.470,22 lei, reprezentând diferenţă de preţ, pentru cărbune energetic livrat şi neachitat, în temeiul contractului din 20 decembrie 2007, actualizat cu indicele inflaţiei de la data plăţii, precum şi la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că între părţi s-a încheiat contractul din 2007, iar în baza acestui contract reclamanta a livrat la termenele stabilite cantitatea de huilă cuvenită, conform avizelor de însoţire a mărfii, emiţând şi facturile corespunzătoare, însă pârâta a refuzat plata integrală a mărfii livrate, invocând lipsa unui act adiţional care să stipuleze preţul mărfii.
Pârâta, legal citată, a depus întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei, întrucât aceasta fiind sucursală, nu are personalitate juridică şi nici nu a fost parte în contractul încheiat, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea, ca nefondată, a cererii, întrucât exista necesitatea încheierii unui act adiţional la contract, prin care părţile contractante să convină asupra modificării art. 4.0 din contract, astfel ca nota de negociere din 2007 să fie înlocuită cu nota de negociere din 2008, în acest fel realizându-se cuvenita modificare şi detaliere a obligaţiei de achitare a noului preţ negociat. A apreciat că nota de negociere încheiată nu reprezintă un act adiţional.
Cu titlu de răspuns la întâmpinare, reclamanta a formulat o precizare de acţiune, prin care a solicitat respingerea excepţiei invocate, întrucât calitatea sa procesuală activă izvorăşte din delegarea de competenţă conferită din Hotărârea nr. 6/2003 a Consiliului de administraţie.
Pârâta faţă de acest răspuns, a depus înscrisul intitulat punct de vedere, prin care, în esenţă, reiterează excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, iar pe fond, solicită respingerea acţiunii faţă de lipsa cuvenitului act adiţional la contract, în absenţa căruia nu se justifică admiterea cererii.
Prin sentinţa civilă nr. 694/CA/2009 a Tribunalului Hunedoara, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei E.P.C. Valea Jiului, a fost admisă cererea formulată de reclamantă şi, în consecinţă, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3.164.470,22 lei, reprezentând diferenţa de preţ neachitată, pentru cărbunele energetic livrat în temeiul contractului din 2007, şi actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 34.831 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut următoarele:
Din contractul de livrare a huilei energetice din 2007, rezultă că acesta s-a încheiat de către C.N.H. SA, prin subunitatea E.P.C. Valea Jiului, în calitate de furnizoare şi pârâta SC E.D. SA Mintia, în calitate de beneficiară.
Prin Hotărârea nr. 6 din 28 mai 2003 a Consiliul de Administraţie, dată în temeiul HG nr. 806/1998 şi a prevederilor art. 1532, art. 1559 C. civ., a fost emisă Delegarea de competenţă în favoarea sucursalelor şi subunităţilor companiei, stipulându-se la pct. 6, în mod expres, că directorii acestora au competenţa de a promova, reprezenta şi susţine în justiţie acţiunile, precum şi de formulare a întrebărilor şi răspunsurilor la interogatoriu, de renunţare la pretenţii, de exercitare a căilor de atac şi de executare a hotărârilor judecătoreşti.
În ideea delegării de competenţă, reclamanta a fost identificată în mod individual şi la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Hunedoara, prin încheierea nr. 6197/2003, deţinând date de Codul fiscal propriu, emiţând facturile care au fost însuşite la plată de către pârâtă.
În consecinţă, prima instanţă a reţinut că reclamanta se identifică cu titulara dreptului de a formula acţiunea în pretenţii, astfel că a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesual pasive.
Pe fondul cauzei, prima instanţa a reţinut următoarele:
La data de 20 decembrie 2007, s-a încheiat între părţi contractul de livrare a huilei energetice din 2007. În baza acestui contract, potrivit art. 1, pct. 1, reclamanta s-a angajat să-i furnizeze pârâtei cantitatea de huilă stipulată în contract, respectiv 98.400 tone, iar pârâta s-a obligat contractual la plata contravalorii acestei mărfi la preţul negociat, conform notelor de negociere, art. 4.0 din contract.
Potrivit art. 4.1 din contract, modificarea preţului se face prin negociere în conformitate cu prevederile legale, nota de negociere constituind act adiţional la prezentul contract.
În atare situaţie, susţinerile pârâtei privind necesitatea suplimentării acestor formalităţi cu încheierea a încă unui act adiţional, deşi nota de negociere avea valoare de act adiţional, s-a reţinut a fi fără suport legal.
De vreme ce se recunoaşte cantitatea de marfă livrată, se recunosc facturile emise, preţul s-a negociat în condiţiile clauzelor contractuale, încheindu-se note de negociere însuşite de părţi, nu mai există nici o raţiune faptică sau logică de încheiere şi unui act adiţional, cu acelaşi conţinut şi aceeaşi semnificaţie, astfel că şi în absenţa acestui act adiţional, contractul încheiat şi-a produs în mod valabil efectele.
