ICCJ. Decizia nr. 2917/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N IA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2917/2010
Dosar nr. 18051/3/2009
Ședința publică de la 23 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă, reclamanţii P.P.M acţionari iniţiali ai SC C. SA prin mandatar L.G.D. au solicitat instanţei să constate nulitatea absolută a Hotărârii Consiliului de Administraţie al SC C. SA privind executarea Hotărârii A.G.A. nr. 25 din 24 iunie 2008.
Prin sentinţa civilă nr. 9474 din 16 iunie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI- a comercială, a anulat acţiunea reclamanţilor ca netimbrată în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cu cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii P.P.M acţionari iniţiali ai SC C. SA, iar prin Decizia nr. 32 de la 25 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V- a comercială, a respins ca nefondat apelul formulat şi a dispus obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 750 lei către intimata-pârâtă, motivat de faptul că reclamanţii nu au depus odată cu acţiunea introductivă taxa de timbru aferentă şi citaţi fiind pentru primul termen de judecata cu menţiunea timbrării, nu au îndeplinit obligaţia legală stabilită în sarcina lor, în cauza fiind astfel incidente dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, reclamanţii P.P.M acţionari iniţiali ai SC C. SA, în nume propriu şi prin succesorii legali, prin mandatar L.G.D. au declarat recurs, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pentru care se critică hotărârea recurată şi dezvoltarea lor, sau după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, potrivit art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform dispoziţiilor art. 306 alin. (1) acelaşi act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motive de ordine publică.
Motivarea recursului presupune, pe de o parte, arătarea motivului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata instanţei care a pronunţat hotărârea recurată.
Analizând cererea de recurs, se constată că argumentele aduse nu pot fi încadrate în dispoziţiile legale sus menţionate şi nu reprezintă nici motive de ordine publică pentru a putea fi reţinute de instanţa de recurs. în speţă, se constată că recurenţii nu au indicat niciun motiv de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., iar notele de şedinţă depuse vizează aspecte ce ţin de stabilirea situaţiei de fapt şi modalitatea de apreciere a probatoriului administrat în cauză, atribut al instanţelor anterioare, ce nu pot face obiectul controlului judiciar în această fază procesuală.
Întrucât casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar din verificarea susţinerilor cuprinse în notele depuse de aceştia la termenul din 23 septembrie 2010 nu a putut fi reţinut niciun motiv de ordine publică pentru a fi incident art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia invocată şi va constata nul recursul recurenţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamantul P.P.M acţionari iniţiali ai SC C. SA prin mandatar L.G.D. împotriva Deciziei nr. 32 de la 25 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V- a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 23 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3043/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2918/2010. Comercial → |
|---|
