ICCJ. Decizia nr. 2991/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2991/2010
Dosar nr. 3691/212/2009
Şedinţa publică din 28 septembrie 2010
Deliberând asupra conflictului negativ de faţă.
Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, reclamanta A.Ţ.A. SA BUCUREŞTI, în contradictoriu cu pârâta SC A.R. – A.V.I.G. SA BUCUREŞTI, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige pârâta să plătească reclamantei suma de 42.684,32 lei reprezentând debit, actualizarea debitului cu cheltuieli de judecată aferente.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că urmare a unui accident rutier a achitat despăgubiri în sumă de 42.684,32 lei uneia dintre persoanele implicate în accident şi că pârâta nu a înţeles să-i restituie suma deşi dosarul de daună a fost întocmit şi înaintat acesteia.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 54 din Legea nr. 136/1995.
Judecătoria Constanţa, prin sentinţa nr. 15874 din 16 octombrie 2009, a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bucureşti sector 5.
În pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut aplicabilitatea în speţă a dispoziţiilor art. 11 C. proc. civ., din perspectiva excepţiei pe care o instituie de la prevederile art. 5 C. proc. civ.
Astfel învestită, Judecătoria Bucureşti Sector 5 a invocat, din oficiu, excepţia de necompetenţă a sa în soluţionarea pricinii iar prin sentinţa nr. 2648 din 14 aprilie 2010 a admis excepţia, a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Constanţa şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, pentru a pronunţa regulatorul de competenţă.
În pronunţarea acestei soluţii instanţa a reţinut caracterul alternativ al competenţei teritoriale instituit pe art. 11 C. proc. civ. şi opţiunea făcută de reclamantă în aplicarea art. 12 C. proc. civ.
Înalta Curte, legal învestită cu pronunţarea regulatorului de competenţă în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., constată următoarele:
Potrivit art. 11 C. proc. civ., în materie de asigurare cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află: a) domiciliul asiguratorului; b) bunurile asigurate; c) locul unde s-a produs accidentul.
Potrivit art. 12 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
Înalta Curte reţine, prin raportare la textele legale evocate, că reclamanta şi-a exprimat opţiunea privind instanţa, învestind Judecătoria Constanţa. Învestirea este legal făcută dat fiind caracterul alternativ al normelor de competenţă teritorială reglementate de art. 11 C. proc. civ.
Odată învestită legal, de parte, instanţa nu poate, din oficiu, să invoce excepţia de necompetenţă teritorială, întrucât ar încălca astfel principiul disponibilităţii, nesocotind dreptul părţii de a alege, în limitele legii instanţa competentă în soluţionarea cererii sale. În considerarea Celor de mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 222 alin. (3) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2984/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2992/2010. Comercial → |
|---|
