ICCJ. Decizia nr. 2954/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2954/2010
Dosar nr. 1641/46/2009
Şedinţa publică din 28 septembrie 2010
Deliberând asupra recursurilor de faţă, din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1273 din 21 octombrie 2009, Tribunalul Vâlcea, secţia comercială şi contencios administrativ, a respins acţiunea promovată de reclamanta SC O. SRL faţă de pârâtul R.I. ca fiind formulată faţă de a persoană fără calitate procesual pasivă şi faţă de pârâtul O.C. ca inadmisibilă.
Prin aceiaşi sentinţă s-a disjuns cererea reconvenţională formulată de pârâtul O.C., căreia i s-a acordat termen la 18 noiembrie 2009.
Instanţa de fond a reţinut că litigiul are ca izvor contractul de vânzare - cumpărare masă lemnoasă nr. 009 din 14 iunie 2007, încheiat între reclamantă în calitate de cumpărător şi R.I. în calitate de reprezentant al vânzătorului O.C. conform procurii nr. 1572 din 23 iunie 2006, raporturile juridice dintre părţi fiind reglementate atât de regulile contractului de vânzare - cumpărare cât şi de cele ale contractului de mandat.
Cum pârâtul R.I. are calitate de mandatar iar efectele contractului de vânzare – cumpărare se produc faţă de mandant, respectiv faţă de pârâtul O.C., excepţia lipsei calităţii procesual pasiv a pârâtului R.I. s-a apreciat, ca întemeiată, acţiunea fiind respinsă faţă de acesta pe acest temei.
Cu privire la pârâtul O.C. s-a reţinut că procedura de conciliere prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., s-a realizat faţă de mandatar, R.I., şi faptul că acesta s-a prezentat la data concilierii directe nu acoperă viciul de procedură faţă de pârâtul O.C. în lipsa unui mandat special din partea acestuia, comunicarea de conciliere fiindu-i înaintată pe adresa mandatarului, aşa încât acţiunea în ce-l priveşte s-a apreciat ca inadmisibilă.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 5/ A-C din 27 ianuarie 2010, a admis apelul declarat de reclamanta SC O. SRL, a desfiinţat sentinţa, în parte, în privinţa pârâtului R.I. şi a trimis cauza spre rejudecare în contradictoriu cu acesta, menţinând sentinţa în privinţa intimatului O.C. şi a măsurii disjungerii cererii reconvenţionale.
Instanţa de apel a reţinut că efectele contractului de vânzare - cumpărare se produc faţă de mandantul O.C. şi acesta nu devine debitorul titularului dreptului dobândit prin actul încheiat întrucât procura menţionată nu conţine o împuternicire fără echivoc pentru a încheia acte juridice ca cel din speţă aşa încât cel care s-a obligat direct faţă de reclamantul vânzător a fost pârâtul R.I.
Întrucât pârâtul O.C. nu a notificat expres sau tacit actele pârâtului R.I., cererea reconvenţională neavând o atare valoare, calitatea de vânzător şi deci de obligat direct revin pârâtului R.I., acesta având calitate procesual pasivă.
S-a apreciat, totodată, că procedura de conciliere prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., nu a fost realizată faţă de pârâtul O.C., dată fiind ineficacitatea procurii în speţă, soluţia instanţei faţă de acesta fiind corectă.
În contra deciziei menţionate au declarat recurs pârâtul R.I. şi reclamanta SC O. SRL.
1. Reclamanta SC O. SRL critică Decizia atacată pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în a cărei dezvoltare invocă greşita aplicare a prevederilor art. 1546 alin. (2) C. civ., arătând că problema ratificării mandatului poate fi dezbătută în faţa instanţei de fond, situaţie în care se impunea desfiinţarea sentinţei în tot şi cu privire la pârâtul O.C. pentru a se reaprecia îndeplinirea procedurii prealabile faţă de acesta.
2. Pârâtul R.I. critică Decizia atacată pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., prin raportare la art. 105 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 294 C. proc. civ. şi pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
Arată recurentul că instanţa de apel stabilind că are calitate de vânzător şi deci de obligat direct a schimbat contrar prevederilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., cauza şi fundamentul raportului juridic dedus judecăţii, reclamanta prin acţiune solicitând obligarea sa în calitate de mandatar iar nu de vânzător.
Totodată, reclamanta a criticat sentinţa în apel pentru unirea excepţiei cu fondul nesolicitând constatarea calităţii procesual pasive.
