ICCJ. Decizia nr. 305/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 305/2010
Dosar nr. 539/42/2008
Şedinţa publică de la 28 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 20 august 2007, reclamanta SC C. SRL Buzău cheamă în judecată pe pârâtele SC U.B. SA Bucureşti şi SC M.M. SRL Vadu-Paşii solicitând instanţei obligarea primei pârâte să încheie contractul de vânzare-cumpărare şi să-i livreze cantitatea de 39.000 t. borhot rezultat în urma procesului tehnologic de producere a berii, obligarea acesteia la plata sumei de 1.300 euro/zi cu titlu de daune, începând cu data de 1 mai 2007 şi până la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, precum şi constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare borhot încheiat între cele două pârâte.
Prin sentinţa nr. 450 din 17 aprilie 2008, Tribunalul Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a cărui competenţă în cauză a fost irevocabil confirmată prin decizia nr. 3 din 8 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, admite acţiunea reclamantei şi, în consecinţă, dispune ca pârâta să încheie contractul de vânzare-cumpărare şi să livreze reclamantei cantitatea de 39.000 t. borhot, constată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare borhot nr. 2157 şi obligă pârâta SC U.B. SA la plata sumei de 1.300 euro/zi (echivalent lei) cu titlu de daune începând cu data de 1 mai 2007 şi până la momentul încheierii contractului.
Pentru a decide astfel instanţa reţine că, faţă de faptul că reclamanta a îndeplinit în totalitate cerinţele producătorului atât sub aspectul preţului cât şi al condiţiilor de depozitare, aşa cum s-a consemnat în procesul verbal din 27 aprilie 2007 şi cum a confirmat şi pârâta producătoare la 31 mai 2007, pârâta era obligată ca, după finalizarea licitaţiei, să încheie un singur contract de vânzare-cumpărare, pentru întreaga cantitate oferită, exclusiv cu reclamanta - câştigătoare a licitaţiei, reclamanta fiind prejudiciată prin încheierea de către pârâtă a unui contract de vânzare-cumpărare a unei părţi din cantitatea de borhot licitată cu cea de a doua pârâtă SC M.M. SRL, cu atât mai mult cu cât a angajat investiţii făcute cu credite bancare pe care nu le mai poate amortiza.
Prin decizia nr. 42/ A din 11 mai 2009, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, investită prin strămutarea cauzei prin încheierea nr. 3709 din 9 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială de la Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, admite apelurile declarate de apelantele pârâte împotriva sentinţei primei instanţe pe care o schimbă în tot şi respinge ca prematură acţiunea reclamantei, cu 89.322,28 lei cheltuieli de judecată către apelanta SC U.B. SA.
Reţine instanţa de apel, pentru a decide astfel, că încă de la primul termen de judecată în faţa primei instanţe pârâta apelantă SC U.B. SA a invocat, prin întâmpinare, excepţia neparcurgerii procedurii prevăzute de art. 7201 C. proc. civ., excepţie pe care instanţa de fond nu a cercetat-o şi nici nu s-a pronunţat asupra acesteia, astfel că acest mijloc de apărare nu este unul nou, invocat în apel, fiind incidente dispoziţiile art. 292 alin. (1) C. proc. civ., coparticipanta procesuală apelantă SC M.M. SRL putându-se prevala de acest mijloc de apărare întrucât îi profită şi ei, excepţia de procedură în cauză fiind de altfel o excepţie de ordine publică, peremptorie, ce poate fi invocată direct în apel şi chiar din oficiu, potrivit art. 255 alin. (1) C. proc. civ.; reţine, de asemenea, instanţa că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., întrucât prima instanţă a intrat în cercetarea fondului, instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, fiind ea însăşi datoare să cerceteze cauza sub toate aspectele, neimpunându-se, deci, desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru faptul că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra excepţiei prematurităţii invocată ca mijloc de apărare de una dintre pârâte; mai reţine instanţa de apel că primele capete de cerere, acţiuni în realizare, sunt de fapt acţiuni patrimoniale, care tind la crearea unui drept real mobiliar în patrimoniul intimatei reclamante şi la un drept de creanţă pentru apelanta pârâtă SC U.B. SA, precum şi la modificarea patrimoniului celor două apelante prin constatarea nulităţii absolute a contractului dintre ele, astfel că cele două capete de cerere, ca acţiuni patrimoniale, acţiuni personale şi cu caracter economic, pot şi trebuie să fie evaluate în bani, fiind deci incidente dispoziţiile art. 7201 alin. (1) C. proc. civ., dispoziţii cărora intimata reclamantă nu s-a supus, neefectuând procedura concilierii obligatoriu prevăzută de legiuitor, acţiunea fiind astfel prematur formulată, constatare vizând şi cel de al treilea capăt de cerere, accesoriu primului capăt de cerere, care potrivit art. 17 C. proc. civ., urmează soarta menţionatului capăt de cerere principal.
