ICCJ. Decizia nr. 3108/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3108/2010
Dosar nr. 497/36/2008
Şedinţa publică din 5 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 151 din 1 octombrie 2008 pronunţată în dosarul nr. 497/36/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, investit ca urmare a admiterii excepţiei necompetenţei teritoriale prin sentinţa civilă nr. 5 din 12 mai 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, s-a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de contestatorul D.M. împotriva intimatei A.V.A.S.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin cererea formulată contestatorul a solicitat anularea executării silite a formelor de executare începute în temeiul titlurilor executorii reprezentate de Convenţia angajament nr. 1223 din 4 martie 1998 încheiate între debitoarea SC F.R. SRL şi codebitorii B.R.C.E. – B. SA şi respectiv contractul de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 307 din 27 ianuarie 1998.
Aceste creanţe au fost preluate de intimata A.V.A.S. care, în calitate de cesionar l-a notificat pe contestator la data de 7 august 2008 să-i achite suma de 203.289,94 dolari S.U.A., creanţă consolidată conform art. 21 alin. (2) din OUG nr. 51/1998.
În acest context, tribunalul a arătat că „în calitate de codebitor garant solidar şi indivizibil „ contestatorul a încheiat cu B.R.C.E. – B. SA, în calitate de creditor garantat, contractul de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 307/1998, prin care a constituit în favoarea băncii ipoteca asupra imobilului proprietatea sa, situat administrativ în Medgidia, str. Independenţei, a garanta restituirea creditului acordat pentru SC F.R. SRL Năvodari.
Prin urmare, în speţă, nu se poate reţine încălcarea prevederilor art. 13 alin. (3) din OUG nr. 51/1998, întrucât cesiunea se notifică debitorului cedat şi nu garantului ipotecar.
De asemenea, şi excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, întemeiată de contestator pe dispoziţiile art. 13 alin. (5) din OUG nr. 51/1998 a fost respinsă, ca nefondată, cu motivarea că împotriva debitorului principal SC F.R. SRL s-a dispus prin sentinţa civilă nr. 2757/2001 deschiderea procedurii insolvenţei, dată de la care au fost suspendate de drept conform art. 35 din Legea nr. 64/1995, toate acţiunile judiciare s-au extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, iar potrivit art. 40 din lege deschiderea procedurii suspendă orice termen de prescripţie a acţiunilor prevăzute de art. 36. În consecinţă, acest termen a fost suspendat până la data de 07 februarie 2008 când s-a închis procedura insolvenţei.
În considerarea calităţii de codebitor garant solidar al obligaţiei, rezultă că termenul de prescripţie a fost suspendat şi faţă de contestator având în vedere şi dispoziţiile art. 1045 şi 1036 coroborat cu art. 1872 alin. (1) şi art. 1873 C. civ.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatorul D.M., criticând-o pentru motivele de nelegalitate derivate din încălcarea prevederilor de art. 399 C. proc. civ., invocând în drept şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
În motivare, recurentul arată că, contrar celor reţinute de instanţa de fond, în speţă, nu sunt incidente prevederile art. 1872 alin. (l) C. civ., referitoare la întreruperea prescripţiei, deoarece are calitatea de garant ipotecar şi nu de codebitor solidar al obligaţiei principale.
Pe de altă parte, răspunderea solidară este înlăturată, în cazul necomercianţilor, potrivit art. 42 alin. (3) C. com., astfel încât dreptul intimatei de a demara executarea silită este prescris conform art. 13 alin. (5) din OUG nr. 51/1998.
Ulterior, recurentul a arătat că imobilul ipotecat a fost executat silit în cadrul lichidării SC F.R. SRL şi l-a adjudecat, împreună cu soţia sa, la licitaţia din 19 aprilie 2006, astfel încât bunul a devenit liber de sarcini conform menţiunilor din cartea funciară, iar contractul de ipotecă nu mai există.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la prevederile art. 304 C. proc. civ. şi având în vedere înscrisurile noi depuse în această etapă procesuală, Curtea constată că este fondat.
Astfel, imobilul ce a format obiectul contractului de garanţie imobiliară nr. 307/1998, în temeiul căruia intimata a început executarea silită, este în prezent proprietatea tabulară a contestatorului şi a soţiei sale D.S.
Dreptul de proprietate, cu titlu de drept de cumpărare, ca bun comun, s-a intabulat în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 2440 din 14 septembrie 2006 încheiat cu ocazia licitaţiei publice organizate pentru lichidarea debitorului principal SC F.R. SRL, iar bunul este liber de sarcini potrivit încheierii nr. 10653 din 4 octombrie 2006 a O.C.P.I. Constanţa.
În consecinţă, prin stingerea ipotecii instituite conform contractului de garanţie imobiliară A.V.A.S. nu mai dispune de un titlu executoriu valabil pentru continuarea executării silite începute cu atât mai mult cu cât, părţile au încheiat un contract de garanţie imobiliară şi nu unul de fidejusiune, astfel că, în speţă sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 42 alin. (3) C. com., care înlătură răspunderea solidară pentru ipoteza în care una dintre părţi nu este comerciant.
Aşa fiind, recursul contestatorului va fi admis în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (l) C. proc. civ., precum şi cererea de intervenţie formulată de intervenienta D.S., având în vedere prevederile art. 49 şi 52 C. proc. civ. şi respectiv calitatea intervenientei de proprietar, cu titlu de bun comun al imobilului ce a format obiectul contractului de garanţie din litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatorul D.M. împotriva sentinţei nr. 151 din 1 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o modificăîn sensul că admite contestaţia la executare şi anulează formele de executare pornite de A.V.A.S. BUCUREŞTI în baza titlului executoriu comunicat prin adresa nr. 2022 din 28 februarie 2008.
Admite cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta D.S.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3099/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3118/2010. Comercial → |
|---|
