ICCJ. Decizia nr. 2919/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2919/2010
Dosar nr. 31130/3/2009
Şedinţa publică din 23 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 12960 din 27 noiembrie 2008, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A.V.A.S. Bucureşti şi pe pârâta Asociaţia S.I.C.P.E. Bucureşti în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, la termenul din 27 noiembrie 2008 instanţa a pus în discuţie excepţia necompetenţei materiale, pe care a considerat-o întemeiată, având în vedere că prezenta cerere are un capăt principal (pretenţii de 60.000 lei) şi un capăt accesoriu (penalităţi aferente în cuantum de 339.476,67 lei) iar valoarea obiectului principal al cererii fiind pretenţii de sub 100.000 lei, face aplicabile dispoziţiile art. 5, art. 17, art. 1 şi art. 2 pct. 1 lit. a), art. 158 alin. (1) şi art. 159 pct. 2 C. proc. civ.
Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1105 din 2 februarie 2009, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 1002/R din 20 mai 2009 a admis recursul reclamantei A.V.A.S., a casat sentinţa civilă nr. 1105 din 2 februarie 2009 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi a reţinut cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă cu motivarea că a fost soluţionată cauza cu încălcarea normelor imperative privind competenţa materială prevăzute în art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 şi art. 285 din OG nr. 577/2002.
Rejudecând cauza, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 11487 din 19 octombrie 2009 a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta Asociaţia S.I.C.P.E.
De asemenea, a mai fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 2.380 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În fundamentarea acestei soluţii s-a reţinut, în principal, că la data de 19 decembrie 2007 între părţi a intervenit contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni având ca obiect 419.107 acţiuni reprezentând 62,1283% din valoarea capitalului social subscris şi vărsat al Asociaţiei S.I.C.P.E.
Potrivit art. 9.9 din contract, cumpărătorul Asociaţia S.I.C.P.E., în calitatea de acţionar majoritar al societăţii, s-a obligat să clarifice împreună cu vânzătorul A.V.A.S. şi I.N.C.D.I.E. CA şi să încheie un document în acest sens în termen de 30 de zile de la semnarea acestui contract, situaţia datoriilor societăţii privatizate.
Procedura conţinută de clauza 9.9 din contract este alcătuită din trei etape succesive:
Într-o primă etapă, cumpărătorul era obligat să depună diligenţe (obligaţie de a face) în vederea clarificării situaţiei datoriilor societăţii privatizate către vânzător rezultând din Convenţiile din 18 ianuarie 1995 şi din 2 februarie 1996, aceste diligenţe urmând a se concretiza într-un document tripartit semnat de vânzătorul A.V.A.S., cumpărător şi I.N.C.D.I.E. CA.
Documentul astfel semnat urma să stabilească debitorul şi suma datorată vânzătorului de acesta.
Într-o a doua etapă, cumpărătorul s-a obligat să determine societatea privatizată (obligaţie de a face) să plătească, în termen de 90 de zile de la semnarea documentului, datoriile societăţii privatizate către vânzător, aşa cum urmau ele a fi consemnate în documentul menţionat.
În cea de a treia etapă, cumpărătorul s-a obligat să plătească datoriile societăţii către vânzător (obligaţie de a da) în termen de 90 de zile de la împlinirea termenului menţionat, în situaţia în care societatea privatizată însăşi nu ar fi plătit datoriile faţă de vânzător.
Etapele enumerate sunt succesive iar din analiza lor rezultă că, în mod cert, cumpărătorul şi-a îndeplinit pe deplin obligaţia reglementată de art. 9.9 din contract, depunând diligenţe în vederea clarificării situaţiei datoriilor societăţii privatizate şi semnării documentului prin care urmau să stabilească debitorul şi suma datorată vânzătorului de acesta.
