ICCJ. Decizia nr. 2992/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2992/2010
Dosar nr. 32047/3/2009
Şedinţa publică din 28 septembrie 2010
Deliberând asupra conflictului negativ de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa creditoarea SC Ţ.L.I.F.N. SA a solicitat, în temeiul Legii nr. 85/2006, deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei SC N.E.C. SRL aflată deja în insolvenţă împotriva căreia deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în cuantum de 58.537,62 lei.
Prin sentinţa nr. 128 din 20 martie 2009 a Tribunalului Dâmboviţa s-a deschis procedura generală de insolvenţă a debitoarei SC N.E.C. SRL.
Împotriva acestei sentinţe debitoarea a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul neîndeplinirii procedurii de citare cu debitoarea.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia nr. 1034 din 25 iunie 2009, a respins recursul, ca nefondat, reţinând că procedura de citare cu debitoarea SC E.C. SRL a fost legal îndeplinită, faţă de faptul că, astfel cum rezultă din evidenţele oficiale ale O.R.C., la data deschiderii procedurii insolvenţei procedura de citare cu debitoarea s-a făcut la sediul său din Târgovişte, iar ulterior pronunţării sentinţei debitoarea şi-a schimbat denumirea în SC N.E.C. SRL şi sediul în Municipiul Bucureşti, conform certificatului constatator al O.R.C. pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Tribunalul Dâmboviţa, prin sentinţa nr. 315 din 10 iulie 2009, a admis excepţia de necompetenţă teritorială absolută invocată din oficiu şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pronunţând această soluţie, judecătorul sindic, a avut în vedere relaţiile furnizate de O.R.C. din care rezultă că SC E.C. SRL a fost radiată din R.C. Dâmboviţa întrucât şi-a schimbat sediul social din Judeţul Dâmboviţa în Municipiul Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a comercială, prin sentinţa nr. 4528 din 12 octombrie 2009, a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu, a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Dâmboviţa şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
În pronunţarea acestei soluţii instanţa a reţinut caracterul absolut al normelor de competenţă teritorială reglementate de art. 16 C. proc. civ., cărora i se circumscrie soluţionarea prezentei cauze şi că relevanţă în stabilirea instanţei competente teritorial are sediul social pe care debitorul îl are înscris în evidenţele R.C. la momentul înregistrării cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă, în speţă Tribunalul Dâmboviţa.
Înalta Curte, examinând conflictul de competenţă cu soluţionarea căruia a fost legal învestită conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., prin prisma art. 20 C. proc. civ., reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei „Toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepţia recursului prevăzut la art. 8, sunt de competenţa tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are sediul debitorul, astfel cum figurează acesta în registrul comerţului".
Potrivit dispoziţiilor art. 16 C. proc. civ., „Cererile în materia reorganizării judiciare şi a falimentului sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul principal al debitorului".
Astfel cum rezultă din evidenţele O.R.C., la data învestirii instanţei cu cererea de deschidere a procedurii reglementată de Legea nr. 85/2006 sediul debitoarei era în Târgovişte, Judeţul Dâmboviţa, acesta fiind aspectul relevant în stabilirea instanţei competente teritorial în aplicarea art. 6 din Legea nr. 85/2006.
Împrejurarea că ulterior învestirii instanţei debitoarea şi-a schimbat sediul nu este de natură a determina modificarea competenţei teritoriale absolute a instanţei.
Aşa fiind, în aplicarea art. 6 din Legea nr. 85/2006 privind insolvenţa Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, Judecător Sindic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, Judecătorul sindic.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2991/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3010/2010. Comercial → |
|---|