Potrivit art. 3 – art. 4 C. com., contractul intervenit între părţi este un contract comercial, încheiat de părţi, în calitate de comercianţi, în ideea săvârşiri unor acte de comerţ, în condiţiile art. 7 C. com. Contractul de livrare din 2007, îndeplineşte toate condiţiile de valabilitate de fond şi de formă, fiind încheiat în mod valabil.
Potrivit art. 969 C. civ., convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, iar potrivit art. 970 C. civ., convenţiile trebuie executate cu bună credinţă, ele obligând nu numai la ceea ce este expres cuprins într-însele, dar şi la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei, după natura lor.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta SC E.D. SA care a solicitat admiterea apelului aşa cum a fost formulat şi motivat şi să se constate nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii atacate, modificarea în tot a sentinţei, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind nelegală şi nefondată.
În motivele de apel se arată, în esenţă, că acţiunea a fost promovată de o societate care nu are personalitate juridică, reclamanta fiind sucursala C.N.H. SA Petroşani, situaţie în care nu poate avea calitate procesuală activă.
Se apreciază că Hotărârea Consiliului de Administraţie a C.N.H. SA din 28 septembrie 1998 prin care compania a acordat delegare de competenţă conducerii sucursalelor, fiind stipulat la pct. 6 al acesteia dreptul directorilor sucursalelor de a reprezenta şi susţine în justiţie, a fost apreciată de instanţă ca având o forţă juridică superioară legii şi Codului de procedură civilă.
Cu privire la fondul cauzei se arată că societatea C.N.H. s-a angajat să livreze cărbune printr-o exploatare a acesteia, E.P.C. Valea Jiului, care avea obligaţia de a expedia cărbunele.
Consideră că în lipsa încheierii unui act adiţional la contract, preţul nefiind de drept modificat, societatea datorează exclusiv preţul din contract.
S-a mai arătat, de asemenea, ca preţul pe care furnizorul C.N.H. SA Petroşani şi l-a însuşit la data de 3 septembrie 2008 era cel prevăzut în notele de negociere din 20 noiembrie 2007 şi din 12 decembrie 2007 şi nu cel din nota de negociere datată 7 august 2008.
A formulat întâmpinare E.P.C. Valea Jiului, prin care a solicitat respingerea apelului.
Prin Decizia comercială nr. 76/A din 14 octombrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, a fost respins apelul formulat de pârâtă.
Sub aspectul excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei instanţa de apel a reţinut că hotărârea atacată este legala şi temeinică, deoarece, în mod corect judecătorul fondului a reţinut că E.P.C. Valea Jiului are calitate procesuală activă, în temeiul delegării de competenţă pentru directorii sucursalelor C.N.H. SA, semnată de preşedintele consiliului de administraţie şi depusa şi în apel.
Orice discuţie referitoare la lipsa calităţii procesuale active a fost lămurită în apel prin adresa semnată de directorul general al C.N.H. prin care, în calitatea pe care o deţine, învederează instanţei că îşi însuşeşte toate actele procedurale efectuate în dosarul nr. 164/97/2009 al Tribunalului Hunedoara, continuat apoi prin declararea apelului la Curtea de Apel.
Faţa de această împrejurare, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, a fost în mod legal şi temeinic respinsă.
În ce priveşte fondul cauzei, Curtea de Apel a constatat că modificarea clauzelor contractuale s-a făcut prin act adiţional, fiind recunoscut chiar de către apelantă, în cuprinsul motivelor de apel, la pag. 4 alin. (3), că furnizorul C.N.H. Petroşani a iniţiat şi semnat un act adiţional în aceeaşi zi în care s-a încheiat şi nota de negociere, act înregistrat din 15 iulie 2008, aşa încât prin acest act s-a realizat consimţământul valabil al părţilor privind preţul, cuprins în nota de negociere comunicată părţii contractante.
În ce priveşte notele de negociere din 20 decembrie 2007 si din 12 decembrie 2002 acestea au avut valabilitate numai până la data de încheiere a notei de negociere din 15 iulie 2008.
Apărările pârâtei apelante în sensul că nota de negociere 15 iulie 2008, în care au fost stabilite preţuri majorate, a fost denunţată, nu poate fi primită câtă vreme nu s-a făcut dovada unei denunţări explicite a acesteia.
Invocarea existenţei unei corespondenţe între C.N.H. SA Petroşani şi Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat sau a adresei C.N.H. SA Petroşani şi SC E.D. SA nu sunt de natură să ducă, implicit, la denunţarea notei de negociere menţionate.
De altfel şi în nota de negociere din 15 iulie 2008, invocată de reclamantă ca temei al pretenţiilor sale, cât şi în notele de negociere din 4 septembrie 2008 dintre C.N.H. SA Petroşani şi SC E.D. SA, ca şi în adresa din 3 septembrie 2008 a C.N.H. SA Petroşani adresată A.H.R.S., se vorbeşte despre cel mai mare preţ negociat de 48,86 lei/Gcal.
