ICCJ. Decizia nr. 3006/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3006/2010
Dosar nr. 7313/180/2008
Şedinţa de la 29 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, sub nr. 7313/180/2008, contestatoarea SC U.M.B.R.I. SA Bacău a formulat în contradictoriu cu intimatele A.V.A.S. Bucureşti, B.R.D. - G.S.G. Bucureşti, B.R.D., sucursala Bacău, contestaţie la executare.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin Ordinul A.V.A.S. nr. 32 din 28 martie 2008 transmis către B.R.D., sucursala Bacău, s-a dispus poprirea conturilor sale, măsură pe care o consideră nelegală întrucât suma ce reprezintă creanţa A.V.A.S. (968.364,46 lei) conform sentinţei nr. 894 din 10 martie 2006 a Tribunalului Bucureşti priveşte o altă societate, respectiv SC R.I. SA, societate care s-a divizat în patru entităţi distincte, sentinţa fiind pronunţată la un an şi trei luni după divizare, nefiindu-i opozabilă. A mai arătat că A.V.A.S. era obligată să respecte o procedură preliminară conform O.U.G. nr. 51/1998 pe care nu a respectat-o. Pentru aceste motive a solicitat anularea măsurilor de executare şi ridicarea popririi.
Prin întâmpinarea depusă la dosar de intimata A.V.A.S. Bucureşti, la data de 25 iunie 2008, s-au invocat excepţiile necompetenţei materiale a Judecătoriei Bacău şi cea a tardivităţii contestaţiei la executare.
Judecătoria Bacău, prin sentinţa comercială nr. 7601 din 19 septembrie 2008, a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Bacău invocată de intimata A.V.A.S. Bucureşti şi pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 1-3 şi 45 din O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului competenţa de soluţionare a fost declinată în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, sub nr. 7313/180/2008.
Prin sentinţa comercială nr. 181 din 12 decembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis excepţia tardivităţii contestaţiei la executare invocată de A.V.A.S. Bucureşti şi a respins contestaţia la executare formulată de SC U.M.B.R.I. SA Bacău.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de apel a reţinut că titlul executor îl reprezintă sentinţa nr. 894 din 10 martie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, care priveşte pe reclamanta A.V.A.S. Bucureşti în contradictoriu cu pârâta SC R.I. SA într-o acţiune în pretenţii înregistrată la instanţa de fond, la data de 31 august 2008. Faptul că pe parcursul soluţionării litigiului în Dosarul nr. 3155/3/2004 al Tribunalului Bucureşti, pârâta SC R.I. SA (cu sediul în Bacău, Str. Republicii) s-a divizat, iar noua societate, SC UM.B.R.I. SA cu acelaşi sediu (Bacău, Str. Republicii) a preluat litigiile societăţii mamă nu înseamnă că este terţ faţă de titlul emis, iar titlul executoriu emis nu-i este opozabil.
Instanţa de fond a mai reţinut că, prin concluziile scrise, contestatoarea a arătat că în urma divizării a preluat litigiile societăţii mamă, astfel că potrivit dispoziţiilor art. 238 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, actualizată, s-a apreciat că aceasta are calitate procesuală activă prin preluarea patrimoniului din societatea divizată şi ca atare răspunde faţă de titlul care i-a fost transmis, respectiv sentinţa nr. 894 din 10 martie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI–a comercială.
Faţă de aceste împrejurări şi cum contestatoarea a refuzat actul de executare prin adresa nr. 2813 din 21 aprilie 2008, iar contestaţia a depus-o la 12 mai 2008, instanţa de fond a admis excepţia tardivităţii contestaţiei şi pe cale de consecinţă a respins contestaţia ca tardiv formulată întrucât termenul limită de depunere a contestaţiei era la data de 7 mai 2008.
Împotriva acestei sentinţe comerciale, contestatoarea SC U.M.B.R.I. SA Bacău a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi art. 3041 din acelaşi cod, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În motivarea recursului său, contestatoarea a susţinut că instanţa de fond nu a lămurit, prin admiterea de probe, aspectele relevante pentru soluţionarea cauzei pe excepţia tardivităţii.
În opinia sa, recurenta apreciază că, contestaţia la executare nu este tardivă, întrucât titlul executoriu nu i-a fost comunicat. Mai mult decât atât, susţine recurenta că instanţa de fond a respins contestaţia la executare pe excepţia tardivităţii, fără a se mai pronunţa pe fond şi pe celelalte două capete de cerere, vizând lămurirea titlului executoriu şi suspendarea executării silite.
Intimata prin notele scrise depuse la dosar a solicitat respingerea recursului, ca nefundat, şi menţinerea sentinţei ca fiind legală şi temeinică.
Înalta Curte, analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul contestatoarei este fondat pentru următoarele considerente:
Aşa cum rezultă din acţiunea formulată de contestatoare, cererea acesteia are trei capete distincte: contestaţie la executare şi dispunerea anulării măsurilor de executare şi ridicarea popririi, pe de o parte, lămurirea titlului executoriu, pe de altă parte, precum şi suspendarea executării până la data soluţionării irevocabile a prezentei cauze, acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 399 C. proc. civ. şi art. 401 pct. 11 din acelaşi cod.
Din dispozitivul şi din considerentele sentinţei recurate rezultă, însă, că la pronunţarea soluţiei, instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra celor două capete de cerere formulate de contestatoare referitoare la lămurirea titlului executoriu şi la suspendarea executării până la data soluţionării irevocabile a prezentei cauze, instanţa pronunţându-se doar asupra contestaţiei la executare, reţinând tardivitatea acesteia.
Or, în raport de prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii, respectând astfel principiul disponibilităţii.
Prin urmare, chiar dacă formulările contestatoarei sunt confuze, de natură să nu permită determinarea cu exactitate a obiectului şi temeiul juridic al cererii, instanţa are îndatorirea de a cere lămuriri şi precizări în acest scop, cu respectarea principiului contradictorialităţii, pentru a putea respecta, astfel, cerinţele art. 129 alin. (6) C. proc. civ., care permit exercitarea controlului judiciar.
În consecinţă, neprocedând astfel, prima instanţă a încălcat prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., având în vedere că aceasta a omis să se pronunţe asupra celor două capete ale acţiunii cu privire la lămurirea titlului executoriu şi la suspendarea executării silite.
Cu ocazia rejudecării urmează a fi avute în vedere şi criticile recurentei invocate în recurs.
Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., va admite recursul contestatoarei SC U.M.B.R.I. SA Bacău , va casa sentinţa comercială nr. 181 din 12 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială şi va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de contestatoarea SC U.M.B.R.I. SA Bacău împotriva sentinţei comerciale nr. 181 din 12 decembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2997/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 305/2010. Comercial → |
|---|
