ICCJ. Decizia nr. 2948/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2948/2010
Dosar nr. 31615/3/2007
Şedinţa publică din 28 septembrie 2010
Deliberând asupra recursului comercial de faţă, reţine următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 7495 din 16 iunie 2008, judecătorul fondului din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în ceea ce priveşte chematul în garanţie; a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC T.F.C. SRL în contradictoriu cu pârâta SC A.P.C. SRL; a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta SC A.P.C. SRL în contradictoriu cu SC M.H. SRL.
În considerentele sentinţei, judecătorul fondului a reţinut că litigiul decurge din pretinsa neexecutare a obligaţiilor de plată asumate de pârâtă prin contractul de execuţie lucrări din 27 iulie 2004, ce avea ca obiect efectuarea de lucrări de execuţie şi montaj tâmplărie aluminiu, perete cortină şi placări aluminiu compozit, pentru obiectivul Imobil Birouri M.H., din Bucureşti.
S-a reţinut că la data de 16 iulie 2004 între pârâtă şi SC M.H. SRL s-a încheiat contractul de antreprenoriat general având ca obiect executarea lucrărilor de construcţie imobil birouri şi depozit, cu construcţii şi anexe, situat în Bucureşti, sector 4.
Reclamanta a susţinut că deşi a predat lucrările în luna noiembrie 2004, în condiţiile contractului, pârâta nu a achitat în întregime preţul stabilit, motiv pentru care a promovat acţiunea în pretenţii pentru suma de 206.146,48 lei, sumă în care a fost inclusă şi garanţia de bună execuţie. S-a reţinut că între reclamantă şi pârâtă nu a fost încheiat un proces-verbal de recepţie finală, în accepţiunea prevederilor art. 9 din contract, prin care comisia de recepţie să admită lucrările executate fără obiecţiuni, procesul verbal semnat de părţi la data de 10 noiembrie 2005 semnalând deficienţe, aceleaşi aspecte fiind inserate şi la data de 9 decembrie 2005; într-un ultim proces-verbal încheiat la 13 decembrie 2006 s-a propus amânarea recepţiei finale până la remedierea problemelor semnalate.
În raport de probele administrate, judecătorul fondului a apreciat netemeinicia cererii reclamantei. A apreciat, totodată, netemeinicia cererii reclamantei cu privire la restituirea garanţiei de bună execuţie, în raport de prevederile art. 4.1 şi art. 11.4 – art. 11.5, potrivit cărora această garanţei urma să fie deblocată la comanda beneficiarului, după 12 luni de la recepţia lucrărilor, după predarea finală a obiectivului. Judecătorul a reţinut şi că facturile emise de reclamantă nu au fost acceptate la plată de pârâtă.
Judecătorul a mai reţinut că pârâta a formulat o cerere de chemare în garanţie a beneficiarului lucrării, SC M.H. SRL, arătând că în calitate de beneficiar, această societate a refuzat recepţie lucrărilor executate de reclamantă; a solicitat ca, în măsura în care cererea reclamantei va fi apreciată ca întemeiată, cel obligat la plată să fie beneficiarul final, respectiv chemata în garanţie. Chemata în garanţie a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia respinsă de judecătorul fondului, în raport de prevederile art. 60 C. proc. civ., precum şi în raport de contractul de antreprenoriat general între pârâtă şi chemata în garanţie. Pe fond, cererea de chemare în garanţei a fost respinsă, în baza aprecierii cererii reclamantei ca nefondată.