Împotriva deciziei de mai sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul respingerii apelurilor declarate de pârâte şi menţinerii sentinţei primei instanţe.
În fundamentarea recursului său recurenta critică instanţa de apel pentru a fi pronunţat o hotărâre cu interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii şi cu schimbarea naturii acestuia întrucât a calificat greşit capetele principale de cerere din acţiunea introductivă de instanţă vizând constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare dintre pârâtele intimate fără a fi fost cerută şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, precum şi obligarea uneia dintre pârâte, respectiv a intimatei SC U.B. SA, la obligaţia de a face constând în încheierea unui contract de vânzare-cumpărare pentru o cantitate de borhot, ca fiind acţiuni evaluabile în bani în condiţiile în care, în special capătul principal de cerere vizând constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare are un caracter personal, neevaluabil în bani, în cauză nefiind incidentă nici decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţii unite, care nu poate retroactiva asupra acţiunii introduse la 20 august 2007.
Recurenta reproşează instanţei de apel şi greşita aplicare a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., faţă de caracterul neevaluabil în bani al capetelor principale de cerere, instanţa ignorând şi aspectul că scopul procedurii concilierii prealabile, dacă ar fi fost obligatorie în cauză, a fost atins prin demersurile efectuate între recurenta reclamantă şi pârâtele intimate în vederea soluţionării pe cale amiabilă a litigiului.
Examinând recursul reclamantei prin prisma motivelor de nelegalitate invocate se constată că acesta este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte căreia trebuie să-i comunice în scris pretenţiile sale, evident băneşti, şi temeiul lor legal.
La momentul introducerii acţiunii de către reclamant, respectiv la 20 august 2007, conform prevederilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, în varianta atunci în vigoare, cererea în declararea nulităţii unui act juridic prin care nu se solicita şi repararea pagubelor suferite era considerată ca o cerere neevaluabilă în bani [(art. 3 lit. a1)].
Faţă de dispoziţiile evocate este evident că instanţa de apel a interpretat greşit cererea introductivă de instanţă schimbând natura acesteia în acţiune evaluabilă în bani, deşi capătul de cerere vizând constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare dintre pârâte era o cerere neevaluabilă în bani potrivit art. 3 lit. a)1 din Legea nr. 146/1997, dispoziţiile Deciziei nr. 32/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţii unite nefiind incidente, cum, de altfel, a reţinut şi instanţa de apel, iar capătul de cerere vizând obligaţia de a face, respectiv obligarea pârâtei SC U.B. SA la încheierea cu reclamanta a contractului de vânzare - cumpărare ca urmare a câştigării de către aceasta a licitaţiei pentru 39 t borhot, fiind, de asemenea, neevaluabil în bani, cum corect a stabilit prima instanţă, astfel că motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., este fondat, cererea privind obligarea pârâtei, ţinută la executarea unei obligaţii de a face, la plata de daune cominatorii fiind, aşa cum corect a stabilit şi instanţa de apel, o cerere accesorie, care nu schimbă calificarea cererii principale.
Faţă de aspectul că cererea introductivă de instanţă nu este evaluabilă în bani, în cauză reclamanta nu era obligată să parcurgă, anterior înregistrării acţiunii, procedura prealabilă a concilierii, astfel că, reţinând că acţiunea a fost prematur formulată, instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. dovedindu-se, de asemenea, fondat.
Greşita aplicare a prevederilor art. 7201 C. proc. civ., de către instanţa de apel este cu atât mai evidentă cu cât reclamanta a cerut constatarea nulităţii absolute a unui contract încheiat între terţi, astfel că o conciliere prealabilă nici nu putea fi antamată.
De altfel, deşi pârâta intimată SC U.B. SA a invocat excepţia prematurităţii acţiunii reclamantei, nu a mai reiterat-o şi nici nu a mai susţinut-o nici oral cu prilejul dezbaterilor în fond, şi nici prin concluziile scrise depuse la dosarul de fond.
Cum instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică în baza examinării şi admiterii, eronate, numai a excepţiei prematurităţii acţiunii, fără a examina în fond apelurile pârâtelor, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., recursul reclamantei împotriva deciziei instanţei de control judiciar urmează a fi admis, iar decizia recurată urmează a fi casată şi cauza urmează a fi trimisă aceleiaşi instanţe spre rejudecarea în fond a apelurilor formulate de pârâte împotriva sentinţei primei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC C. SRL Buzău împotriva deciziei nr. 42/ A din 11 mai 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecarea apelurilor pârâtelor SC M.M. SRL Vadu - Paşii şi SC U.B. SA Bucureşti, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3006/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3266/2010. Comercial → |
|---|
