ICCJ. Decizia nr. 2966/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2966/2010
Dosar nr. 9831/3/2008
Şedinţa publică din 28 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta SC R.HG SA, în contradictoriu cu pârâtele M.N.I.R. şi M.C.C., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâtul M.N.I.R. să dispună ridicarea măsurii de sistare a lucrărilor de consolidare, restaurare şi îmbunătăţire a funcţionalităţii M.N. ca urmare a contestării că aceste măsuri au fost luate cu nerespectarea prevederilor contractului de execuţie de lucrări nr. 146 din 21 august 2002.
Prin sentinţa nr. 3706 din 5 martie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins acţiunea ca neîntemeiată faţă de pârâtul M.N.I.R., a respins acţiunea faţă de pârâtul M.C.C. ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5000 lei.
În pronunţarea acestei sentinţe instanţa de fond a avut în vedere următoarele:
- prin contract s-a prevăzut posibilitatea ca autoritatea contractantă, în speţă M.N.I.R. să dispună întreruperea temporară sau sistarea lucrărilor în lipsa unor alocări bugetare pentru efectuarea acestora;
- prin adresa nr. 3187/2006 M.N.I.R a dispus întreruperea lucrărilor tocmai din lipsa fondurilor bugetare astfel că nu se poate reţine nerespectarea de către această pârâtă a obligaţiilor asumate contractual;
- cea de-a doua pârâtă nu este parte în contract astfel că nu poate avea calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC R.HG SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie invocând faptul că instanţa nu a analizat materialul probatoriu administrat şi obligaţiile contractuale asumate de părţi şi că a soluţionat greşit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.C.C.
Prin Decizia nr. 49 din 3 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins, ca tardiv declarat, apelul formulat de reclamantă, instanţa de control judiciar reţinând, în esenţă că, cererea de apel a fost depusă cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 284 C. proc. civ.
Reclamanta SC R.HG SA BUCUREŞTI a declarat recurs, subsumându-şi criticile punctelor 5 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ., vizând, în esenţă greşita soluţionarea a excepţiei de tardivitate a declarării apelului faţă de faptul că în raport de art. 92 C. proc. civ., comunicarea unei hotărâri nu se poate face prin afişare decât în mod excepţional, agentul procedural trebuind să insiste pentru realizarea comunicării actului de procedură prin serviciul registratură.
Recurenta – reclamantă mai arată că instanţa de apel, ca instanţă naţională, trebuia să se raporteze şi la dispoziţiile art. 6 din C.E.D.O. în aplicarea şi interpretarea art. 92 C. proc. civ., prin soluţia pronunţată fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil.
Recurenta - reclamantă solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Intimatul – pârât M.N.I.R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Înalta Curte, examinând Decizia recurată sub aspectul criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Respingând apelul, ca tardiv, declarat instanţa de control judiciar a dat o corectă interpretare art. 284 C. proc. civ., reţinând sub aspectul modului de îndeplinire a procedurii de comunicare a sentinţei apelate, aplicarea riguroasă a art. 921 C. proc. civ.
Existenţa menţiunilor efectuate de agentul procedural pe dovada de primire şi procesul – verbal de predare a sentinţei atacate de afişare a hotărârii pe uşa principală a locuinţei destinatarului în condiţiile în care nicio persoană dintre cele prevăzute la pct. 1 din respectivul act sunt în acord cu dispoziţiile art. 921 C. proc. civ., care consacră legalitatea uneia dintre modalităţile de realizare a procedurii de comunicare a unui act de către agentul procedural.
Aşa fiind, menţiunile funcţionarului poştal, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, fac dovada comunicării, în condiţiile legii, a sentinţei apelate.
Aserţiunea recurentei – reclamante potrivit căreia agentul procedural nu ar fi insistat în depunerea sentinţei la serviciul său de registratură care ar fi fost deschis pe toată durata programului de lucru nu poate fi acceptată faţă de evidenţa respectării cadrului legal al comunicării sentinţei, reglementat de art. 921 C. proc. civ.
Aşa fiind, recurenta – reclamantă nu este îndreptăţită să invoce nerespectarea art. 6 din C.E.D.O., întrucât nu i-a fost încălcat dreptul la apărare.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. şi faţă de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta – reclamantă SC R.HG SA BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 49 din 3 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2965/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2967/2010. Comercial → |
|---|
