ICCJ. Decizia nr. 2946/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2946/2010
Dosar nr. 1303/267/2007
Şedinţa publică din 28 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 861 din 11 noiembrie 2008, Tribunalul Gorj, secţia comercială, a respins acţiunea în revendicare şi obligaţia de a face promovată de reclamanta SC D. SRL în contradictor cu pârâta SC C.D.O. SA în calitate de succesoare în drepturi şi obligaţii a SC E.O. SA pentru lipsa calităţii procesuale pasive, subsecvent admiterii excepţiei cu acest obiect.
Instanţa de fond a reţinut pe baza probelor administrate că societatea pârâtă are ca obiect principal de activitate consultanţă pentru afaceri şi management, că nu gestionează şi nu are în administrare sau proprietate instalaţii electrice.
În altă ordine de idei, reclamanta, proprietara terenului pe care sunt amplasaţi doi stâlpi din axul liniei electrice aeriene, potrivit art. 16 alin. (4) teza a II-a din Legea nr. 318/2003, în vigoare la data la care reclamanta a dobândit proprietatea terenului are dreptul la despăgubiri pentru orice pagube aduse cu ocazia intervenţiei pentru reparaţii, revizii, avarii, asupra proprietăţii astfel afectate fiind instituit un drept de uz şi de servitute în favoarea titularilor autorizaţiilor de înfiinţare şi licenţelor pentru activităţi şi servicii legate de capacităţile energetice, instanţa nefiind însă sesizată cu o cerere în despăgubiri.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 5 din 19 ianuarie 2010, a respins apelul formulat de reclamantă.
Analizând probele administrate şi în raport de considerentele deciziei Curţii Constituţionale nr. 1395 din 29 octombrie 2009 prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 invocată de apelantă, dispoziţii identice cu cele ale art. 37 alin. (4) din fosta lege a energiei electrice nr. 318/2003, conform cărora terenurile pe care se situează reţelele electrice de distribuţie existente la intrarea în vigoare a legii sunt şi rămân în proprietatea publică a statului, a apreciat sentinţa atacată ca temeinică şi legală.
În raport de prevederile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., cererea de obligare la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a terenului a fost respinsă întrucât în faţa instanţei de apel nu se pot formula cereri noi.
În contra acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC D. SRL.
Recurenta nu invocă niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. într-o enumerare limitativă, dar, dezvoltarea criticilor formulate face posibilă încadrarea acestora în motivul prevăzut de art. 304.9 C. proc. civ. privind aplicarea şi interpretarea greşită a legii respectiv a prevederilor incidente din Legea nr. 13/2007 şi a prevederilor art. 294 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Ceea ce critică în fapt recurenta este Decizia Curţii Constituţionale nr. 163 din 27 februarie 2007 prin care i s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 şi în paralel Decizia curţii de apel cu privire la aplicarea aceloraşi prevederi legale, or, Decizia Curţii Constituţionale este general obligatorie atât sub aspectul considerentelor cât şi al dispozitivului, ea neputând fi pusă în discuţie de nicio altă instanţă, nici chiar de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Cât priveşte critica greşitei constatări a felului stâlpilor ca fiind de distribuţie iar nu de transport şi reţinerea existenţei reţelelor de distribuţie în loc de reţele de transport de medie tensiune, deşi distincţia este prevăzută de art. 41 alin. (3) din Legea energiei electrice, critica nu poate fi examinată întrucât ea vizează de fapt temeinicia hotărârii atacate excedând controlului de legalitate la care instanţa de recurs este limitată prin art. 304 C. proc. civ., partea introductivă.
Cum instanţa de apel a făcut şi o corectă aplicare a prevederilor art. 294 C. proc. civ. cu privire la neexaminarea cererii de despăgubiri formulată în faţa acesteia, în raport şi de faptul că instanţa de fond a soluţionat acţiunea reclamantei pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, menţinând ca legală Decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de recurenta - reclamanta SC D. SRL Bumbeşti împotriva deciziei nr. 5 din 19 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2934/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2947/2010. Comercial → |
|---|