Împrejurarea că documentul triparit nu a mai fost semnat nu poate fi imputată cumpărătorului, care a întreprins tot ceea ce se obligase prin contract.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 57 din 5 februarie 2010 a respins ca nefondat apelul reclamantei A.V.A.S. împotriva sentinţei comerciale nr. 11.487 din 19 octombrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, fiind preluate în esenţă argumentele expuse anterior.
Împotriva deciziei comerciale nr. 57 din 5 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a promovat recurs reclamanta A.V.A.S. care a criticat această hotărâre în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate cu consecinţa admiterii apelului, schimbării sentinţei fondului şi a admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că rezultă fără putere de tăgadă din interpretarea dispoziţiilor contractuale că din cauza faptului că obligaţiile de diligenţă asumate de intimata-pârâtă nu s-au concretizat într-un document scris, s-a activat obligaţia de rezultat, pârâta fiind obligată să plătească datoriile societăţii către A.V.A.S.
Intimata-pârâtă Asociaţia S.I.C.P.E. a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse de reclamantă, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul său, pentru următoarele considerente.
Este adevărat că a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni din 19 decembrie 2008 între A.V.A.S. în calitatea de vânzător şi Asociaţia S.I.C.P.E. în calitatea de cumpărător, având ca obiect un pachet de acţiuni reprezentând 62,1283% din valoarea capitalului social al SC I.C.P.E. SA Bucureşti.
Reclamanta a expus, că la momentul privatizării, SC I.C.P.E. SA avea de restituit către F.P.S. (actuală A.V.A.S.) un credit de restructurare în cuantum de 60.000 lei alocat acesteia prin Convenţia nr. 82 din 2 februarie 1996.
Aşa cum au stabilit de comun acord părţile, în art. 9.9 alin. (2) cumpărătorul se obligă să determine Asociaţia S.I.C.P.E. să plătească în termen de 90 de zile de la semnarea documentului încheiat între A.V.A.S., SC I.C.P.E. SA şi I.N.C.D.I.E. CA datoriile aşa cum vor fi menţionate în documentul respectiv.
Din verificarea documentaţiei existente, rezultă că pârâta şi-a îndeplinit obligaţiile asumate contractual, în special obligaţia de a depune diligenţe în vederea clarificării situaţiei datoriilor societăţii privatizate către vânzător.
Îndeplinind această obligaţie cu caracter principal, în cadrul unor etape succesive ce urmau a fi parcurse în procedura conţinută de art. 9.9 din contract, apare şi buna credinţă a pârâtei în executarea convenţiei.
Corect s-a reţinut că obligaţia cumpărătorului de a determina societatea să plătească datoria faţă de vânzător era condiţionată de încheierea documentului tripartit şi de stabilirea în cuprinsul documentului a faptului că datoria aparţine societăţii privatizate.
Pârâta Asociaţia S.I.C.P.E. constant a susţinut şi probat, că în vederea clarificării situaţiei datoriilor, a fost solicitat I.N.C.D.I.E. CA clarificarea datoriilor rămase după divizarea din anul 2001 şi încheierea Protocolului de divizare din25 mai 2001, sens în care s-a încheiat Protocolul nr. 5934 din 14 decembrie 2007. Mai mult, conform bilanţului contabil, I.C.P.E. SA a predat iar I.N.C.D.I.E. CA a preluat fondul de restructurare în sumă de 60.000 lei.
Nu poate fi reţinută culpa pârâtei în nefinalizarea actului tripartit, prin aceea că terţul I.N.C.D.I.E. CA a refuzat semnarea acestui document motivând că nu are nici o datorie către A.V.A.S., intervenind prescripţia creanţei preluată de acesta.
Din această perspectivă, suma de 60.000 lei reprezintă fond de restructurare, caracterizată ca o datorie în sarcina I.N.C.D.I.E. CA, raţiuni care conduc la respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 57 din 5 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. urmează a obliga reclamanta la plata sumei de 806 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 57 de la 5 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat. Obligă reclamanta la plata sumei de 806 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 23 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2915/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2934/2010. Comercial → |
|---|
