ICCJ. Decizia nr. 3008/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3008/2010
Dosar nr. 21369/3/2008
Şedinţa de la 29 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Reclamanta SC A.B. M. SRL a chemat în judecată pe pârâtele SC A.I. SRL Bucureşti şi SC H.T.R. SRL, solicitând instanţei să oblige pârâtele la montarea sistemului de navigaţie cu activare vocală şi în caz contrar pârâtele să fie obligate la înlocuirea autoturismului achiziţionat cu unul corespunzător din punct de vedere al caracteristicilor şi dotărilor standard prezentate înainte şi în momentul achiziţiei.
Prin sentinţa comercială nr. 2950 din 30 aprilie 2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti s-a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi s-a dispus declinarea de competenţă a soluţionării cererii formulate de reclamanta SC A.B.M. SRL în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Prin sentinţa comercială nr. 14099 din 18 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta SC A.B.M. SRL în contradictoriu cu pârâtele SC A.I. SRL Bucureşti şi SC H.T.R. SRL.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta a primit autoturismul contractat, iar din contract nu rezultă obligaţia vreuneia din pârâte de a preda un autoturism cu sistemul de navigaţie solicitat.
În anexa la contractul de vânzare-cumpărare s-au specificat expres caracteristicile sistemului de navigaţie cu localizare GPS respectiv că acesta indică coordonatele (compas, busolă, dată) iar nu repere fizice. În procesul-verbal de predare-primire s-a menţionat expres ce fel de sistem de navigaţie are în dotare autoturismul, sistem de navigaţie ale cărui caracteristici sunt identice cu cele din anexa la contractul de vânzare-cumpărare.
Prin Decizia comercială nr. 248 din 20 mai 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC A.B.M. SRL împotriva sentinţei mai sus menţionate.
A obligat apelanta să plătească intimatei SC H.T.R. SRL Bucureşti suma de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A luat act că intimata SC A.I. SRL Bucureşti nu a solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că din corespondenţa purtată de părţi rezultă că apelanta avea cunoştinţă de toate caracteristicile autoturismului, iar faptul că la data de 20 decembrie 2007 a semnat procesul-verbal de predare-primire fără să solicite rezilierea contractului (variantă oferită de intimata SC A.I. SRL la data de 5 decembrie 2007) duce la concluzia că cele două intimate şi-au respectat obligaţiile contractuale, livrând un autoturism cu datele tehnice precizate în anexa 1, respectiv cu sistem de navigaţie cu localizare GPS (indică localizarea maşinii, compas, busolă, dată).
La data de 6 octombrie 2008, instanţa de fond a pus în vedere pârâtei SC A.I. SRL Bucureşti să depună la dosar contractul de vânzare-cumpărare şi anexa, acte aflate la dosarul de fond, astfel că susţinerea apelantei în sensul că nu s-a depus la dosar anexa 1 este neîntemeiată. Faţă de datele prezentate, curtea de apel a constatat că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt şi a interpretat corect probele administrate în raport de care s-a concluzionat că autoturismul livrat corespunde caracteristicilor tehnice din anexa la contract, iar din contract nu rezultă obligaţia vânzătoarelor de a preda un autoturism cu sistemul de navigaţie menţionat în cererea de chemare în judecată.
Împotriva deciziei curţii de apel a formulat recurs reclamanta SC A.B.M. SRL, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 5,7 şi 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea acestuia, aşa cum a fost formulat.
Recurenta-reclamantă apreciază că în cauză sunt incidente dispoziţiile:
- art. 304 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (cu referire la nerespectarea formelor de procedură prevăzute de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin raportare la art. 105 alin. (2) C. proc. civ.);
- art. 304 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. (raportat la art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.);
- art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. (raportat la art. 1073, art. 1312, art. 1179, 1314 şi art. 1295 alin. (1) în materie de vânzări de mobile, art. 942, 943, 948, 969 şi 973 C. civ.).