Recurenta SC O. SRL a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingea recursului declarat de pârâtul R.I. întrucât aspectele relatate de acesta nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 6 C. proc. civ. Aceasta deoarece art. 294 alin. (1) C. proc. civ., se referă la calitatea procesuală a părţilor iar nu la calitatea în raportul juridic dedus judecăţii, instanţa de apel neschimbând nici cauza juridică iar soluţia adoptată nu a vizat fondul litigiului pentru a se putea invoca art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
Recursurile sunt fondate sub aspectele care urmează:
1. Cu privire la recursul declarat de reclamantă.
Prin acţiunea promovată reclamanta a chemat în judecată pe intimatul pârât O.C. în calitate de vânzător în contractul de vânzare - cumpărare menţionat şi pe recurentul pârât R.I. în calitate de mandatar pentru a se constata rezilierea de plin drept a contractului de vânzare - cumpărare masă lemnoasă din 14 iunie 2007 şi pentru a fi obligaţi în solidar la daune - interese pentru neexecutarea parţială a obligaţiilor.
Contractul de vânzare - cumpărare în speţă a fost încheiat de pârâtul R.I. ca mandatar al pârâtului vânzător O.C., în baza procurii judiciare nr. 1572/2006.
Chiar reală constatarea instanţei de apel în sensul că procura menţionată nu conţine un mandat special pentru încheierea contractului de vânzare - cumpărare menţionat instanţa trebuia să se raporteze şi să facă aplicarea art. 1546 alin. (2) C. civ., conform căruia "Mandantul este îndatorat a îndeplini obligaţiile contractate de către mandatar în limitele puterilor date. Nu este îndatorat pentru tot ceea ce mandatarul ar fi făcut afară din limitele puterilor sale, afară numai când a ratificat expres sau tacit".
Cum o astfel de ratificare tacită conţine chiar întâmpinarea – reconvenţională prin care, la rândul său, pârâtul O.C. solicită să se constate intervenit pactul comisoriu de ultim grad conţinut de art. 6 alin. (2) din contractul în speţă, în mod greşit instanţa de apel a reţinut că acesta nu are calitatea de vânzător.
Raţionamentul instanţei cu privire la ineficacitatea procedurii de conciliere întrucât aceasta s-a realizat faţă de mandatar în lipsa unui mandat, rămâne şi el fără suport în măsura în care mandantul nu a contestat existenţa mandatului, prevalându-se chiar de prevederile contractului încheiat în baza acestuia, aşa încât şi procedura prealabilă accesorie contractului se socoteşte legal îndeplinită la adresa mandatarului.
Prin urmare, recursul declarat de reclamantă sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin raportare la art. 1546 C. civ. şi art. 7201 C. proc. civ., se apreciază ca fondat.
2. Cu privire la recursul declarat de pârâtul R.I.
Criticile formulate de recurentul pârât sunt întemeiate în limita considerentelor care urmează:
Potrivit art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în apel nu se pot schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată, or se constată că instanţa de apel cu încălcarea acestor prevederi a reţinut că pârâtul este cel care are calitatea de vânzător, de obligat direct deşi reclamanta prin acţiune l-a chemat în judecată în calitate de mandatar.
Constatarea instanţei de apel este greşită şi pentru faptul că mandatarul chiar şi atunci când acţionează fără mandat sau peste mandat nu este ţinut faţă de partea cu care a contractat în această calitate decât de o obligaţie de garanţie conform art. 1534 C. civ. şi aceasta în condiţiile în care nu a adus la cunoştinţă celui cu care contractează conţinutul mandatului, nedobândind, deci, calitatea de vânzător, decât dacă s-a obligat pe sine însuşi, ceea ce nu este cazul în speţă.
Mandatarul contractează în numele şi pe seama mandantului, aşa încât, între mandatar şi terţul contractant nu se creează raporturi juridice.
Este şi motivul pentru care Decizia instanţei de apel cu privire la recurentul pârât este nelegală, corectă fiind soluţia instanţei de fond sub acest aspect.
Prin urmare, şi recursul declarat de recurentul pârât este fondat în această limită, critica subsumată motivului prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., fiind fără suport în lipsa unei soluţii pe fond.
Aşa fiind, faţă de cele ce preced, Înalta Curte va admite ambele recursuri, va modifica în parte Decizia atacată în sensul că păstrează soluţia admiterii apelului reclamantei şi a desfiinţării în parte a sentinţei apelate dar va trimite cauza la tribunal pentru rejudecare faţă de pârâtul O.C., menţinând restul dispoziţiilor sentinţei cu privire la respingerea acţiunii faţă de pârâtul R.I. pentru lipsa calităţii procesual pasive şi cu privire la disjungere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenta - reclamantă SC O. SRL DRĂGĂŞANI şi de recurentul - pârât R.I. împotriva deciziei nr. 5/ AC din 27 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, modifică în parte Decizia atacată în sensul că desfiinţează în parte sentinţa nr. 1273 din 21 octombrie 2009 a Tribunalului Vâlcea şi trimite cauza pentru rejudecare faţă de pârâtul O.C. Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2953/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2956/2010. Comercial → |
|---|
