ICCJ. Decizia nr. 2956/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2956/2010
Dosar nr. 7578/2/2009
Şedinţa publică din 28 septembrie 2010
Deliberând asupra recursului comercial de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la data de 5 august 2009, reclamanta S.I.F.M. SA a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la restituirea imediată a sumei de 2.185.680 lei, reprezentând contravaloarea în lei la cursul B.N.R. din 7 iunie 2006 a unui bilet la ordin în valoare de 800.000 dolari S.U.A. emis de SC M.I. SRL la data de 18 august 1996 şi scadent la 28 august 2007, sumă executată silit, în mod nelegal, prin poprire asupra contului deschis la B.T., sucursala Bacău şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
S-a depus întâmpinare de către pârâtă care a invocat excepţia prematurităţii şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulată.
Prin sentinţa comercială nr. 29 din 11 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis acţiunea reclamantei şi a dispus întoarcerea executării silite efectuată împotriva reclamantei, în baza somaţiei de executare nr. 10121 din 6 aprilie 2006 şi, în consecinţă, a obligat pârâta să-i restituie reclamantei suma de 2.185.690 lei. Totodată, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 25.972,8 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, curtea de apel a reţinut că, prin somaţia nr. 10121 din 6 aprilie 2006, i s-a comunicat reclamantei titlul executoriu reprezentat de biletul la ordin emis la data de 28 august 1996 de către de SC M.I. SRL în valoare de 800.000 dolari S.U.A. Reclamanta a formulat contestaţie la executare prin care a solicitat anularea tuturor formelor de executare silită iniţiate de A.V.A.S. prin această somaţie de plată, contestaţie soluţionată irevocabil de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în sensul admiterii şi anulării formelor de executare începută de A.V.A.S. prin somaţia 10121 din 6 aprilie 2006, ca urmare a constatării prescrierii dreptului A.V.A.S. la executare silită. Ca atare, a reţinut instanţa de apel, sunt îndeplinite condiţiile art. 4041 din aceeaşi lege.
Cu privire la excepţiile invocate, curtea de apel a reţinut că acestea nu sunt excepţii procesuale, ci vizează fondul cauzei, excepţii apreciate de instanţa de fond ca nefondate, întrucât cererea de întoarcere a executării silite nu este nici prematură şi nici inadmisibilă, ca urmare a admiterii irevocabile a contestaţiei la executare şi a anulării tuturor actelor de executare a biletului la ordin în valoare de 800.000 dolari S.U.A.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta A.V.A.S., criticând sentinţa atacată pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., raportat la 3041, ca urmare a interpretării şi aplicării greşite a dispoziţiilor art. 399 şi 4041 – art. 4042 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor de nelegalitate formulate, recurenta – pârâtă a învederat instanţei de recurs că în mod nelegal, instanţa de apel a înlăturat apărările A.V.A.S. privind prematuritatea, inadmisibilitatea şi netemeinicia cererii de întoarcere a executării silite. Sub acest aspect, recurenta a arătat că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 399 C. proc. civ., întrucât în dosarul de executare silită, intimata nu a contestat însăşi executarea silită, ci actul de executare silită reprezentat de somaţia 10121 din 6 aprilie 2006, act ce reprezintă comunicarea titlurilor executorii conform art. 41 din OG nr. 51/1998. Ca atare, a arătat recurenta, întrucât în cauza de executare silită nu a fost contestată însăşi executarea silită, ci doar acest act de executare, intimata nu are dreptul la întoarcerea executării silite.
Recurenta a arătat că instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile art. 4041 şi 4042 C. proc. civ., fără să se observe că prin Decizia irevocabilă 1261 din 10 aprilie 2009, nu s-a solicitat şi nu s-a dispus cu privire la anularea executării silite însăşi. De altfel, a arătat recurenta, intimata a contestat şi Ordinul de poprire nr. 1427 din 1 iunie 2006 prin care a fost efectiv executată silit, dar nu şi-a susţinut cererea de întoarcere a executării silite pe o eventuală hotărâre de anulare a acesteia, astfel încât, în lipsa unei atare hotărâri irevocabile, cererea este inadmisibilă conform art. 82 din Legea nr. 5/1998.
