ICCJ. Decizia nr. 2914/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2914/2010
Dosar nr. 11573/3/2008
Ședința publică de la 23 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 9095 din 10 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, instanţa a respins ca prescris capătul de cerere referitor la plata penalităţilor în cuantum de 180.000 dolari SUA pentru neefectuarea investiţiilor aferente anului 1999 şi ca neîntemeiate celelalte capete de cerere formulate de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti în contradictoriu cu pârâta C.I.E., având drept obiect constatarea faptului că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni din 4 martie 1998 - clauza 7.9 din contract privind efectuarea într-o perioadă de 4 ani, de investiţii în valoare de 1.200.000 dolari SUA, să se dispună rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare menţionat şi obligarea pârâtei la plata sumei de 981.000 dolari SUA în echivalent lei la cursul interbancar din ziua efectuării plăţii şi a sumei de 155.371.320 lei cu titlu de daune interese.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut în esenţă faptul că pârâta şi-a respectat obligaţiile asumate contractual şi a realizat investiţii în cuantum de 1.244.315,19 dolari S.U.A. în perioada ianuarie 2006 - decembrie 2007, mai mult decât se angajase (1.200.000 dolari S.U.A.), aşa cum a rezultat din raportul de expertiză tehnică contabilă efectuat în cauză ( filele 253 - 259 dosar fond, vol. 1).
Prin decizia comercială nr. 93 de la 15 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V- a comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A.V.A.S., reţinând, în esenţă, că intimata - pârâtă a realizat integral volumul de investiţii, neputându-i-se imputa executarea culpabilă, cu întârziere, a obligaţiei asumate.
Împotriva acestei decizii, reclamanta A.V.A.S. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate şi, pe cale de consecinţă, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
În expunerea motivelor de recurs, reclamanta susţine că hotărârile pronunţate în cauză s-au dat cu aplicarea greşită a legislaţiei privatizării şi a contractului părţilor, fiind astfel incident în cauză motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.; potrivit art. 7.9 din contractul de privatizare, termenul de realizare a investiţiilor era de 4 ani, socotiţi de la momentul semnării contractului, iar din celelalte probe aflate la dosarul cauzei rezultă că intimata - pârâtă şi-a însuşit această clauză, precum şi termenul de realizare a investiţiilor. In ceea ce priveşte penalităţile în cuantum de 981.000 dolari SUA, apreciază că, în mod eronat, s-au respins aceste pretenţii din moment ce în cadrul perioadei investitionale asumate, cumpărătorul nu a îndeplinit prevederile clauzei nr. 7.9 din contract.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele :
Prin acţiunea introductivă, reclamanta A.V.A.S. a solicitat instanţei să se constate că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 52 de la 4 martie 1998 privind efectuarea de investiţii într-o perioadă de patru ani în valoare de 1.200.000 dolari SUA, să dispună rezoluţiunea contractului anterior menţionat şi să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 981.000 dolari S.U.A. echivalent în lei la data plăţii şi a sumei de 155.371.320 lei cu titlu de daune - interese.
Potrivit art. 1021 C. civ., rezoluţiunea nu operează de drept, partea în culpă având posibilitatea, spre a evita rezoluţiunea contractului, să execute prestaţiile datorate în tot cursul procesului, inclusiv în faza recursului.
În aceste condiţii, capătul de cerere privind rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 52/04 martie 1998 ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei asumate la pct. 7.9. a fost respins în mod corect de instanţele de fond, deoarece C.I.E. a realizat angajamentul investiţional, nefiind astfel îndeplinită condiţia culpei intimatei - pârâte cerută pentru admisibilitatea rezolutiunii judiciare.
În ceea ce priveşte obligarea intimatei - pârâte la plata penalităţilor stabilite potrivit art. 7.10 din contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni, Înalta Curte reţine că dispoziţia cuprinsă în cadrul articolului anterior menţionat are natura juridică a unei clauze penale, convenţie accesorie obligaţiei principale de executare a investiţiilor; când clauza penală a fost prevăzută pentru neexecutare ( cazul dedus judecăţii ), aceasta nu poate fi cumulată cu executarea în natură, creditorul putând cere, fie îndeplinirea obligaţiei principale, fie clauza penală.
Dată fiind semnificaţia clauzei penale, respectiv evaluarea convenţională a daunelor-interese datorate creditorului pentru neexecutare, aceasta se datorează atunci când sunt întrunite toate condiţiile acordării de despăgubiri, or, în speţă, aşa cum s-a arătat anterior, intimata-pârâtă şi-a executat întocmai angajamentul investiţional asumat prin contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni din 04 martie 1998.
Funcţia clauzei penale este compensatorie, având menirea de a înlocui executarea şi nu a se cumula cu acesta; o interpretare contrară ar determina o îmbogăţire fără justă cauză în favoarea reclamantei pe seama patrimoniului intimatei - pârâte, motiv pentru care aceasta nu poate fi obligată la plata clauzei penale stipulate la pct. 7.10 din contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni din 04 martie 1998.
Faţă de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva Deciziei nr. 93 de la 15 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 23 septembrie 2010
| ← ICCJ. Decizia nr. 2912/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2905/2010. Comercial → |
|---|
