ICCJ. Decizia nr. 2983/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2983/2010
Dosar nr. 342/35/2010
Şedinţa publică din 28 septembrie 2010
Deliberând asupra recursului comercial de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, la data de 17 martie 2010, petenţii D.A.D. şi SC A.M. SRL au solicitat instanţei de apel suspendarea vremelnică a sentinţei civile nr. 1745/ LC din 22 decembrie 2009 pronunţată de secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Satu Mare în dosarul nr. 3516/83/2009.
În motivarea cererii de suspendare formulată, petenţii au arătat că au fost încălcate dispoziţiile art. 372 C. proc. civ., de către executorul judecătoresc în procedura de executare silită, întrucât la cererea de executare a fost ataşată doar copia minutei sentinţei atacate, executarea silită fiind începută înainte de redactarea şi comunicarea hotărârii de fond.
Un alt motiv de suspendare, au arătat petenţii, îl constituie şi încălcarea art. 387 pct. 3 şi art. 388 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., încât actele de procedură au fost comunicate la o altă adresă decât aceea indicată în întâmpinarea de la fond. Cu toate acestea, au arătat petenţii, conturile bancare ale petentei au fost blocate ceea ce afectează grav derularea activităţilor comerciale ale acesteia şi plata creanţelor datorate bugetului de stat.
Prin încheierea nr. 38 din 20 aprilie 2010, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis cererea şi a dispus suspendarea executării sentinţei civile nr. 1745/ LC din 22 decembrie 2009 pronunţată în dosarul nr. 3516/83/2009 de Tribunalul Satu Mare, până la soluţionarea apelului.
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa de apel a reţinut că întrucât suma la care a fost obligată petenta şi faptul că intimata - reclamantă a început deja procedura de executare silită, sunt de natură să perturbe activitatea comercială a petentei şi să-i aducă un prejudiciu, în situaţia în care nu ar achita drepturile salariale ale angajaţilor şi obligaţiile bugetare, petentul ajunge chiar în pragul falimentului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs intimata - reclamantă, criticând soluţia instanţei de apel pentru următoarele motive de nelegalitate, ce pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
1) Încheierea atacată a fost pronunţată în lipsa recurentei care nu a fost legal citată, întrucât citarea acesteia s-a făcut la sediul procesual ales pentru judecata litigiului pe fond. Ca atare, citarea recurentei trebuia să se facă la sediul social al acesteia, în Olanda, sau la sediul mandatarului acesteia din România.
2) Instanţa de apel a reţinut că executarea sentinţei de fond perturbă grav activitatea intimatei, întrucât ar fi în imposibilitate să-şi plătească angajaţii şi datoriile le bugetul de stat, în absenţa oricărei probe cu privire la felul activităţii desfăşurate, numărul de angajaţi, valoarea datoriilor la bugetul de stat. Recurenta a arătat că intimata nu a făcut dovada unor contracte în derulare, a unor plăţi urgente a căror amânare să justifice producerea unui prejudiciu.
3) Recurenta a arătat că suma stabilită cu titlu de cauţiune este mult prea mică în raport cu creanţa datorată, fiind insuficientă pentru acoperirea unor eventuale pierderi ca urmare a întârzierii în executare.
4) Instanţa de apel nu a ţinut cont de apărările recurentei - intimatei care a invocat insolvabilitatea notorie a apelanţilor şi faptul că aceştia sunt părţi în multe litigii pe rolul instanţelor judecătoreşti.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte reţine că recursul declarat este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Conform art. 7208 C. proc. civ., exercitarea apelului în materie comercială, nu suspendă de drept executarea sentinţei de fond, părţile având posibilitatea să solicite instanţei de apel suspendarea provizorie, în condiţiile art. 280 raportat la art. 300 C. proc. civ.
Suspendarea executării sentinţei apelate se poate face doar motivat şi cu plata unei cauţiuni al cărei cuantum este lăsat la aprecierea instanţei şi este stabilit în condiţiile art. 7231 C. proc. civ.
Aplicând aceste texte de lege la speţa de faţă, Înalta Curte reţine că nu se poate reţine critica de nelegalitate întemeiată pe cuantumul cauţiunii fixate de instanţa de apel, întrucât legea prevede doar o limită maximă pentru acţiunile evaluate în bani, cazul în speţă, respectiv, 20 %, cuantumul exact urmând a fi stabilit de instanţă în funcţie de circumstanţele speţei şi apărările părţilor.
Înalta Curte reţine însă că motivul 2 de recurs relativ la nedovedirea şi, implicit, nemotivarea cererii de suspendare este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Conform art. 300 alin. (2) C. proc. civ., la care face trimitere art. 280 C. proc. civ., suspendarea la cerere a hotărârii atacate se poate dispune doar motivat, nefiind suficientă simpla invocare a declarării căii de atac şi a producerii efectelor sentinţei atacate.
Ca atare, posibilitatea legală oferită instanţei de judecată de a dispune suspendarea executării implică motivarea diferită de cererea de apel, a cererii de suspendare şi, implicit, dovedirea acesteia de către partea care o formulează. Simpla invocare a efectelor sentinţei de fond nu este suficientă pentru admiterea cererii de suspendare a executării unei hotărâri judecătoreşti, întrucât suspendarea reprezintă excepţia de la regula caracterului executoriu al sentinţei pronunţate în materie comercială, conform art. 7208 C. proc. civ.
Totodată, Înalta Curte reţine că în cererea de suspendare a executării silite adresată unei instanţe de judecată în condiţiile art. 280 raportat la art. 300 alin. (2) C. proc. civ., nu pot fi invocate neregularităţile procedurii de executare silită, o atare instanţă nefiind competentă, conform art. 399 – art. 400 C. proc. civ., să se pronunţe pe acest aspect, întrucât aceste critici se subsumează unei alte posibilităţi procedurale, respectiv, contestaţia la executare silită.
Înalta Curte va respinge motivul de nelegalitate relativ la necitarea recurentei, în faţa instanţei de apel, având în vedere dispoziţiile art. 1141 C. proc. civ., care permit citarea părţii cu sediul în străinătate la sediul mandatarului ales pe teritoriul României, prin mandatar ales înţelegând şi reprezentantul părţii în proces, respectiv, avocatul.
Nu poate fi reţinută critica întemeiată pe aspectul că delegarea de domiciliu s-a făcut doar pentru judecata în faţa instanţei de fond, nefiind valabilă în faţa instanţei de apel, întrucât prin încheierea recurată instanţa de apel nu a soluţionat fondul apelului, fiind vorba despre o hotărâre judecătorească prealabilă judecăţii în apel, dată într-o procedură de urgenţă.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat şi va modifica încheierea recurată în sensul că va respinge cererea de suspendare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de I.G.L. împotriva încheierii nr. 38 din 20 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, fiscal, modifică încheierea atacată în sensul că respinge cererea de suspendare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2982/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2984/2010. Comercial → |
|---|