Susţine astfel că instanţa de apel nu a arătat expres motivele pentru care a înlăturat cererile sale privind apărările făcute, pentru că a indica în susţinerea soluţiei pronunţate argumentele, apărările sau probele părţii adverse nu scuteşte instanţa de obligaţia de a motiva cenzurarea conduitei procesuale a celeilalte părţi.
Susţine, de asemenea, că din motivarea generică şi sumară a instanţei de apel se poate desprinde clar concluzia că instanţa de apel face o greşită aplicare a mai multor dispoziţii legale inerente materiei vânzării, fiind nepermise erorile în ceea ce priveşte reguli elementare în materia de convenţii în general şi în materia vânzării în special.
În fine, consideră că faţă de apărările pe care le reiterează şi care au fost ignorate de instanţa de apel, aceasta a făcut şi o aplicare eronată a legii şi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1073 C. civ. şi prezintă situaţia de fapt, arătând în esenţă că instanţa nu a făcut o evaluare corectă a probatoriului administrat şi nu a aplicat corect dispoziţiile legale incidente speţei.
Recursul nu este fondat.
În ce priveşte motivul de recurs întemeiat de recurenta-reclamantă pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia se susţine că instanţa de apel a pronunţat Decizia cu nerespectarea unor norme procedurale se constată că nu se precizează ce anume forme de procedură au fost încălcate de instanţa de judecată, împrejurare în care acest prim motiv de recurs va fi respins, ca neîntemeiat.
Nici motivele de recurs fundamentate de recurenta-reclamantă pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., nu sunt întemeiate şi vor fi de asemenea respinse ca neîntemeiate.
Acesta, deoarece în ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ., examinând conţinutul deciziei curţii de apel, rezultă fără nici un dubiu că aceasta cuprinde motivele pe care se sprijină soluţia, nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, indică motivele pentru care au fost înlăturate cererile recurentei-reclamante şi, în consecinţă, nu pot fi acceptate reproşurile recurentei-reclamante legate de neanalizarea tuturor argumentelor pe care le considera ea importante, dar pe care instanţa le-a apreciat ca nefiind relevante în dezlegarea litigiului dedus judecăţii.
În această ordine de idei este de menţionat că instanţa poate proceda chiar la o sistematizare a motivelor de apel sau de recurs, în măsura în care partea nu a făcut acest lucru, şi se apreciază de către instanţă că se impune o astfel de abordare în vederea înlesnirii examinării acestora şi pronunţării unei soluţii judicioase în cauză.
Referitor la motivul de recurs formulat în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că nu poate fi primit de vreme ce nu se constată nici o încălcare sau aplicare greşită a legii, soluţia curţii de apel fiind legală şi sub acest aspect şi urmând a fi menţinută ca atare.
Se constată astfel că reclamanta a semnat contractul având cunoştinţă de caracteristicile autoturismului, inclusiv ale sistemului de navigaţie şi a semnat procesul verbal de predare-primire fără să solicite rezilierea contractului, aşa cum i s-a oferit posibilitatea dacă era nemulţumită de faptul că sistemul nu are posibilitatea de a detalia la nivel de stradă şi număr.
Reclamanta nu a uzat de această posibilitatea, iar pe de altă parte, a cunoscut de la bun început, încă înainte de semnarea contractului şi livrarea autoturismului că detalierea la nivel de stradă şi număr şi activarea vocală nu fac parte din caracteristicile sistemului din dotarea autoturismului.
Astfel fiind, se reţine că în mod corect s-a concluzionat de către instanţa de apel că autoturismul livrat corespunde caracteristicilor tehnice prevăzute în anexa la contract şi, din întregul probatoriu administrat, nu rezultă obligaţia pârâtelor de a preda un autoturism cu sistemul de navigaţie menţionat în cererea de chemare în judecată aşa cum a fost formulată de reclamantă.
În consecinţă, faţă de cele mai sus menţionate recursul reclamantei va fi respins, ca nefondat şi va fi menţinută, ca fiind legală, Decizia curţii de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A.B.M. SRL Târgovişte împotriva deciziei comerciale nr. 248 din 20 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2778/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3018/2010. Comercial → |
|---|
