ICCJ. Decizia nr. 2960/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2960/2010
Dosar nr. 2971/1/2010
Şedinţa publică din 28 septembrie 2010
Deliberând asupra recursului comercial de faţă, reţine următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanta B.A. chemat în judecată pe pârâta SC A.C. SA, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 96.00 Euro, cu cheltuieli de judecată.
La data de 11 noiembrie 2008, B.A. a formulat cerere de intervenţie principală şi accesorie în favoarea pârâtei.
Prin sentinţa civilă nr. 751/ COM din 29 septembrie 2009, Tribunalul Neamţ, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis cererea de intervenţie accesorie şi a respins acţiunea principală ca inadmisibilă. Totodată, a respins cererea de intervenţie precizată.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel, reclamanta, solicitând desfiinţarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin Decizia nr. 19 din 18 februarie 2010, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul reclamantei şi a anulat sentinţa atacată trimiţând cauza spre competentă soluţionare Judecătoriei Piatra Neamţ.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a reţinut că obiectul acţiunii îl reprezintă restituirea unei sume de bani ce reprezintă valoarea actualizată a apartamentului construit din fondurile statului, ca urmare a desfiinţării contractului de vânzare – cumpărare nr. 1439/1991, încheiat în baza Decretului lege nr. 61/1990. Ca atare, faţă de dispoziţiile art. 4 C. com. şi de art. 23 din Decretul nr. 61/1990, un atare litigiu are natură civilă, calificare ce a fost data şi acţiunii în constatarea simulaţiei şi a nulităţii absolute a contractului de vânzare – cumpărare.
Faţă de natura civilă a cauzei şi faţă de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., având în vedere valoarea pretenţiilor formulate, curtea de apel a reţinut competenţa de primă instanţă a judecătoriei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, intimata B.A., criticând Decizia atacată pentru motive de nelegalitate ce pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor de nelegalitate formulate, recurenta a arătat că în mod greşit instanţa de apel a reţinut natura civilă a cauzei având în vedere că prin Decretul nr. 61/1990, s-a stabilit vânzarea apartamentelor construite din fondul de stat, prin societăţile comerciale care le au în administrare, contra unui comision.
Recurenta a mai arătat că prezenta acţiune nu are caracter accesoriu faţă de acţiunea în constatarea simulaţiei, pentru care s-a stabilit natura civilă a cauzei.
Intimata B.A. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de nelegalitate formulate, Înalta Curte reţine că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Vânzarea locuinţelor construite din fondurile statului, astfel cum aceasta a fost reglementată prin Decretul nr. 61/1990, către persoanele fizice, a fost reglementată la nivelul legislativ ca o măsură de protecţie socială şi de recunoaştere a dreptului de proprietate privată garantat de actuala Constituţie a României, justificată de condiţiile sociale de la data adoptării acestui act normativ.
Ca atare, doctrina şi practica judiciară au considerat în mod unanim că aceste operaţiuni de vânzare exced sferei comerciale, având în esenţă un caracter pur civil, întrucât prin actele de înstrăinare, societăţile implicate în administrarea acestor fonduri, nu urmăresc obţinerea de profit, atâta timp cât vânzarea se face la preţuri sub nivelul pieţei, din raţiuni de ordin social.
Cât priveşte critica relativă la inexistenţa vreunei legături între litigiul având ca obiect constatarea simulaţiei, litigiu calificat în mod irevocabil ca fiind de natură civilă şi prezenta cauză, Înalta Curte reţine, din modul în care a fost formulată acţiunea introductivă de instanţă, că aceasta a fost concepută ca acţiune în restabilirea situaţiei anterioare constatării nulităţii contractului, astfel încât critica formulată nu se susţine.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta curte va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta – intervenientă B.A. împotriva deciziei nr. 19 din 18 februarie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2959/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2961/2010. Comercial → |
|---|
