ICCJ. Decizia nr. 2953/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2953/2010
Dosar nr. 1103/111/2009
Şedinţa publică din 28 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bihor, secţia comercială, prin sentinţa nr. 561/ COM din 2 iunie 2009, a admis cererea formulată de reclamanta SC G.A. SA Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii B.F., B.R., B.L. şi S.E.J.B., a dispus întoarcerea executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare în dosarul execuţional nr. 680/E/2008 al S.E.J.B., în sensul că obligă pârâţii să plătească reclamantei suma de 75.000 Euro în echivalent lei la cursul B.N.R. de la data restituirii efective a sumei, cu 9000 lei cheltuieli de judecată şi 18.180,25 lei cheltuieli de executare silită.
În pronunţarea acestei soluţii instanţa a avut în vedere că titlul în baza căruia a fost făcută executarea a fost desfiinţat prin Decizia nr. 115/A-C/2008 pronunţată de Curtea de Apel Oradea.
Totodată, instanţa a făcut şi aplicarea art. 274 C. proc. civ.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 1 din 12 ianuarie 2010, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de pârâţii B.F., B.R. şi B.L., a admis ca fondat apelul pârâtei S.E.B., a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtei S.E.J.B., a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei, cu cheltuieli de judecată în apel.
În pronunţarea acestei decizii instanţa de control judiciar a reţinut, cu privire la recursul pârâtelor B.F., B.R. şi B.L., legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate sub raportul criticilor formulate iar, referitor la recursul pârâtei S.E.J.B., că aceasta, nefiind parte în cadrul executării silite, nu poate fi parte nici în acţiunea de întoarcere a executării.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele B.F., B.R. şi B.L., criticând-o pentru nelegalitate.
Recurentele pârâte îşi subsumează global criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi vizează, în esenţă, faptul că hotărârea care a stat la baza întoarcerii executării este în prezent desfiinţată, ca efect implicit al caracterului irevocabil dobândit de sentinţa nr. 249 din 11 iunie 2008 a Tribunalului Bihor care obligă pârâta la plata indemnizaţiei de asigurare.
Prin întâmpinarea depusă la dosar sub nr. 18925 din 11 iunie 2010 reclamanta SC G.A. SA Bucureşti a solicitat, în principal, respingerea recursului ca neîntemeiat, iar în subsidiar respingerea recursului ca lipsit de interes.
Înalta Curte, din oficiu, invocă în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., drept motiv de ordine publică, necompetenţa materială a tribunalului de a soluţiona în fond cererea de întoarcere a executării în raport de art. 4042 alin. (3) C. proc. civ.
Instituţia juridică a întoarcerii executării îşi are sediul de reglementare în art. 4041 şi 4043 din secţiunea VI1 intitulată „Întoarcerea executării" C. proc. civ., care face parte integrată din Cartea V, despre executarea silită. Astfel, potrivit art. 4041 alin. (1) C. proc. civ., în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia. De asemenea, dispoziţiile art. 4042 alin. (1) şi (3) mai precizează că în cazul în care instanţa judecătorească a desfiinţat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeaşi hotărâre şi asupra restabilirii situaţiei anterioare executării iar dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării, aceasta va putea fi făcută de instanţa judecătorească competentă potrivit legii.
Pentru determinarea corectă a instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor procedurale privind executarea, se poate reţine cu maximă certitudine că întreaga reglementare legislativă a executării silite stabileşte atribuţii şi competenţe numai în sarcina judecătoriilor ca instanţe de executare, fiind lipsite de relevanţă, în această materie, criticile valorice sau calitatea părţilor. Raţiunea juridică care impune acest argument este şi aceea că cererea de întoarcere a executării vizează restituirea unor prestaţii executate în temeiul unui titlu executoriu desfiinţat, astfel că deţinătorul bunurilor nu mai are vreun titlu valabil sau temei juridic care să justifice deţinerea lor.
Deşi actele procesuale specifice întoarcerii executării, sub aspect cronologic, sunt subsecvente actelor de executare silită propriu-zise, ele circumscriu fără echivoc aceleaşi instanţe de executare, care este judecătoria în raza căreia a fost efectuată executarea, existând în acest sens şi reglementările art. 373 alin. (2) C. proc. civ.
Întreaga materie a executării silite are o reglementare legislativă unitară, prin care legiuitorul a stabilit şi instituit atribuţii şi o plenitudine de competenţă numai pentru judecătorii, ca instanţă de executare, fiind irelevante criticile după calitatea părţilor, valoarea litigiului sau natura şi izvorul litigiului.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes în promovarea recursului, invocată prin întâmpinare de intimata SC G.A. SA Bucureşti, aceasta urmează a fi examinată de instanţa competentă în soluţionarea cererii, în raport de art. 373 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu art. 4042 alin. (3) C. proc. civ.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va casa ambele hotărâri şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Judecătoriei Oradea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenţii-pârâţi B.F., B.R. şi B.L. împotriva deciziei nr. 1/ A/C din 12 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, casează Decizia atacată şi sentinţa nr. 561 din 2 iunie 2009 a Tribunalului Bihor şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Judecătoria Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 28 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2952/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2954/2010. Comercial → |
|---|