Sentinţa de fond a fost apelată de reclamanta SC T.F.C. SRL, aceasta solicitând admiterea apelului şi schimbarea sentinţei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
Reclamanta a criticat soluţia pronunţată de judecătorul fondului sub aspectul greşitei interpretări a situaţiei de fapt, raportat la probele administrate: a apreciat greşita interpretare a proceselor verbale încheiate între ea şi pârâtă, prin care se dovedeşte, practic, îndeplinirea obligaţiei asumate contractual, şi reaua credinţă, manifestată constant de pârâtă şi finalizată cu refuzul de plată care a determinat promovarea acţiunii în justiţie. A mai susţinut că faţă de atitudinea pârâtei, a încheiat cu beneficiarul final al lucrării un proces verbal de recepţie finală, care atestă executarea integrală a obligaţiilor contractuale şi că pârâta a încasata de la beneficiarul final SC M.H. SRL costul total al lucrării. Reclamanta a mai criticat şi greşita reţinere a neacceptării la plată a facturilor emise, în condiţiile în care contractul părţilor nu stabileşte modalitatea de comunicare a acestor facturi, practica între părţi fiind acea a expedierii lor prin poştă; de asemenea, a arătat că pârâta a recunoscut suma solicitată prin cererea de chemare în judecată, prin plata parţială, pentru restul rămas neplătit pârâta invocând aspecte ce exced cadrului contractual, respectiv neprimirea de la beneficiarul final a sumelor necesare efectuării acestei plăţi; totodată, judecătorul nu a luat în considerare cele arătate de beneficiarul final al lucrării, chemată în garanţie în cauză, potrivit cărora a achitat către pârâtă costul integral al lucrării, inclusiv, deci, suma necesară pentru lucrarea executată de reclamantă.
În cauză a formulat apel şi chemata în garanţie SC M.H. SRL, solicitând admiterea apelului şi schimbarea în parte a sentinţei de fond în sensul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Chemata în garanţie a arătat că judecătorul nu s-a pronunţat pe cererea sa de obligarea a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, deşi a fost formulată o asemenea cerere.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelurilor declarate în cauză, apreciind că judecătorul fondului a făcut o corectă analiză a situaţiei de fapt, prin raportare la probele administrate, reţinând neîndeplinirea obligaţiilor asumate de reclamantă; în ce priveşte apelul declarat de chemata în garanţie, pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivat de faptul că nu a căzut în pretenţii faţă de această parte, precum şi excepţia lipsei de interes, chemata în garanţie având aceeaşi poziţie procesuală cu pârâta, astfel că respingerea acţiunii principale a determinat şi respingerea cererii de chemare în garanţie; a invocat, totodată, netemeinicia pe fond a apelului declarat de chemata în garanţie.
Prin Decizia comercială nr. 306 din 17 iunie 2009, completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantă şi chemata în garanţei, cu următoarele considerente: s-a apreciat corecta reţinere de către judecătorul fondului a situaţiei de fapt, procesele verbale invocate de reclamantă neîndeplinind condiţia unui proces verbal de recepţie finală, în accepţiunea dată de art. 9 din contract; în consecinţă, s-a reţinut neîndeplinirea obligaţiei asumate de reclamantă, prin neîncheierea procesului verbal de recepţie finală între aceasta şi pârâtă, precum şi faptul că reclamanta avea posibilitatea opririi lucrărilor în situaţia în care pârâta ar fi întârziat plata facturilor; apelul chematei în garanţie a fost apreciat ca nefondat, considerându-se că pârâta nu a căzut în pretenţii faţă de chemata în garanţie, în condiţiile respingerii cererii de chemare în judecată, astfel încât pârâta nu se află în culpă procesuală faţă de chemata în garanţie.
Decizia de apel a fost recurată de reclamanta SC T.F.C. SRL, aceasta solicitând admiterea recursului şi modificarea hotărârilor pronunţate în cauză în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Criticile reclamantei, subsumate prevederilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., au vizat următoarele aspecte: greşita interpretare a actului juridic dedus judecăţii, sub aspectul interpretării eronate a proceselor verbale încheiate cu pârâta (apreciind că a fost respectată clauza de la art. 9.2 din contract), precum şi sub aspectul neluării în considerare a recunoaşterii debitului de către pârâtă, prin notificarea din 4 ianuarie 2007; a mai invocat încălcarea şi aplicarea greşită a legii, raportat la art. 1482 C. civ. şi motivat de faptul că judecătorii apelului nu au dat eficienţă celor arătate de chemata în garanţie cu privire la plata integrală a lucrării către pârâtă; reclamanta a mai invocat greşita analiză a probelor administrate, care atestă îndeplinirea propriei obligaţii şi recunoaşterea debitului de către pârâtă, chiar şi prin plata parţială.
