ICCJ. Decizia nr. 2997/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECTIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2997/2010
Dosar nr. 2944/1/2010
Şedinţa publică din 28 septembrie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 8 aprilie 2010, contestatoarea B.C. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii RO C. IFN SA BAIA MARE şi SC A.S. SRL BAIA MARE, anularea deciziei nr. 1031 din 16 martie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Contestaţia în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ.
În vederea soluţionării contestaţiei în anulare s-a ataşat dosarul nr. 1514/100/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în care s-a pronunţat decizia contestată.
Prin decizia nr. 1031 din 16 martie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, s-a respins, ca nefundat, recursul declarat de reclamanta B.C. împotriva deciziei nr. 95/2009 din 4 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea contestaţiei în anulare, contestatoarea B.C. a arătat, în esenţă, că în cauză sunt întrunite condiţiile de admisibilitate ale contestaţiei în anulare speciale, în sensul că instanţa de recurs a pronunţat o hotărâre nelegală, întrucât nu a dat eficienţă principiului garantat de art. 6 din C.E.D.O., apreciind că recurenta nu a beneficiat de dreptul la un proces echitabil, în cauză fiind incidentă practica Curţii Europene în legătură cu nerespectarea dreptului la un proces echitabil prin prisma neanalizării efective a motivelor de recurs invocate de către recurentă.
Verificând susţinerea contestatoarei, potrivit căreia, respingând recursul instanţa a omis să cerceteze toate motivele de casare, se constată că aceasta nu poate fi primită, atâta vreme cât din motivarea deciziei se reţine că, deşi amplu motivat, recursul a fost structurat pe motivele de recurs, întemeiate pe punctele 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ., iar instanţa le-a analizat şi printr-o motivare concisă a răspuns motivelor de recurs.
Faptul că instanţa de recurs nu a examinat distinct fiecare argument, nu constituie o omisiune în sensul dispoziţiilor art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., care să permită exercitarea acestei căi extraordinare de atac din moment ce din considerentele hotărârii rezultă raţionamentul logico juridic al instanţei în adoptarea soluţiei pe cele două motive de recurs.
Aceste susţineri ale contestatoarei sunt în realitate critici aduse soluţiei din recurs, afirmaţiile făcute în cuprinsul contestaţiei în anulare nu sunt susţinute de probe din care să rezulte că s-ar fi omis cercetarea vreun motiv de recurs.
Din această perspectivă, rezultă că motivele invocate nu intră în sfera de aplicare a prevederilor art. 318 C. proc. civ., avute în vedere de legiuitor, motiv pentru care contestaţia în anulare va fi respinsă, iar potrivit dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., va obliga contestatoarea la 5.383 lei cheltuieli de judecată către intimata RO C. IFN SA - BAIA MARE, reprezentând onorariu de avocat şi cheltuieli de deplasare, conform dovezilor aflate la filele x şi z din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea B.C. împotriva deciziei nr. 1031 din 16 martie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Obligă contestatoarea la 5.383 lei cheltuieli de judecată către intimata RO C. IFN SA - BAIA MARE.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 291/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3006/2010. Comercial → |
|---|
