ICCJ. Decizia nr. 2968/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2968/2010
Dosar nr. 20804/3/2008
Şedinţa publică din 28 septembrie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 13241 din 4 decembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A.F.I. în contradictor cu pârâta SC T.P.C. SRL obligând-o pe aceasta la plata sumei de 24.430 dolari SUA în echivalent în lei la cursul B.N.R. din data plăţii, contravaloare lipsă de folosinţă spaţiu pentru perioada 1 mai 2005 – 31 martie 2008.
Prin aceiaşi sentinţă s-a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 81.343,85 dolari S.U.A. penalităţi de întârziere şi s-a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă situat în Bucureşti, Şos. Giurgiului.
Instanţa de fond a reţinut că pârâta a folosit spaţiul în litigiu în baza unei fişe de calcul până în anul 2001, când aceasta a fost anulată dar întrucât îl foloseşte şi în prezent cererea de obligare la contravaloarea folosinţei este întemeiată în raport de prevederile art. 998 – art. 999 C. civ., ca de altfel şi cererea de evacuare a pârâtei.
Cât priveşte obligarea la plata penalităţilor, cererea a fost respinsă în lipsa unei clauze cu acest obiect, în raport de prevederile art. 1066 – art. 1069 C. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 124 din 9 martie 2010, a respins apelurile declarate de reclamantă şi de pârâtă, ca nefondate.
Critica apelantei - reclamante cu privire la greşita neacordare a penalităţilor a fost înlăturată de instanţa de apel cu motivarea că penalităţile se pot acorda numai în baza unei convenţii între părţi cu acest obiect, iar reclamanta nu a făcut o atare dovadă în raport de prevederile art. 1069 C. civ.
În ce priveşte critica pârâtei cu privire la temeinicia despăgubirilor la care a fost obligată prin sentinţă, instanţa de apel a înlăturat-o cu motivarea că deşi pârâta nu contestă folosinţa spaţiului, nu a făcut dovada unui alt cuantum al despăgubirilor, expertiza încuviinţată în cauză nefiind efectuată datorită nedepunerii onorariului de expert de către aceasta, probă din care a fost decăzută.
În contra deciziei menţionate a declarat recurs reclamanta A.F.I. pentru motivul prevăzut de art. 304.9 C. proc. civ.
Criticile în dezvoltarea motivului de recurs referă la neaplicarea art. 970 alin. (2) C. civ., în sensul că în general convenţiile obligă nu numai la ceea ce este prevăzut în mod expres în ele ci şi la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea obligă cât şi la neaplicarea art. 1090 C. civ. alin. (1), care prevede că veniturile pe timpul trecut produc dobândă din ziua convenţiei.
Intimata SC T.P.C. SRL nu a depus întâmpinare la dosar.
Recursul nu este fondat.
Reclamanta - recurentă şi-a întemeiat acţiunea cu care a învestit instanţa de fond pe dispoziţiile art. 998 – art. 999 C. civ., arătând că cel care a cauzat un prejudiciu este obligat a-l repara precum şi pe Dispoziţia Primarului General nr. 105/1998 şi H.C.G.M.B. nr. 59/1997 şi nr. 221/1998, adăugând art. 1073, 1081 şi 1086 C. civ., solicitând în mod expres obligarea la penalităţi.
Ambele instanţe, în absenţa necontestată a unei convenţii cu privire la evaluarea anticipată a prejudiciului din neexecutare, în raport de prevederile art. 1066 – art. 1089 C. civ., au apreciat, ca neîntemeiată, cererea de obligare la penalităţi.
În atare situaţie, prevederile art. 970 C. civ., care presupun existenţa unei convenţii, a cărei dovadă nu s-a făcut şi nici nu s-a susţinut, acţiunea fiind întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, nu-şi au aplicarea în speţă şi nici prevederile art. 1010 alin. (1) C. civ., întrucât ceea ce reclamanta a solicitat neechivoc prin cererea sa a fost obligarea pârâtei la penalităţi, nu la dobândă, despăgubiri cu natură juridică şi izvor diferit.
Aşa fiind, faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant C.G.M.B. – A.F.I.B. împotriva deciziei nr. 124 din 9 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2967/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2969/2010. Comercial → |
|---|