Prin întâmpinare, chemata în garanţie SC M.H. SRL a solicitat în principal respingerea recursului declarat de reclamantă, iar în subsidiar casarea deciziei de apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare; a invocat faptul că judecătorul fondului a soluţionat cererea de chemare în garanţie fără a o cerceta, prin raportare la respingerea cererii principale, astfel că admiterea directă a cererii de chemare în judecată în faza recursului ar însemna o gravă încălcare a dreptului său la un proces echitabil. În măsura în care s-ar aprecia temeinicia cererii de recurs, chemata în garanţia a invocat excepţia nulităţii cererii de chemare în garanţie, raportat la prevederile art. 61 alin. (1), coroborat cu art. 133 alin. (1) C. proc. civ., precum şi raportat la faptul că cererea nu este semnată de reprezentantul legal al pârâtei; a mai invocat şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, motivat de faptul că este un terţ faţă de contractul dintre reclamantă şi pârâtă, acest ultim act neavând legătură cu termenele de plată stabilite în contractul de antreprenoriat general încheiat de ea cu pârâta; pe fond, a susţinut netemeinicia cererii de chemare în garanţie, motivat de faptul că a achitat integral costul lucrării efectuate de pârâtă în cadrul contractului de antreprenoriat general, inclusiv, deci, costul lucrării executate de reclamantă.
A formulat întâmpinare şi pârâta SC A.P.C. SRL, solicitând respingerea recursului reclamantei, apreciind legalitatea şi temeinicia deciziei de apel.
Faţă de probele administrate, care au atestat deschiderea procedurii de insolvenţă faţă de reclamantă, s-a dispus citarea acestei părţi, prin lichidatorul judiciar Societatea D.C. SPRL.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, în raport de criticile formulate şi de apărările invocate, se apreciază temeinicia recursului declarat de reclamantă, pentru următoarele considerente: completul de apel a motivat soluţia de respingere a apelului reclamantei, prin raportare la procesele verbale încheiate de aceasta cu pârâta şi cu chemata în garanţie, fără a analiza apărările reclamantei referitoare la recunoaşterea debitului de către pârâtă. De asemenea, nu a analizat criticile reclamantei vizând plata de către chemata în garanţie a costului integral al lucrării, inclusiv costul lucrării executate de reclamantă. Totodată, completul de apel nu s-a pronunţat pe critica reclamantei vizând modalitatea de transmitere a facturilor, ca urmare a uzanţei comerciale dintre părţi, critică ce viza reţinerea judecătorului fondului sub aspectul neacceptării la plată a acestor facturi de către pârâtă.
Faţă de cele reţinute, se constată că împrejurările de fapt şi probele invocate de reclamantă, pe aspectele arătate, esenţiale pentru soluţionarea corectă a cauzei, nu au fost stabilite de completul de apel, din perspectiva caracterului devolutiv al căii de atac a apelului şi al motivelor de apel cu care a fost investită.
În consecinţă, în conformitate cu prevederile art. 321 C. proc. civ., recursul declarat de reclamantă va fi admis. În baza art. 314 cu referire la art. 315 C. proc. civ., Decizia de apel va fi casată iar cauza va fi trimisă spre rejudecarea apelului, completul urmând să procedeze la analiza tuturor criticilor invocate de reclamantă, în scopul bunei administrări a justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta – reclamantă SC T.F.C. SRL Constanţa, prin lichidator Societatea D.C. SPRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 306 din 17 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2947/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2949/2010. Comercial → |
|---|