In consecinţă, s-a dovedit în cauză că nota de negociere din 15 iulie 2008 nu a fost infirmată în nici-un fel.
Chiar şi prin obiecţiunile la actul adiţional la contractul de livrare din 20 decembrie 2007, incluse în adresa din 13 august 2008, se întăreşte încă o dată concluzia că, împrejurarea că prin iniţierea notei de negociere din 15 iulie 2008, prin care părţile contractante au convenit să se negocieze preţul cărbunelui, semnarea ei de SC E.D. SA, dovedeşte pe deplin buna credinţă a reclamantei.
Deşi este adevărat că prin adresa susmenţionată s-a solicitat includerea în actul adiţional a două articole, această includere nu s-a făcut, actul adiţional a fost semnat de ambele părţi aflate în litigiu şi el îşi produce efectele de la data semnării lui, în lipsa înserării unui alt termen de intrare în vigoare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC E.D. SA Mintia, aducându-i următoarele critici.
În mod greşit instanţa de apel a soluţionat critica cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 43 din Legea nr. 31/1990.
Instanţa de apel a dat o mai mare eficienţă hotărârii Consiliului de Administraţie al C.N.H. nr. 6 din 28 mai 1998 decât dispoziţiilor legale menţionate anterior.
De asemenea, în mod greşit s-a reţinut că prin adresa semnată de directorul general al C.N.H., cu privire la faptul că îşi însuşeşte toate actele procedurale efectuate în dosar, a fost lămurită orice discuţie referitoare la lipsa calităţii procesuale active a reclamantei.
Cu privire la contractul din 20 decembrie 2007, recurenta pârâtă apreciază că acesta nu a fost semnat de către reprezentantul legal al reclamantei, ing. C.R., prin urmare, reclamanta sucursală nu este parte contractantă în respectivul contract.
În mod greşit instanţa de apel a apreciat că pentru determinarea preţului nu era nevoie de încheierea unui act adiţional la contract, deoarece, nota de negociere nu constituie ea însăşi un act adiţional.
Recurenta-pârâtă face o descriere a stării de fapt, respectiv o înşiruire a schimbului de acte dintre cele două părţi, încercând să dovedească astfel faptul că între părţi nu s-a încheiat un act adiţional cu privire la modificarea preţului, şi că, prin urmare, nu datorează suma solicitată de reclamant.
În drept, recurenta-pârâtă şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Analizând Decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Prima critică nu poate fi reţinută.
Atât prima instanţă cât şi instanţa de apel au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. proc. civ., respectiv a dispoziţiilor art. 43 din Legea nr. 31/1990, atâta timp cât prin hotărârea Consiliului de Administraţie a C.N.H. SA a fost delegată competenţa de a sta în justiţie, directorilor sucursalelor companiei şi, cât timp, această delegare de competenţă are la bază dispoziţiile art. 1532 – art. 1559 C. civ., art. 374-391 C. com., art. 43 din Legea nr. 31/1990 şi HG nr. 806/1998, fiind deci o delegare de competenţă legală.
Situaţia că directorul general al C.N.H. SA a declarat, prin adresa depusă în faţa instanţei de apel, că îşi însuşeşte toate actele procedurale efectuate în dosar, nu a făcut decât să întărească faptul că reclamanta, chiar dacă este doar o sucursală a C.N.H. SA, are calitate procesuală activă.
Nici cea de-a doua critică nu poate fi reţinută.
Prima teză, referitoare la nesemnarea contractului de către reprezentantul sucursalei nu poate fi reţinută, atâta timp cât contractul a fost semnat de către reprezentantul legal al C.N.H. SA, acest contract devenind, implicit, obligatoriu şi pentru sucursală, chiar dacă el nu ar fi fost semnat de către reprezentantul sucursalei.
Mai mult, această critică, ce vizează starea de fapt, nu a fost invocată de către pârâtă decât în faţa instanţei de recurs, astfel că ea nu trebuia luată în seamă.
Criticile referitoare la greşita reţinere a instanţei de apel, cu privire la existenţa acordului părţilor relativ la modificarea preţului cărbunelui livrat şi la lipsa necesităţii unui act adiţional cu privire la acest aspect, privesc greşita interpretare a probelor administrate în cauză, deci temeinicia deciziei recurate, or, sub acest aspect instanţa de recurs nu mai poate analiza Decizia recurată, pct. 10 şi 11 ale art. 304 C. proc. civ., fiind abrogate prin OUG nr. 138/2000.
De altfel, în mod corect atât instanţa de apel cât şi prima instanţă au reţinut că nota de negociere din 15 iulie 2008 are valoarea unui act adiţional la contractul iniţial, atâta timp cât această notă a fost semnată de către reprezentanţii legali ai părţilor contractante şi nu a fost făcută dovada că această notă de negociere ar fi fost denunţată sau infirmată în vreun fel.
Având în vedere cele de mai sus în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC E.D. SA Mintia împotriva deciziei nr. 76/A/2009 din 14 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 23 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2903/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2909/2010. Comercial → |
|---|