Instanţa de apel, a mai învederat recurenta, nu poate să dispună întoarcerea executării silite, conform art. 4042 C. proc. civ., întrucât recurenta nu a fost executată silit în baza adresei nr. 10121 din 6 aprilie 2006, ci în baza ordonanţei de poprire nr. 1427 din 1 iunie 2006, astfel încât cererea de întoarcere a executării silite este lipsită de obiect.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de nelegalitate formulate, văzând şi dispoziţiile art. 3041, Înalta curte reţine că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art. 4041 C. proc. civ.: „În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executor sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare".
Ca atare, legiuitorul român a prevăzut alternativ, iar nu cumulativ, posibilitatea persoanei interesate de a solicita întoarcerea executării silite, respectiv, atunci când prin hotărâre irevocabilă s-a desfiinţat fie titlul executoriu, fie executarea silită.
Se reţine că prin Decizia irevocabilă nr. 1261 din 10 aprilie 2006, instanţa a constatat prescris dreptul A.V.A.S. la executare silită şi a anulat toate formele de executare silită iniţiată prin somaţia nr. 10121 din 6 aprilie 2006.
Aşadar, având în vedere că, în speţă, s-a constatat prescris dreptul creditoarei de a pretinde executarea silită, sancţiune juridică ce paralizează orice acţiune a acesteia de a pretinde creanţa solicitată, se constată că instanţele de judecată au anulat însăşi executarea silită începută prin somaţia de executare silită nr. 10121 din 6 aprilie 2006.
Or, conform art. 4041 C. proc. civ., desfiinţarea titlului executor sau desfiinţarea executării silite, cazul în speţă, îl obligă pe creditorul ce a beneficiat de executare să-l repună pe debitor în situaţia anterioară, astfel încât invocarea aplicării greşite a art. 399 C. proc. civ. şi art. 4041 – art. 4042 C. proc. civ., nu se justifică.
Înalta Curte nu poate reţine nici criticile relative la greşita interpretare a art. 4041 şi 4042 C. proc. civ. în soluţionarea excepţiilor inadmisibilităţii şi prematurităţii invocate de recurenta – pârâtă, întrucât intimata – reclamantă a făcut dovada obţinerii unui hotărâri judecătoreşti irevocabile prin care a fost desfiinţată însăşi executarea silită conform art. 4041 C. proc. civ., astfel încât invocarea neobţinerii de către intimată a unei hotărâri irevocabile prin care să fie anulat chiar ordinul de poprire în baza căreia, susţine recurenta, s-a făcut executarea silită a intimatei, apare ca superfluă, anularea tuturor formelor de executare silită începută cu adresa nr. 10121/2006 prin hotărâre irevocabilă echivalând cu paralizarea oricărei acţiuni a recurentei – creditoare pentru valorificarea creanţei sale, deci, implicit, anularea actelor de executare subsecvente între care şi ordinul de poprire invocat datorită constatării prescrierii dreptului de a cere executarea silită.
Înalta Curte, faţă de considerentele anterior expuse, va respinge şi critica relativă la lipsa de obiect a cererii de întoarcere a executării silite întrucât în acţiune nu s-a invocat o hotărâre irevocabilă care să fi anulat ordinul de poprire nr. 1427 din 1 iunie 2006 reţinându-se că acţiunea de întoarcere a executării silite formulată de petentă conform art. 4041 şi 4042 C. proc. civ., s-a întemeiat pe hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a desfiinţat însăşi executarea silită, iar nu titlul executor cum susţine recurenta.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă A.V.A.S. BUCUREŞTI împotriva sentinţei nr. 29 din 11 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2954/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2957/2010. Comercial → |
|---|
